La sfârșitul lunii noiembrie, apărea în peisajul tehnologiei un chatbot care pare să revoluționeze modul în care dispunem de limbaj și colaborăm cu inteligența artificială pentru a ne îmbunătăți competențele, fie că e vorba de creație artistică, de texte literare sau de alte aspecte care se bazează pe informații din multiple surse. E vorba de ChatGPT (Generative Pre-training Transformer), un soft care poate genera texte de înaltă calitate, în diverse limbi, pe baza instrucțiunilor primite de la utilizatori și a datelor oferite de cărțile digitale, articole sau alte mijloace media existente pe internet.
Ce este un Chatbot? Este un soft care învață, iar performanțele sale cresc cu fiecare nouă întrebare, cu fiecare nouă utilizare. Cum la nici o săptămână de la lansare, Chatbot-ul avea deja un milion de utilizatori care îl testaseră, ne așteptăm ca popularitatea sa să crească pe măsura performanțelor pe care le va dovedi.
Reacțiile publicului au fost variate și au surprins o plajă largă de sentimente, între agonie și extaz. Extaz, în special pentru elevii și studenții care au descoperit imediat virtuțile chat-ului de a le rezolva temele și a le scrie proiectele. Agonie, în special pentru profesori și pentru cei care își văd brusc amenințate slujbele (lucrătorii în publicitate, marketing sau jurnalism).
Spaima a căpătat în unele cazuri accente sinistre, care au cerut intervenția autorităților pentru a pune capăt unei astfel de „molimă”. Este cazul autorităților din New York, care au interzis imediat folosirea ChatGPT în școlile din NY, invocând ca rațiune „onestitatea academică”, dar și preocuparea pentru o evaluare corectă a riscurilor pe care le comportă această tehnologie înainte de a fi lansată pe piață.
Și, pentru că îngrijorarea a traversat oceanul „ca vântul și ca gândul”, n-au scăpat de ea nici profesorii români, care, în ciuda aprecierilor pozitive pe care le au pentru tehnologie, în genere, consideră că noutatea depășește orice așteptare iar riscurile pe care le comportă, mai ales în domeniul educației, merită o sancțiune decisivă – „mai bine fără el”.
Dar, pentru că nu mă las ușor sedusă de idei gata fabricate, am decis să testez eu însămi acest chatbot, pentru a evalua „pe propria-mi piele” amenințările lumii de mâine și a vă transmite impresiile mele „la cald” asupra împricinatului chat.
Și cum altfel să încep interacțiunea mea cu acest bot, dacă nu întrebându-l tocmai de riscurile pe care le comportă în sistemul de educație.
Răspunsurile sunt uimitoare, în condițiile în care, foarte probabil, nu i-au fost puse prea multe întrebări de acest fel, chat-ul nu are prea multă experiență în domeniu, adică nu are prea mult training pe această temă. Astfel, la întrebarea: Ce riscuri potențiale există pentru utilizatorii ChatGPT? răspunsul este o listă de derapaje care pot fi minimizate „atunci când administratorii și educatorii le conștientizează”:
- inexactitatea informațiilor (lipsa de training și lipsa de actualizare)
- încurajarea plagiatului
- încurajarea dependenței
- problemele legate de privacy (colectarea și stocarea datelor personale).
Și, pentru a testa capacitatea sa de a oferi soluții pentru a acoperi riscurile identificate, l-am întrebat care ar fi soluțiile pentru ca elevii să nu exagereze în folosirea ChatGPT și pentru a învăța. Iar răspunsurile sale au relevat într-adevăr, cu o maturitate demnă de un profesor care a făcut carieră, toate soluțiile pe care acesta le-ar fi experimentat:
- asigurarea înțelegerii și aplicării cunoștințelor
- promovarea atitudinii și a abilităților critice și de învățare independentă prin diverse activități și proiecte
- asigurarea feedback-ului pentru a-i ajuta pe elevi să înțeleagă unde au greșit și cum pot să-și îmbunătățească înțelegerea materialului
- încurajarea participării la discuții despre materialul învățat, pentru a-și exprima ideile
- utilizarea metodelor interactive de învățare, precum jocurile educaționale, proiectele practice sau discuțiile de grup.
La toate acestea se adaugă recomandarea pe care chatbot-ul o face pentru monitorizarea utilizării ChatGPT de către profesori sau administratori, pentru a limita dependența excesivă de această tehnologie.
Acum, dacă am văzut cum funcționează chatbot-ul și care sunt calitățile sale, nu pot să nu remarc faptul că, fară a se confunda (încă) cu niște răspunsuri autentice, rezultatele oferite de el au suficientă calitate și naturalețe pentru a stârni teamă printre cei care altădată aveau monopolul acestei abilități. Cu toate astea, sunt încă departe de a susține o decizie de interdicție sau cenzură. Așa că, am abordat această problemă la orele mele de economie și am încercat să aflu, împreună cu elevii mei, dacă și ce soluții ar exista în acest sens.
