Balbismul, cunoscut sub numele de bâlbâială, este o tulburare care afectează ritmul și fluiditatea vorbirii. Se definește prin pauzele, blocajele, ezitările, revenirile care au loc involuntar, în condițiile în care vorbitorul este conștient de deficitul cu care se confruntă, acesta aflându-se în imposibilitatea de a articula intenția sa de comunicare (Hațegan, 2016). Aceste întreruperi repetate pot fi însoțite de o tensionare a mușchilor faciali și anxietate.
De asemenea, se estimează că aproximativ 1% din populația lumii suferă de balbism, iar 5% dintre copii trec printr-o perioadă de bâlbâială. Cauzele apariției bâlbâielii sunt multiple:
- Factori genetici: Bagajul genetic joacă un rol foarte important în apariția balbismului. În urma studiilor, s-a observat că aproximativ 50% dintre persoanele care suferă de bâlbâială, au cel puțin o rudă care a prezentat sau prezintă aceeași tulburare.
- Malfromații ale aparatului fonoarticulator;
- Factori externi: Mediul familial influențează dezvoltarea și calitatea vorbirii;
- Bilingvism.
Caracteristicile babismului:
- Repetarea sunetelor, silabelor sau cuvintelor;
- Blocaj în producția sunetelor sau cuvintelor manifestat sub formă de pauze prelungite;
- Încetinirea ritmului vorbirii.
Bâlbâiala se realizează progresiv, prezentând următoarele etape. Prima etapă are loc între 2 și 6 ani, perioadă critică pentru dezvoltarea limbajului. În această etapă, copilul repetă sunete sau cuvinte, se poate observa și o încetinire a ritmului. Următoare etapă se regăsește în perioada școlarității, unde efectele bâlbâielii sunt vizibile, apare anxietatea și dificultățile de învățare. A treia etapă se desfășoară în adolescență, bâlbâiala apare cu regularitate și adolescentul a învățat tehnici prin care o poate gestiona. În ultima etapă se prezintă bâlbâiala în tinerețe, unde persoana anticipează cu frică episoadele balbismului, devine reticent în socializarea cu ceilalți.
Ca metode de evaluare, se regăsesc o serie de instrumente de evaluare, precum: „Assessment of the Child`s Experience of Stuttering (ACES)” elaborat de către Yaruss, Coleman și Quesal, „Stuttering Severity Instrument – SSI” elaborat de către Riley și „Self-Eficacy Scale for Adults who Sutter – SESAS” elaborată de către Ornstein și Manning.
Bâlbâiala se poate corecta prin ședințe de logopedie încă de la vârste fragede. Prin logopedie, copilul învață diferite tehnici prin care reduce viteza de vorbire, își reglează respirația și învață să articuleze corect cuvintele. De asemenea, ședințele de terapie cognitiv – comportamentală sunt benefice persoanelor cu balbism. Prin terapie, persoana învață să-și gestioneze anxietatea, frica de a interacționa cu ceilalți și își reglează stima de sine.
Bibliografie
1. Stuttering – Symptoms and causes – Mayo Clinic. (2024, March 2). Mayo Clinic. www.mayoclinic.org/diseases-conditions/stuttering/symptoms-causes/syc-20353572
2. Dale, J. (2024, April 10). Understanding Stuttering | Stuttering Guides | National Stuttering Association. National Stuttering Association. westutter.org/understanding-stuttering/
3. Stuttering Foundation: a nonprofit organization helping those who stutter. (n.d.). www.stutteringhelp.org/
4. Hațegan, C. (2016). Logopedia. Terapia tulburărilor de limbaj. Structuri deschise. București: Editura TREI