EDICT

Despre elevii cu nevoi speciale se amintește în legi și/sau proiecte educaționale cu precădere în sensul integrării și incluziunii acestora în școlile de masă și mai puțin din perspectiva învățământului special, organizat și structurat astfel încât să se adreseze și elevilor cu dizabilități intelectuale medii și celor cu dizabilități intelectuale severe.

Despre ce înseamnă învățământul special, cum sunt distribuite orele de predare-învățare-evaluare și cele de terapii și care sunt beneficiile pentru elevii cu C.E.S. oferite de școlile speciale, există informații și argumente în articolul Pledoarie pentru învățământul special[1], publicat în Revista EDICT.

În articolul de față, ne propunem evidențierea activităților de învățare și terapeutice desfășurate în școlile speciale pentru elevi cu C.E.S., mai ales prin prisma utilizării diferitelor dispozitive și aplicații digitale.

Conform blogului ce-este-o-aplicatie-si-cum-o-poti-folosi/[2], aplicațiile digitale sunt împărțite în patru mari categorii:

„● aplicații pentru desktopuri și laptopuri – sunt acele aplicații care nu necesită conectarea device-ului la internet, dar care, pe parte de hardware, au nevoie, poate, de un procesor performant și de o memorie RAM mai mare. În această categorie intră toate aplicațiile care sunt instalate odată cu orice versiune WINDOWS, sau cele din pachetul Microsoft Office, fără a se limita la acestea. Elevii din școlile speciale pot învăța să acceseze aceste aplicații în cadrul disciplinei T.I.C.;

● aplicații pentru dispozitive mobile (telefoane și/sau tablete) – la rândul lor împărțite în două subgrupe, sunt:
a) aplicațiile pe care le descărcăm din Play Store (Google Play) sau App Store, în funcție de sistemul de operare al device-ului – Android, respectiv iOS. Aceste aplicații sunt gratuite sau contracost, pot rula fără conexiune la internet sau rularea lor poate fi condiționată de accesul la internet pentru furnizarea de reclame în timpul utilizării lor (fapt ce le asigură gratuitatea folosirii de către public). În această categorie se încadrează, de exemplu, Duolingo, ScratchJR și altele, care pot fi accesate de elevii cu C.E.S. în timpul diferitelor activități, sub supravegherea și coordonarea profesorilor;
b) versiuni ale aplicațiilor proiectate inițial pentru laptopuri sau desktopuri, cu precizarea că versiunile pentru dispozitivele mobile au mult mai puține funcții. Acest lucru se datorează faptului că procesoarele acestor dispozitive sunt mai puțin performante față de cele de pe desktopuri și laptopuri[3], dar, mai ales, din cauza memoriei RAM a unui dispozitiv mobil, mult mai mică decât a unui computer, aceasta din urmă fiind memoria de lucru, responsabilă pentru viteza îndeplinirii instrucțiunilor/operațiilor codate în procesor la nivel hardware;

● aplicații WEB – sunt aplicații care se pot deschide cu orice browser ne este la îndemână (Chrome, Mozilla, Firefox, Opera etc.) și necesită, obligatoriu, conexiune la internet. Cele mai cunoscute și utilizate aplicații WEB, care pot fi cu ușurință folosite cu și de către elevii cu C.E.S., sunt: Wordwall, Learningapps, Canva, StoryJumper, ThingLink, Google Classroom etc.;

● aplicații native – în această categorie se înscriu aplicațiile proiectate de la început să ruleze pe o platformă anume, ținând cont de specificațiile acesteia.” Putem extrapola și încadra aici aplicații care se adresează unei comunități restrânse, cum ar fi aplicația gratuită SymboTalk care înlesnește comunicarea cu elevii nonverbali prin simboluri (imagini sau pictograme). Aplicația are panouri de comunicare predefinite din diferite domenii ale vieții, fiecare panou conține simboluri (imagini).

Toate aplicațiile de mai sus pot rula pe cel puțin unul din device-urile frecvent folosite la clasă: laptop/ desktop, tabletă, tablă Smart, telefon mobil.

În activitatea cu elevii cu C.E.S. diversitatea materialelor didactice, a metodelor de lucru și a suporturilor de prezentare sunt extrem de importante, aceștia având nevoie de o varietate de contexte de aplicare și utilizare a noilor noțiuni. De aceea, folosirea dispozitivelor și a aplicațiilor digitale este imperioasă, cu atât mai mult cu cât și ei fac parte din generația nativilor digitali.

În continuare, vă supunem atenției rezultatele unui sondaj realizat în Școala Profesională Specială „Sf. Nicolae” din București, adresat cadrelor didactice. În școala noastră există mai multe categorii profesionale: educatoare de grădiniță este acea persoană care „lucrează” cu preșcolari; profesorul de psihopedagogie specială este cel care predă (aproape) toate disciplinele din trunchiul comun, precum și discipline opționale, incluse în curriculumul la decizia școlii; profesorul educator desfășoară terapia educațională complexă și integrată după programul profesorului de psihopedagogie specială, fiind incluse activități de terapie ocupațională, stimulare cognitivă, ludoterapie, formarea autonomiei personale și socializare; profesorul psihopedagog realizează activități de terapii specifice și de compensare individual sau în grupuri restrânse de elevi, cum ar fi stimulare multisenzorială, educație psihomotrică, structurarea și dezvoltarea limbajului, tehnici alternative de comunicare, educație ritmică, tehnici de modelare comportamentală, stimulare cognitivă; profesorul itinerant și de sprijin este acel cadru didactic care își desfășoară activitatea în școala de masă unde a fost repartizat, contribuind la incluziunea și integrarea elevilor cu C.E.S. în clasele unde sunt înscriși; profesorul de nivel profesional este considerat atât cel care predă discipline teoretice la clasele profesionale din școala noastră, cât și cel de pregătire practică, profilul acestor clase fiind de horticultură și creșterea plantelor.

