De ce clasa inversată?

Una dintre temele actuale ale formărilor de specialitate pentru profesorii de limbi moderne este aceea a clasei inversate (în franceză «classe inversée» sau «renversée», în engleză ”flipped classroom”).
Dar ce este clasa inversată și care este utilitatea ei? Cum putem crea o clasă inversată și cum  poate fi ea integrată  în una sau mai multe activități de predare? Poate fi adaptată la sistemul românesc de predare și care este impactul acesteia asupra dezvoltării abilităților elevilor, asupra achizițiilor acestora? Poate constitui o formă de evaluare alternativă? Sunt întrebări pe care și le pune orice profesor dornic să își adapteze metodele de predare-evaluare.

Pentru mediul universitar din lumea întreagă, aceasta nu este o noutate, fiind inventată în urmă cu câteva secole. În cadrul seminariilor, fiecare student venea cu „lecția învățată de acasă” fiind pregătit ca în cadrul seminarului să dezbată, să pună întrebări, să își pună întrebări și să caute răspunsuri împreună cu ceilalți participanți la discuție, sub îndrumarea titularului de curs sau seminar. Inversarea unei clase înseamnă inversarea modului obișnuit de predare: elevii sunt provocați să parcurgă un conținut înaintea orelor de curs, tocmai  pentru a fi în măsură să-l pună în practică și astfel să-și verifice înțelegerea conceptului. Mesajul clasei inversate este acela că „elevul este cel care învață”, metoda creând  condițiile favorabile pentru învățarea durabilă.

Acest concept  a devenit din ce în ce mai popular, tot mai mulți profesori din întreaga lume își schimbă modul de a realiza activitatea la clasă trecând de la modelul tradițional la un model mai practic și mai liberal. Acest model se bazează pe o idee foarte simplă: timpul valoros în clasă ar fi mult mai bine utilizat dacă l-am folosi pentru a interacționa și pentru a-i face pe elevi să lucreze împreună în echipe sau în binom. În acest caz și profesorul nu ar mai acapara cu prelegeri activitatea de predare, ci ar ajuta la demonstrarea practică a teoriei, fiind doar ghid pentru elevii care vor învăța prin descoperire și prin exersare.

Eric Mazur, profesor de fizică la Universitatea Harvard, a fost primul care a experimentat clasa inversată, în anul 1990. Metoda s-a răspândit relativ repede, fiind practicată cu succes în Statele Unite și Canada. În Europa a fost experimentată în Franța și Germania. La momentul actual, metoda este subiect de formare continuă în cadrul unor școli de vară ce se desfășoară în întreaga lume. Cynthia Eid-Fadel, vice-președinte al Federației Internaționale a Profesorilor de Franceză – F.I.P.F., Marc Oddou, fondatorul platformei MOddu FLE, Marcel Lebrun, teoretician și pedagog, specialist în domeniu, Philippe Liria, formator CLE International, sunt câțiva dintre specialiștii care au demonstrat utilitatea metodei în realizarea activităților  de predare – învățare – evaluare eficiente, moderne și pe placul elevilor.

Potrivit opiniei specialiștilor, clasa inversată este mai mult o filozofie decât o metodă didactică, dar din momentul în care și-a dovedit utilitatea diminuând efortul profesorilor  care încercau să explice teoria înainte de a o demonstra practic, implicând elevii care sub îndrumarea profesorilor experimentează, ca apoi sa ajungă la teorie prin intermediul concluziilor obținute la sfârșitul experimentelor, aceasta devine o metodă didactică modernă preferabilă celei tradiționale. Este o modalitate de abordare a predării, de a regândi ceea ce se face în clasă pentru a îmbunătăți experiența de învățare, un instrument  aflat la îndemâna profesorului ce-și poate adapta activitățile și obiectivele  în funcție de cerințele elevilor, de structura socio-afectivă a clasei de elevi, integrând astfel și elevii cu cerințe educaționale speciale (C.E.S).

Modelul tradițional de predare se bazează pe prelegeri, în care profesorul explică un subiect, după care indică temele pentru acasă, pe care elevul trebuie să le rezolve, de cele mai multe ori singur, pentru că în clasă nu este suficient timp pentru a rezolva toate tipurile de exerciții.

