EDICT

Mamie Gene Cole vorbeşte despre relaţia dintre copil şi adult spunând: „Eu sunt copilul,/ Tu ţii în mâinile tale destinul meu,/ Tu determini în cea mai mare măsură,/ Dacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă;/ Dă-mi, te rog, acele lucruri care/ Să mă îndrepte spre fericire,/ Educă-mă, te rog, ca să pot fi/ O binecuvântare pentru lume”. Din aceste cuvinte reiese importanța covârşitoare pe care adultul (educatoare/ părinte)  o are asupra dezvoltării copilului şi asupra devenirii lui. Punând aceste cuvinte  ca motto pentru  rolul adultului în viaţa copilului, se cuvine ca oamenii ce acţionează asupra copilului să deţină cunoştinţe solide în ceea ce priveşte influenţa unui conţinut asupra lui, valoarea formativă şi educativă a ceea ce se expune ca fiind util pentru dezvoltarea copilului.

Documentul de politici educaţionale „Repere fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea timpurie a copilului de la naştere la 7 ani” este alcătuit dintr-un set de enunţuri care reflectă  aşteptările privind ceea ce trebuie să ştie copiii şi să fie capabili să facă . Se consideră că,  aceste enunţuri sunt necesare pentru a sprijini/ a ghida  adulţii în creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor de la naştere şi până la intrarea în şcoală.  Aceste aşteptări sunt formulate pe baza cercetărilor şi teoriilor despre dezvoltarea copilului, factorii ce influenţează parcursul lui, acţiunile ce construiesc un teren solid pentru dezvoltare, conţinuturile pe care trebuie să le transmită generaţia adultă pentru a promova valorile generatoare de conduite dezirabile, atitudini pro-sociale, empatie, spirit civic, libertate de exprimare şi gândire critică.

„Repere fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea timpurie a copilului de la naştere la 7 ani’’ este folosit în elaborarea „Curriculumului pentru educaţie timpurie’’ ca reper pentru prezentarea şi evidenţierea finalităţilor educaţiei timpurii. Acestea au în vedere o abordare holistică, cuprinzătoare care vizează cele cinci domenii ale dezvoltării copilului:

• Dezvoltarea fizică, sănătate şi igienă personală;
• Dezvoltarea socio-emoţională;
• Dezvoltarea cognitivă şi cunoaşterea lumii;
• Dezvoltarea limbajului, a comunicării şi a premiselor citirii şi scrierii;
• Capacitaţi şi atitudini de învăţare.

Aceste domenii au fost stabilite urmărindu-se o serie de aspecte importante pentru devenirea deplină a copilului: unicitatea  copilului, bunăstarea, sănătatea, interculturalitatea, autocontrolul, respectul faţă de sine, respectul faţă de semeni, independenţa, demnitatea, identitatea, creativitatea, responsabilitatea, ordinea interioară, grija faţă de mediu, solidaritatea faţă de comunitate.

Curriculum-ul pentru educaţie timpurie stabileşte cadrul pedagogic pentru sprijinirea şi îndrumarea copiilor în creştere, educaţie şi dezvoltare, prin practici educaţionale menite  să asigure atingerea potenţialului psiho-fizic, devenirea deplină, asigurarea stării de bine a educabililor. Acest document de căpătâi pentru cei preocupaţi de educarea copiilor preşcolari susţine:

• Principii, valori care recunosc şi au în vedere drepturile copilului ca fiinţă umană, respectul faţă de părinţi ;
• Un cadru pedagogic larg, care stabieşte principii pentru susţinerea dezvoltării copiilor prin practice educaţionale care răspund nevoilor şi potenţialului copiilor;
• Abordarea holistică a copiilor în domenii largi pentru dezvoltare şi realizarea unui echilibru adecvat în învăţare şi dezvoltare armonioasă;
• Acordarea unei atenţii sporite  comunicării, inetracţiunii şi a dialogului ca factori-cheie ce susţin dezvoltarea şi starea de bine a copiilor;
• Ȋncurajarea personalului să-şi desfăşoare activitatea colegial, să-şi evalueze practicile, să documenteze şi să urmărească experienţele de învăţare ale copiilor pentru a răspunde nevoilor şi potenţialului acestora;
• Incuderea şi promovarea unor valori democratice, a cooperării cu părinţii ca parteneri educaționali activi, într-un cadru de diversitate socio-culturală.

