După cum spunea Bennet, prin teoria sa asupra stilurilor de predare, e bine ca un educator/ învățător să experimenteze ambele stiluri de predare, formal și informal, dar din practica educațională se constată că fiecare se situează preponderent pe un stil de predare. Din descrierea acestuia constat că stilul personal este cel informal, deoarece adesea pun accentul pe comunicarea dintre copii, încerc să stabilesc un echilibru între ceea ce emit în termeni de predare și ceea ce receptez din partea copiilor, ca forma de răspuns.
In prima etapă a ciclului preșcolar se pune accentul pe socializare, iar aceasta presupune familiarizarea cu tehnicile și regulile de interacțiune umană, prin care copilul exersează în situații concrete. Pentru aceasta educatorul trebuie să valorifice situațiile ivite în grupă sau să creeze el însuși unele prin jocuri specifice. Astfel copilul învață cum să salute, cum să fie politicos, cum să se înțeleagă bine cu ceilalți, cum să ceară ceva, fără să supere, cum să se facă plăcut, cum să coopereze, cum să ceară/ ofere ajutorul celor din jur.
Apoi, socializarea este strâns legată de comunicare, de însușirea exprimării corecte, expresive și comprehensive. A ști să comunice înseamnă pentru copil a ști să se valorifice, a se cunoaște și a cunoaște pe ceilalți, a-și exprima emoțiile, impresiile, părerile și preferințele celorlalți copii. Acest lucru îl formează ca individ și îi formează imaginea de sine, în ultimă fază.
Activitățile din grădiniță care pun accentul pe socializare și comunicare sunt jocurile de socializare, jocurile didactice pentru exprimarea orală, jocurile de mișcare, jocurile manipulative, de construcții, jocurile de masă de tip puzzle, lego, jocurile de rol, dramatizările, jocurile-exercițiu pentru educație emoțională, convorbirile, povestirile, jocurile de tip concurs etc.
O altă modalitate de a lucra cu copiii preșcolari este de a le dezvolta gândirea critică și divergentă și de a găsi soluții creative de rezolvare a problemelor din realitatea înconjurătoare sau din cea simulată. În aceeași manieră încerc să-i obișnuiesc pe copii să verifice răspunsurile și soluțiile găsite, verificându-se fie prin intermediul experimentelor (la cunoașterea mediului), fie prin raportare la cantitate (la matematică).
Utilizând frecvent forme moderne de organizare a activității (activități integrate) și strategii didactice moderne care dezvoltă creativitatea copiilor, adică metode interactive, vom observa cum copiii capătă încredere în părerile proprii, cum devin curioși, creativi, introspectivi și în unele cazuri chiar ei propunând situații de învățare stimulative.
O modalitate de a-i stimula pe copii să-și conștientizeze emoțiile este aceea prin care le creezi momente în timpul fiecărei zile să și-i le exprime. Acestea pot lua forma unor jocuri de recunoaștere a expresiilor faciale, a unor jocuri de mimă sau dramatizări, ori a jocurilor de dezvoltare emoțională specifice, care fiind specializate pe anumite probleme, au rolul de a crea copilului un cadru în care se simte protejat și acceptat. Așa am procedat cu copiii care nu doreau să vină la grădiniță sau dintr-un motiv sau altul nu cooperau cu grupul de copii.
Plăcerea de a veni la grădiniță este indispensabilă acestui nivel, de aceea trebuie să fie un scop intrinsec, bazat pe motivații autentice, ce țin de felul în care educatorul își structurează învățarea afectivă, dar și de felul în care copiii înțeleg nevoia de a ști. A veni la grădiniță pentru că atmosfera e plăcută, pentru că înveți lucruri interesante, pentru că poți să te joci cu colegii, pentru că vrei să știi ce va spune azi doamna, pentru că te simți bine, acestea ar trebui să fie mobilurile care trebuie dezvoltate la copii. Și acest lucru nu se realizează dintr-o dată, ci este o muncă conștientă și complexă, care ține de modul responsabil de a-ți face profesia și de a arăta că o iubești.
Stilul informal ar fi însă lipsit de consistenta, daca nu ar fi susținut de stilul formal, prin care educatorul se străduiește sa ofere acele informații care respectă principiul exigenței. Un educator bun este acela care îmbină conținuturile în așa fel încât să deschidă drumul cunoașterii, in aceeași măsură în care utilizează surse de informare consacrate, îi învață pe copii să învețe, sa utilizeze instrumentele de informare (cărți, enciclopedii, softuri didactice, jocuri logice si de alfabetizare), pentru a forma deprinderi temeinice. Prin felul in care-si structurează actul didactic, oferă un model de luat in seama atunci când copilul își alege cum sa-si petreacă timpul liber, cum și ce să aleagă, cum sa se informeze.
Tendința învățământului la nivel preșcolar, ca si la alte nivele, este de a aglomera prea mult sarcina de lucru a copilului, fie din dorința de a arata tot ce pot într-un fragment scurt de timp, fie din tendința de a fi pe placul unor părinți. În practica didactică pe care o desfășor încerc să creez un echilibru între „bine umplut” si „bine făcut”, astfel încât copiii sa aibă suficient timp de joacă și de învățare. Diversitatea este cuvântul cheie pentru orice zi de grădiniță.