În sistemul tradițional, predarea  se realizează în două etape. În primul rând, există transferul de informații: profesorii comunică cunoștințele. Apoi elevii asimilează cunoștințele și trebuie să fie capabili să le folosească în exerciții. Una dintre marile problemele ale acestui model de predare este faptul că profesorul are un rolul activ în timp ce elevul deține rolul pasiv. Cu cât profesorul este mai activ, cu atât elevii se simt mai puțin implicați în acest proces, de aici intervenind plictiseala, lipsa de interes a elevilor pentru materia predată, pentru studiu în general, lipsa de atenție și de concentrare.

Clasa inversată își propune să inverseze rolurile. Rolul activ revine elevilor, pe când profesorul devine ghid, îndrumător. Procesul este următorul: elevii primesc informații, cursuri sub formă de resurse online (de obicei videoclipuri) pe care le pot viziona acasă, în loc de teme, care vor fi realizate în clasă sub formă de experimente, activități, proiecte de grup și schimburi care vor da o semnificație reală conținutului academic. De aici ideea de clasă „inversată”, obiectivul fiind trecerea de la un model centrat pe profesor la un model centrat pe elev pentru a satisface nevoile individuale.

Modelul tradițional era justificat în epoca în care nu aveam alte alternative de transmitere a informațiilor, dar acum când tehnologia permite acest lucru, când sistemul educațional românesc se confruntă cu lipsa manualelor școlare pentru anumite discipline sau la anumite clase, când manualele existente sunt depășite, nu-și mai găsește utilitatea. Este timpul să renunțăm la predarea tradițională, mult prea academică pentru generațiile digitale de elevi și să regândim educația. Tehnologiile au devenit omniprezente, deci e timpul să ne adaptăm metodele de transmitere a informațiilor, chiar să acceptăm telefoanele mobile și tabletele care pot fi folosite la clasă în scop didactic, în orice moment al lecției. Există o multitudine de platforme digitale care pot fi accesate de pe aceste dispozitive tocmai pentru a ușura evaluarea elevilor, există teste online ce pot fi administrate elevilor și care oferă o evaluare obiectivă. Ba mai mult, fiecare profesor poate crea propriul test pe aceste platforme educaționale și pe care le poate administra elevilor.  Important este să vrem să folosim potențialul instrumentelor Web și să dăm elevilor posibilitatea de a învăța experimentând ceea ce le place.

Clasa inversată are și ea 2 etape:
1. elevul studiază acasă teoria, în ritmul lui, și poate să facă acest lucru sub diferite forme: lecția din manual sau din diverse documente, lecturi propuse de profesor, să vizioneze videoclipuri, podcast-uri,  să utilizeze diverse aplicații digitale;
2. în clasă, elevul încearcă apoi să aplice cunoștințele dobândite acasă prin rezolvarea exercițiilor propuse de profesor. În aceste condiții, atenția nu se mai axează pe profesor, ci pe elevii care vor putea să interacționează, să se ajute reciproc. În acest timp, profesorul poate să se concentreze mai mult asupra lucrului cu elevii aflați în dificultate.

Avantajele acestui model sunt multe, aproape că nu există dezavantaje. Principalul lucru este libertatea pe care o oferă, elevii nemaifiind forțați să stea rigizi ore întregi, fără să vorbească, să pună întrebări care să „deranjeze”. Acum  elevii pot interacționa cu profesorul, cu ceilalți elevi, pot avea schimburi de idei, păreri, pot pune tot felul de întrebări și mai ales pot experimenta. Profesorul  nu mai este obligat să repete la nesfârșit aceleași lecții la ore, ci are timp să discute cu fiecare grup sau elev în parte, are timp să se ocupe de elevii cu cerințe educaționale speciale, are timp să reia un experiment care  nu a reușit din prima. Își asumă rolul de tutore, este mereu disponibil, ceea ce permite elevilor să învețe prin descoperire, să înțeleagă mai bine ceea ce au citit acasă. Nemaifiind o figură autoritară, profesorul poate observa mai bine care sunt nevoile de formare ale fiecărui elev, prin faptul că relațiile de comunicare dintre elev-elev și elev-profesor sunt deschise și destinse. De aici și rezultatele școlare mult îmbunătățite.