Ca orice document de importanţă majoră în organizarea şi desfăşurarea de acţiuni ce vizează dezvoltarea copilului, acesta a fost elaborat în concordanţă cu principiile fundamentale care stau la baza educaţiei timpurii:

• Principiul educaţiei centrate pe copil – vizează cunoaşterea, respectarea şi valorizarea individualităţii, a nevoilor, preferinţelor, trebuinţelor fiecărui copil ;
• Principiul respectării drepturilor copilului – presupune organizarea şi desfăşurarea activităţilor în conformitate cu respectarea dreptului la educaţie, la securitate, la sănatate şi la liberă exprimare;
• Principiul învăţării active – vizează implicarea copilului în experienţe de învăţare la care acesta să participle activ, să se implice acţional, să ia decizii, să aleagă;
• Principiul dezvoltării integrate – presupune o viziune şi o abordare integrată a activităţior, multi-/ interdisciplinaritatea;
• Principiul interculturalităţii- vizeazaă cunoaşterea, acceptarea şi respectarea valorilor naţionale şi a celor specific altor etnii; acesta presupune acceptarea diferenţelor dintre oameni, credinţă, obiceiuri, respect pentru diversitatea culturală;
• Principiul echităţii şi nondiscriminării – presupune dezvoltarea unui curriculum care să asigure condiţii egale de educaţie, îngrijire şi dezvoltare pentru toţi participanţii la activităţile instructiv – educative, indiferent de gen, etnie, religie, statut social sau economic ;
• Principiul educaţiei ca interacţiune între educatori şi copil – vizează abordarea rezultatelor acţiunilor educative ca proces interactiv între două entităţi: personalitatea adultului preocupat  de educaţia copilului (educator/ părinte) şi individulalitatea copilului.

Ȋn „Curriculum pentru educaţie timpurie” sunt prezentate detaliat activităţile specifice învătământului preşcolar  şi metodologia de aplicare a acestuia. Astfel, sunt descrise  următoarele activităţi:

1) Activităţi pe domenii experienţiale – ADE –  acestea sunt desfăşurate în menieră integrate sau pe discipline, în cadrul unor proiecte tematice sau teme săptămânale independente, organizate şi desfăşurate în funcţie de temele propuse în programul anual de studiu. Aceste teme mari în jurul cărora sunt planificate proiectele tematice sau temele independente săptămânale sunt: Cine sunt/ suntem?/ Când cum şi de ce se întâmplă?/ Cum este, a fost şi va fi aici, pe Pământ?/ Cine şi cum planifică/organizează o activitate?/ Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?/ Ce şi cum vreau să fiu?

Ȋntr-un an şcolar, cadrul didactic trebuie să parcurgă  cel puţin patru dintre aceste teme, nu este obligatoriu să le parcurgă pe toate şi poate adapta/planifica  temele săptămânale independente  în funcţie de nivelul grupei, de interesul pentru o anumită temă, de preferinţele copiilor şi de nevoile acestora.

Activităţile pe domenii experienţiale desfăşurate în învăţământul preşcolar vizează dezvoltarea domeniilor pe care le desemnează şi conţin teme corespunzătoare ariilor curriculare: Domeniul Limbă şi Comunicare (DLC) , Domeniul Ştiinţe (DŞ1- activităţi de cunoaşterea mediului,  DŞ2- activităţi matematice), Domeniul Estetic şi Creativ (DEC1- activităţi artistico- plastice, DEC2- activităţi muzicale), Domeniul Om şi Societate (DOS1- activităţi de educaţie pentru societate, DOS2- activităţi practice/ gospodăreşti),  Domeniul Psihomotric (DPM- activităţi de educaţie fizică şi sport).

2) Activităţi liber-alese – ALA (ALA1-  activităţi pe arii de stimulare, centre de interes şi ALA2- ativităţi de mişcare, activităţi distractive, întreceri, curse etc).

ALA1 – Activitățile la liberă alegere – au loc înainte de activităţile pe domenii experienţiale, acestea se desfăşoară în funcţie de opţiunea copilului pentru activitatea propusă la un anumit centru. Ariile de stimulare/ centrele de interes sunt amenajate în concordanţă cu tema săptămânii şi fiecare este bine delimitată. Ȋntr-o grupă se pot regăsi următoarele centre: Artă (cu materialele şi instrumentele necesare pentru desen, pictură, modelaj), Construcţii (cu materialele şi instrumentele necesare), Ştiinţă (în care sunt expuse diferite materiale specifice temei săptămâni, instrumente de măsurat, atlas, enciclopedie etc), Biblioteca (în care copii găsesc reviste, cărţi, lucrări , fişe corespunzătoare temei săptămânale), Nisip şi apă (centru în care copiii au la dispoziție diferite materiale, un mic nisipar sau nisip kinetic şi apă),  Joc de rol- centru amenajat pentru ca cei mici să se transpună în pielea diferitelor personaje din poveşti sau diferitelor roluri din lumea reală: mama, tata, medicul, asistentul, prezentatorul etc. Ȋn funcţie de spaţiul existent, educatoarea poate să amenajeze toate centrele sau cel puţin două. Materialele şi instrumentele utilizate pentru amenajarea lor trebuie să corespundă vârstei copiilor, temei săptămânale şi să le stimuleze imaginatia, dorinţa de acţiune şi să-i invite la descoperire.