Analiza noastră a pornit de la definirea ChatGPT ca o tehnologie care învață și are capacitatea de a realiza produse care altădată erau realizate de om. Am realizat apoi profilul omului din viitor, ca să putem face o analiză comparativă cu această tehnologie și ca să putem identifica aspectele umane pe care tehnologia nu le-ar putea înlocui. Și ce am descoperit?
Dacă în trecut omul era preocupat de a-și îmbunătăți calitățile fizice, pentru că foarte multe dintre domeniile de activitate presupuneau muncă brută, muncă fizică, ușor-ușor acest lucru nu a mai fost valabil pentru că a muncile grele au fost preluate de roboți. Vorbim deja de un om al viitorului debilitat fizic. Prezentul ne pune și el în fața unei realități în care mare parte din activitățile intelectuale, rezervate altădată omului, sunt preluate de tehnologia informatică. Rezultatul: un om al viitorului debilitat intelectual. Cu siguranță, imaginea acestui om nu e în măsură să te liniștească, mai ales dacă tu, ca tânăr ce vei intra pe piața muncii, vei concura cu această tehnologie.
În acest context, pe care l-am perceput imediat ca fiind unul dificil, am încercat să vedem totuși care ar fi acele calități pe care tehnologia nu este (încă) în măsură să le înlocuiască și pe ce nișe de activitate s-ar putea insera omul viitorului. Discuțiile au fost incitante dar reconfortante, pentru că au relevat faptul că încă avem resurse pentru a ne insera cu succes pe o piață a muncii aproape sufocată de tehnologie. Și aceste resurse, first order, sunt emoțiile noastre. Vom alege, prin urmare, profesiile care presupun emoție. Pot fi profesii în domeniul sănătății (există deja o mulțime de profesii care se focusează pe asigurarea stării de bine a omului și vorbim aici de wellness și wellbeing), pot fi profesii în domeniul educației sau artei, sau pot fi profesii pe care încă nu le intuim, dar cu siguranță le vom descoperi în viitor, pentru că avem încredere în evoluție, în capacitatea adaptativă a omului de a găsi resurse și rezolvări problemelor pe care contextul i le pune. Stau mărturie, în acest sens, câteva milenii de existență.
Iar în ce privește tehnologia, rămân la ideea că, în sine, aceasta are o valoare neutră. Ceea ce îi dă valoare este modul în care o folosim. Dacă o folosim pentru a ne dezvolta, atunci…face toți banii, dacă nu, nu.
Care e părerea tehnologiei despre ea însăși? Ce poate să mai facă omul într-o eră în care tehnologia ne dă toate răspunsurile? Ei bine, am întrebat asta ChatGPT și mi-a returnat următoarele răspunsuri:
- Gândire critică: capacitatea de a evalua și analiza informațiile furnizate de ChatGPT și de alte surse, pentru a verifica acuratețea și relevanța lor.
- Învățare independentă: capacitatea de a înțelege și aplica informațiile în mod autonom, fără a depinde exclusiv de ChatGPT sau alte surse externe.
- Comunicare eficientă: capacitatea de a formula întrebări clare și specifice, care să permită obținerea informațiilor dorite de la ChatGPT și alte surse.
- Abilități digitale: cunoștințe și abilități în utilizarea tehnologiei, cum ar fi căutarea informațiilor, utilizarea instrumentelor digitale și siguranța online.
- Creativitate: capacitatea de a găsi soluții noi și inovatoare pentru problemele cu care se confruntă, utilizând informațiile obținute de la ChatGPT și alte surse.
- Empatie si abilitati interpersonale: capacitatea de a înțelege și a se conecta cu oamenii din jurul său, de a comunica si colabora eficient cu ei, acest lucru este esential în relațiile umane și în munca în echipă.
Și, dacă răspunsurile au evidențiat, în totalitate, direcțiile pe care le-am identificat și noi în analiza noastră, există unul asupra căruia m-aș opri. E vorba de „capacitatea de formula întrebări clare și precise” pentru că acest răspuns vine să întărească rolul și poziția pe care omul le are în natură, devenirea și pieirea lui. Cât timp mirarea, interogația și atitudinea filosofică vor face parte din arsenalul de calități ale omului, continuitatea lui pe acest pământ este asigurată.
Prin urmare, investiți în filosofie, pentru că oricâte răspunsuri ne-ar da Chatbot-ul GPT, viitorul este tot al celor care știu să pună întrebări. Sau, ca să închei cu o glumă spusă tot de chat, diferența între filosofi și ChatGPT este aceea că filosofii sunt mereu în căutarea adevărului, în timp ce ChatGPT are toate răspunsurile prefabricate.
* * *
Pe aceeași temă: Inteligența artificială în educație