Prin acest sondaj, dorim să evidențiem importanța și, mai ales, ponderea utilizării tehnologiei în lucrul cu elevii cu C.E.S. Mai mult, outputul acestui chestionar ierarhizează aplicațiile digitale cel mai frecvent folosite în activitatea didactică.

Rezultatele obținute au fost centralizate astfel:

După cum se observă în Figura 1, cei mai mulți respondenți sunt profesori de psihopedagogie specială, aceștia folosind aplicațiile digitale la toate disciplinele predate, urmați de profesorii itineranți și de sprijin și de profesorii educatori.

La întrebarea „Folosiți aplicațiile digitale în activitatea didactică?”, s-a înregistrat un scor de 100% pentru răspunsul DA, așa cum se observă și din graficul de mai jos:

Este îmbucurător să observăm efortul cadrelor didactice de a veni în întâmpinarea elevilor și de a-și pregăti lecțiile astfel încât să includă și componenta digitală în transferul și fixarea cunoștințelor!

În ceea ce privește preferințele pentru anumite aplicații digitale, se observă în Figura 3 o ierarhizarea a acestora, cu Wordwall pe primul loc, utilizat de 86,5% dintre respondenți, urmat de Canva (51,9%) și Learningapps (23,1%).

În activitatea cu elevii cu C.E.S., personalizarea sarcinilor școlare sau a activităților terapeutice ori de sprijin, sunt esențiale, de aceea, de multe ori, este nevoie ca exercițiile realizate în diferite aplicații să folosească exact noțiunile sau metodele utilizate cu aceștia. Conform Figurii 4, majoritatea profesorilor se implică activ în folosirea celor mai potrivite exerciții digitale, concepute de ei ori căutându-le pe cele realizate de alte cadre didactice:

În ceea ce privește dispozitivele frecvent utilizate la clasă pentru susținerea și/sau proiectarea aplicațiilor digitale, pe primul loc se situează tabla interactivă, așa cum reiese și din Figura 5:

Dorim să precizăm că tabla interactivă este folosită cu precădere în cadrul școlii speciale, profesorii itineranți și de sprijin nebeneficiind de un cabinet propriu în școlile de masă unde își desfășoară activitatea, având astfel acces redus la tabla Smart, compensând, însă, cu utilizarea laptopului sau chiar a telefonului mobil propriu.

Așadar, aplicațiile digitale pot juca un rol esențial în sprijinirea elevilor cu cerințe educaționale speciale, oferindu-le resurse adaptate nevoilor lor specifice, cum ar fi: accesibilitate, personalizare, feedback instant, interactivitate, colaborare, autonomie. Deși nu este încurajată petrecerea unui timp îndelungat în fața device-urilor, activitățile digitale de 10-15 minute pot fi considerate un motor al activității didactice, contribuind la destinderea atmosferei din clasă și la creșterea implicării elevilor în sarcinile școlare.

Indiferent de aplicațiile digitale folosite, se evidențiază patru argumente pro utilizare tehnologie în activitatea școlară[4]:

• „Personalizarea învățării – aplicațiile digitale permit personalizarea conținutului și ritmului învățării, adaptându-se nevoilor individuale ale elevilor.
• Motivație și implicare – jocurile și activitățile interactive pot face învățarea mai captivantă și motivantă pentru elevii cu cerințe speciale.
• Accesibilitate – multe aplicații sunt proiectate pentru a fi accesibile pentru toți elevii, inclusiv cei cu dizabilități, oferind resurse audio, vizuale și interactive.
• Monitorizare și evaluare – profesorii pot urmări progresul elevilor în timp real și pot ajusta strategiile de învățare în funcție de nevoile fiecărui elev.”

Elevii cu nevoi speciale au, poate, mai mare nevoie de tehnologie în activitățile școlare, cu atât mai mult cu cât aplicațiile le oferă multe și variate contexte de aplicare practică a cunoștințelor dobândite, fapt care conduce, pe termen lung, la generalizarea unor algoritmi de decizie și rezolvare de probleme.

Considerăm că utilizarea responsabilă a dispozitivelor și aplicațiilor digitale de către elevii cu cerințe educaționale speciale, sub atenta și stricta supraveghere a cadrului didactic, stimulează progresul acestora în toate ariile de dezvoltare, de la autonomie personală până la cea socială, de la înmagazinarea de noi cunoștințe prezentate sub diverse forme și în contexte diferite până la aplicații practice de utilizare a acestor cunoștințe, de la învățarea prin joc până la elemente de joc aduse în învățare, ceea ce contribuie la stimularea motivației intrinseci, la dezvoltarea creativității și imaginației, la creșterea stimei de sine și a încrederii în forțele proprii.

Bibliografie

1 edict.ro/pledoarie-pentru-invatamantul-special/ (publicat la 19.01.2024)
2 www.dotwhite.com/digitalizare/blog/ce-este-o-aplicatie-si-cum-o-poti-folosi/ (accesat la 12.01.2025)
3 youtube.com/watch?v=JfKXr1_Ze2s (accesat la 21.02.2025)
4 pedagogie-digitala.ro/articol/RPD_2024_Doman_impactul_aplicatiilor_educationale_digitale_asupra_elevilor.pdf, pag 17  (accesat la 12.01.2025)