ALA2 – activităţile de mişcare, după etapa activităţilor pe domenii experienţiale, au caracter dinamic, se pot desfăşura sub formă de întrecere, cursă, ştafetă, joc distractiv, joc sportiv. Aceste jocuri cu caracter dinamic sunt înlocuite de concurs de ghicitori/ joc liber/ joc de masă dacă una dintre activităţile pe domenii experienţiale corespunde Domeniului Psihomotric.

3) Activităţile de dezvoltare personală – ADP – sunt activităţile în care copilul îşi formează şi exersează diferite abilitaţi, deprinderi de igienă, autoservire, comunicare, socializare. Acestea includ următoarele activităţi:  Rutinele, Tranziţiile, Ȋntâlnirea de dimineaţă, Calendarul, Prezenţa, activităţi de exersare/ dezvoltare  a înclinaţiilor/ aptitudinilor personale.

Activităţile desfăşurate în grădiniţă sunt realizate preponderent sub formă de joc, activitatea fundamentală  a copilului. Ȋnsă, sistemul metodelor  de organizare şi desfăşurare a activităţilor este vastă şi cuprinde totalitatea metodelor/ procedeelor/ mijloacelor/ formelor  pe care educatoarea le poate utiliza  pentru ca ceea ce doreşte să ajungă la copil (conţinutul comunicării)  să capete o formă cât mai atractivă şi să producă schimbările vizate de obiectivele stabilite în prealabil.

Pentru fiecare tip de activitate, educatoarea trebuie să selecteze metodele/ mijloacele/ materialele prin care faciliteze drumul copilului la cunoaşere, să-i trezească interesul, iar toate componentele folosite trebuie să  corespundă nivelului de dezvoltare, intereselor şi nevoilor lui.

Având în vedere complexitatea aspectelor ce trebuie avute în vedere atunci când educatoarea planifică/ organizează o activitate se impune ca aceasta să parcurgă câteva întrebări, iar răspunsul la acestea sunt cheia către desfăşurarea optimă a unei activităţi. Astfel, ea porneşte în demersul ei de la întrebarea : Unde mă aflu, de la ce pornesc?- aceasta surprinde specificul vârstei/particularităţile celor asupra cărora vor fi exercitate acţiunile educative, (dezvoltare psihică, nivel de cunoaştere); Unde vreau să ajung? –această întrebare presupune enunţarea obectivelor operaţionale în termeni de aspecte observabile; Cu ce ajung acolo? – presupune stabilirea conţinutului, a informaţiilor pe care educatoarea le va utiliza în comunicare- de cele mai multe ori, sinteza acestor informaţii redau tema unei activităţi, de exemplu- „Legume timpurii’’, Cum ajung acolo unde doresc? – vizează stabilirea pe rând a: mijloacelor de realizare/ metodelor folosite/ materialelor necesare/ formelor de organizare; Cum constat dacă am ajuns unde mi-am dorit/mi-am propus?- presupune utilizarea unor strategii de evaluare pe parcurs prin care constată dacă obiectivele operaţionale au fost realizate; Ce măsuri voi lua pentru ca demersul să fie îmbunătăţit?  o acţiune educativă nu se opreşte odată cu teminarea lecţiei/ activitaţii; asigurarea calităţii presupune valorificarea punctelor forte şi slabe în activităţi viitoare.

Arta pedagogică presupune înainte de toate „arta de a te pune la dispoziţia copiilor, de a empatiza cu ei, de a le înţelege universul, de a le sesiza intresele care îi animă’’ după cum spune M.A. Bloch  1968)  şi este un dar pe care aspiranţii la profesia de educator trebuie să-l dezvolte şi căruia să i se supună. Totalitatea acţiunilor educative întreprise în vederea formării şi dezvoltării copilului trebuie să pornească de la nevoile lui, să-l conducă către descoperirea propriilor posibilităţi, să-i permită libertatea de acţiune şi exprimare, să-i asigure explorarea aptitudinilor şi abilităţilor personale, să-i ofere situaţii şi experienţe formative solide, temeinice pe care le va utiliza atât în grupul din care face parte cât şi în alte grupuri cărora li se va alătura în viitor.

Resurse
* Bloch, M.A. (1968). La formation des enseignants, Revue francaise de pedagogie, Nr. 3
** Curriculum pentru educaţia timpurie (2019), Ministerul Educaţiei Naţionale
*** Repere fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea timpurie a copilului de la naştere la 7 ani