Societatea contemporană traversează o transformare profundă în aceste momente sub impactul digitalizării. Lumea virtuală sau digitală a devenit un spațiu imens de interacțiune, învățare și afirmare de sine, dar și o zonă de incertitudine morală, unde valori precum binele și răul sunt adesea confundate sau văzute într-o manieră subiectivă. În acest context, educația morală își recapătă actualitatea și urgența, fiind chemată să ofere repere stabile într-o lume fluidă.
După cum subliniază N. Petrovchi (2022), educația morală este „procesul prin care valorile devin principii de acțiune, iar cunoașterea etică se transformă în conduită morală”. În era digitală, această transformare este îngreunată de factori culturali și tehnologici care cer o regândire a strategiilor educaționale.
1. Provocările educației morale în era digitală
Cea mai importantă provocare este atribuirea unei valori relative conceptelor. Existența constantă a unei varietăți de informații, puncte de vedere și stiluri de viață generează frecvent confuzie în ceea ce privește valorile. În mediul digital, ceea ce este adevărat devine doar un punct de vedere, iar ceea ce este bun devine doar o chestiune de preferință personală. Jean Baudrillard (2000) atrăgea atenția asupra „hiperrealității”, un fenomen în care imitațiile înlocuiesc realitatea, influențând astfel percepția legată de moralitate.
O altă dificultate semnificativă este scăderea empatiei și a responsabilității morale. Anonimatul oferit de internet încurajează comportamente dăunătoare, cum ar fi cyberbullying-ul, trolling-ul și discursul de ură, în timp ce interacțiunile prin intermediul ecranelor diminuează emoțiile autentice. După cum subliniază S. Turkle (2011), „o conexiune constantă nu implică neapărat o comunitate”, ci, mai des, o formă de izolare în relații.
De asemenea, ritmul rapid al informațiilor și cultura „scroll-ului infinit” afectează capacitatea de a reflecta moral. Studenții, obișnuiți cu recompensele imediate, au dificultăți în a adopta valori sau a dezvolta judecăți etice coerente.
2. Oportunitățile mediului digital pentru formarea morală a elevilor de gimnaziu
Paradoxal, același mediu care generează riscuri oferă și instrumente excepționale pentru educația morală. Resursele digitale pot sprijini formarea etică prin:
- Platforme educaționale ce includ anumite module de reflecție morală, dileme etice interactive și materiale video cu impact formative care să le dezvolte elevilor gândirea critică;
- Campanii online de sensibilizare asupra valorilor morale precum:solidaritate, empatie, respect față de diversitate;
- Comunități virtuale care promovează implicarea civică a tinerilor, voluntariatul și responsabilitatea socială.
Mediul digital poate stimula acest procesul etic dacă este utilizat în mod reflexiv, ca un spațiu de dialog și confruntare de idei, nu doar de consum pasiv.
3. Rolul școlii și al profesorului în educația morală digitală
Școala rămâne cel mai important cadru instituțional pentru formarea morală a tinerilor elevi. Profesorul, în calitate de model axiologic, are menirea acest de a transforma mediul digital într-un context educațional autentic care să ofere repere și pentru suflet. Educația morală nu trebuie să fie doar discursivă și plictisitoare, ci experiențială, prin proiecte care implică decizii morale concrete cum ar fi: forumuri de discuții etice pe diferite teme de interes, studii de caz digitale, campanii de solidaritate online.
Așa cum afirmă Sfântul Vasile cel Mare: „Sufletul tânăr este ca ceara moale, care ia lesne forma ce i se dă.” (Omilii). Această imagine plastică se aplică perfect mediului educațional digital: dacă nu se oferă modele și repere concrete ce pot fi studiate, spațiul virtual va modela singur caracterele tinerilor – adesea în direcții imprevizibile și care vor avea urmări.
Prin urmare, formarea profesorilor în competențe etice și digitale devine o prioritate atât pentru societate, cât mai ales pentru sistemul de învățământ românesc. Dascălul trebuie să fie capabil să îmbine gândirea critică cu discernământul moral, să ghideze tânărul nu doar „cum să caute informații”, ci și „ce merită să fie căutat”.
4. Conștiința morală și responsabilitatea digitală
Un obiectiv major al educației morale din zilele noastre este dezvoltarea conștiinței etice digitale – capacitatea omului de a acționa moral în mediul online plin de tot felul de provocări. Aceasta implică valori deosebite precum sinceritatea, respectul, corectitudinea informațională și empatia digitală.
Așa cum subliniază Sfântul părinte Ioan Gură de Aur: „Nu este de ajuns să cunoști binele, ci trebuie să-l iubești și să-l trăiești.” În mediul online, iubirea de bine se manifestă prin respectarea adevărului, responsabilitatea față de cuvântul scris și grija pentru celălalt.
Educația morală, în acestă direcție nu se limitează doar la transmiterea de norme, ci vizează în mod special contruirea caracterului frumos și consolidareaunei etici a responsabilității în societatea cunoașterii.
Concluzii
Educația morală în era digitală se confruntă cu unele tensiuni dintre tehnologie și umanitate, dar și cu șansa reală de a reînnoi sensul valorilor în contextul globalizării informațiilor primite. Provocările – relativismul moral, superficialitatea, alienarea digitală – pot fi depășite printr-o pedagogie a unei responsabilităși clare și a discernământului
În măsura în care școala reușește să integreze dimensiunea morală în formarea digitală, tehnologia poate deveni un instrument al binelui, nu un substitut al conștiinței.
Bibliografie selectivă
1. Baudrillard, J. (2000). Simulacres et Simulation. Paris: Galilée.
2. Kohlberg, L. (1981). The Philosophy of Moral Development. New York: Harper & Row.
3. Petrovchi, N. (2022). Educația morală – fundament axiologic și formativ al personalității. Chișinău: UPS „Ion Creangă”.
4. Turkle, S. (2011). Alone Together: Why We Expect More from Technology and Less from Each Other. New York: Basic Books.
5. Sfântul Ioan Gură de Aur. Omilii morale. București: EIBMBOR.
6. Sfântul Vasile cel Mare. Omilii și cuvântări. București: EIBMBOR.