Asigurarea șanselor egale la integrarea în societate

Începând cu anul 2001, şi educația din România pune accent pe formarea de competențe.
Parlamentul European a recomandat şi dezvoltarea competențelor sociale şi civice. Toate cunoştințele asimilate trebuie să faciliteze omului o viață sănătoasă, în armonie cu natura. Trebuie să aibă un comportament decent în societate în relațiile cu semenii săi, în familie, la locul de muncă, în comunitatea din care face parte, conform codurilor de comportament şi de bune maniere. Deprinderile de comunicare constructivă să conducă la exprimarea punctelor de vedere în mod empatic, cu încredere, manifestând toleranță şi făcând față stresului şi frustrării.

Respectarea drepturilor omului, respectul pentru principii democratice, implicarea în acțiuni civice, dezvoltatea economică durabilă şi sprijinirea diversității sunt numai câteva dintre atitudinile pe care trebuie să le aibă fiecare om al secolului XXI.

La fel de importante ca şi competențele de comunicare, competențele matematice, competențe antreprenoriale, competențele de bază în ştiințe, în tehnologii sau competențele digitale este şi competența de a şti să înveți, de a fi motivat să înveți pe tot parcursul vieții, de a aplica achizițiile dobândite şi de a folosi experiența de viață. Formarea competențelor cheie europene presupune ca finalități educaționale însuşirea de cunoştințe, formarea de deprinderi şi atitudini.

Evaluarea standardizată internațional PISA se adresează elevilor cu vârsta de 15 ani pentru a constata cât de pregătiți sunt pentru viața adultă, pentru integrarea pe piața muncii, de a aplica cele însuşite în cei 10 ani de învățământ instituționalizat, cunoştințele necesare pentru a lua cele mai bune decizii, de a aplica în practică deprinderile formate. Măsoară performanțele de citire/ lectură, matematică şi ştiințe, începând din anul 2000. Participă între 4500 şi 10000 de elevi din fiecare țară şi se aplică la fiecare trei ani.

Rezultatele obținute arată cât de pregătiți sunt adolescenții pentru viață la terminarea învățământului obligatoriu sau pentru continuarea studiilor. Pot fi făcute îmbunătățiri în ceea ce priveşte modalitatea de formare a competențelor. În anul 2015, din cele 72 de țări participante la testare, România s-a situat pe locul 48, pe ultimul loc între statele Uniunii Europene, sub Bulgaria, Slovacia şi Grecia. Pe primele locuri în lume s-au situat Singapore, Japonia şi Estonia. rezultate puțin îmbunătățite față de testele precedente.

Aceste rezultate arată că programa şcolară actuală nu este adaptată nevoilor elevilor şi nici societății actuale. Cunoştințele sunt asimilate mecanic în cea mai mare parte, fără a fi utilizate în aplicații practice. Potrivit Centrului de Evaluare şi Analize Educaționale, în anul 2015, aproximativ 40% dintre elevii de 15 ani sunt analfabeți funcționali, adică nu pot folosi eficient informațiile, cunoştințele pe care le au sau care li se pun la dispoziție. Nu înțeleg mesajul informațiilor sau cerința şi nu pot realiza conexiuni în vederea rezolvii unor situații de zi cu zi, nu pot formula concluzii pe baza datelor furnizate. Nu pot folosi o hartă şi scara unei hărți pentru a calcula distanțe şi pentru a se orienta, nu pot calcula arii sau procente şi nu pot înțelege nişte instrucțiuni pentru a le folosi. Rezultatele obținute sunt folosite pentru a identifica aspectele care trebuiesc ameliorate în  procesul instructiv-educativ.

Instruirea pe competențe trebuie să țină seama şi de principiile didactice, de normele care să orienteze procesul de învățământ, îmbinându-le eficient. Pentru îmbunătățirea rezultatelor testului PISA, un principiu care ar trebui accentuat este îmbinarea continuă a teoriei cu practica. La toate conținuturile şi la toate disciplinele trebuiesc găsite modalități de aplicare a cunoştințelor teoretice în practică. Elevii înțeleg mai bine şi rețin mai uşor cunoştințele care le sunt necesare, care le găsesc aplicabilitatea în lumea reală, în activitățile cotidiene. Aplicarea cunoştințelor teoretice în practică se poate face prin folosirea metodelor activ-participative care presupun ca toți elevii să-şi aducă contribuția la realizarea sarcinilor primite. Varietatea acestor metode face ca cele moderne să poată fi folosite la toate disciplinele. Metodele pot fi folosite fie pentru a învăța prin colaborare, sau pentru o învățare interactiv-creativă, fie pentru rezolvarea de probleme sau pentru dezvoltarea gândirii critice. Metodele şi tehnicile bazate pe experiență sau metodele de dezvoltate a competenței comunicaționale sunt completate cu metode şi instrumente moderne de evaluare.

La finalul parcursului educativ tinerii trebuie să dobândească cunoştințele, deprinderile şi atitudinile necesare pentru integrarea în viața socială. Principiul tratării individuale răspunde necesității elevilor de a avea şanse egale la educație în funcție de particularitățile specifice.  Fiecare elev este unic, iar şcoala trebuie să potențeze valoarea, calitățile, abilitățile de care dispune, indiferent de rasă, religie, stare materială, sănătate, în funcție de nevoile sale. Şcoala trebuie să asigure experiențe educaționale flexibile, în funcție de stilul, ritmul caracteristicile şi particularitățile individului, de experiențele anterioare, de aptitudinile şi de aşteptările sale.

Cunoscând stilul de învățare al fiecărui elev, profesorul îşi adaptează actul didactic astfel încât toți elevii să participe activ la lecție şi şă-şi formeze competențele propuse, astfel încât să obțină de la elevi maximum de implicare. Motivația de a învăța trebuie să fie la un nivel ridicat, toți copiii să fie valorizați, atât în activități şcolare, cât şi în activități extraşcolare, de interes social.

Includerea copiilor cu cerințe educative speciale, supradotați, copii cu dizabilități, copii din zone izolate, fără adăpost, aparținând minorităților sau aparținând altor grupuri vulnerabile, în programul şcolii obişnuite presupune conlucrarea tuturor factorilor implicați în acest proces: şcoală, familie, asistenți sociali, medici, poliție.

În şcoala românească se fac eforturi pentru ca toți copiii să aibă şanse egale la educație, pentru ca toți să se integreze, în viața adultă, să fie pregătiți pentru o societate modernă, tolerantă.

Bibliografie:
– Mara D. – ,,Strategii didactice în educaţia incluzivă”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004.
– Verza E., Păun E. – ,,Educaţia integrată a copiilor cu handicap”, UNICEF şi RENINCO, Bucureşti, 2008.
– Oprea, Crenguṭa-Lǎcrǎmioara –  Strategii didactice interactive, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ, R. A., Bucureşti, 2008.

 

prof. Emilia Mirea

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/emilia.mirea

Articole asemănătoare