Rolul profesorului este acela de a însoți elevul în elaborarea unor sarcini complexe. Timpul disponibil în sala de clasă poate fi folosit pentru alte activități bazate pe învățare, cum ar fi pedagogia diferențiată și învățarea bazată pe proiecte, dar permite și profesorului să organizeze activități și proiecte de grup care îi vor ajuta pe elevi să comunice mai bine între ei, să colaboreze eficient. Astfel, cu ajutorul profesorului, elevul va avea o imagine mai concretă a cunoașterii pe care o dobândește singur.

Cel care a contribuit cel mai mult la dezvoltarea acestei metode este pedagogul german Falko Peschel , care a enunțat principiile metodologice fundamentale ale clasei inversate: învățarea prin descoperire, rezolvarea  de probleme, creșterea stimei de sine, activități orientate care să  încurajeze autonomia pentru cel care învață. Concret, această metodă de predare se supune unor  principii precum  organizarea eficientă a timpului de lucru cu obiective etapizate,  muncă practică, realizarea de proiecte educaționale centrate pe elev și pe nevoile sale de învățare.

Potrivit lui Peschel (citat de către Marcel Lebrun) clasa inversată presupune mai multe dimensiuni:

  • o deschidere la nivel organizațional: regula condițiilor generale (loc, timp …);
  • o deschidere metodică: un dispozitiv de învățare care pune elevul pe primul loc;
  • deschiderea spre conținut: transformarea curriculum-ului  într-un plan de învățare deschis;
  • deschiderea socială: definirea obiectivelor ce fac referire la managementul clasei, structura cursurile, un plan de predare pe termen lung, relațiile sociale, condițiile de muncă, elaborarea regulilor;
  • o deschidere personală: relația dintre profesor-elev sau elev-elev.

În august 2017, am participat la stagiul de formare din cadrul « Universités du Monde » Nisa, Franța, unde am urmat atelierul  « La classe inversée », formator Cynthia Eid-Fadel. Am avut onoarea de a participa la o lecție despre ce înseamnă să utilizezi metode moderne care să pună cu adevărat elevul în centrul acțiunii.

Astfel am învățat că o clasă inversată nu este sinonimă cu simpla vizionare a unor videoclipuri online, că aceste videoclipuri nu înlocuiesc profesorul, că nu sunt cursuri online, că elevii nu pot lucra fără o structură stabilită în prealabil. Clasa inversată este o modalitate de a spori interacțiunea dintre elevi în clasă și de a personaliza contactele dintre elevi și profesori, o abordare care încurajează elevii să-și asume responsabilitatea pentru învățarea lor, o clasă în care profesorul supraveghează învățarea, nu transmite informații, elevii absenți nu pierd nici o informație prețioasă, astfel că nu rămân în urmă cu învățarea, o clasă în care elevii sunt implicați în procesul de învățare, un loc în care fiecare elev poate obține ajutor individualizat și orientat.

Am experimentat diverse situații de învățare și am constatat că aproape orice subiect poate fi abordat în această manieră. Clasa inversată este o învățare bazată pe un proiect bine structurat, diferit de proiectul didactic pe care orice profesor îl realizează, dar care are un scop si obiective bine definite,  activități etapizate, ușor de realizat, rezultate așteptate palpabile și evaluabile.

Bibliografie:
1. Lebrun, M. et Lecoq, J. Classes inversées : enseigner et apprendre à l’endroit !, Éditions Canopé, 2015,
2. Eid-Fadel, C., Atelier « La classe inversée » , stagiu « Universités du Monde », Nisa, Franța, 24 iulie – 6 august 2017,
3. Webinar  Les classes inversées: comprendre la variété des pratiques pour en mesurer leurs effets, moderator Mark Oddou, lector Marcel Lebrun, din data de 5 mai 2017, în cadrul P.I.F. – Suceava,
4. Webinar Experimenting with the Flipped Classroom, Marie – Hélène Fasquel, Russell Stannard, 12 ianuarie 2015,
5. www.moddou.com/index.php?post/PIF-Printemps-de-l-Innovation-du-Fran%C3%A7ais-Universit%C3%A9-de-Suceava-%28Roumanie%29
6. philliria.wordpress.com/

Accesări: 131

Articole asemănătoare