Analiză comparativă a stadiilor de dezvoltare a copilului și adolescentului propuse de Montessori și Steiner

Copilul este ființă individuală, spirituală, creativă și autor activ al propriei dezvoltări, puternic influențat de forțele naturale, dinamice și autoreglabile din interiorul său, care deschid calea către creștere și învățare. Această idee a fost susținută atât de Maria Montessori, cât și de Rudolf Steiner, fondatori ai unor pedagogii alternative inspiraționale pentru grădinița și pentru școala tradițională.

În viziunea Mariei Montessori și a lui Rudolf Steiner, dezvoltarea și creșterea copilului nu au loc într-un mod liniar, ci etapizat. Accentul cade pe educația întregului, sub aspect spiritual, mental, fizic, psihologic și pe descentrarea de pe profesor și centrarea pe elev, cu o predare a conceptelor educaționale într-o mare varietate de moduri.

Abordarea Montessori reflectă o înrudire teoretică cu filosofii educaționali europeni progresiști: Rousseau, Pestalozzi, Seguin și Itard.

Maria Montessori credea în inteligența naturală a copiilor implicând, de la începutul dezvoltării copilului, aspecte raționale, empirice și spirituale (în copil sunt active tendințe comportamentale, precum a explora, a ordona, a manipula, a imagina, a repeta, a lucra şi a comunica – disciplinele academice – scrierea, matematica sunt introduse între 3-4 ani).

Copiii își doresc și trebuie să aibă grijă de ei înșiși și de mediul lor; adulții au petrecut prea mult timp în slujba copiilor, acest aspect impactând propria lor valoare și individualitate. Drept urmare, copiii preferă posibilitatea de a face o muncă reală (gătit, curățenie, îngrijirea de sine, a celorlalți și a mediului), decât să se joace de-a… . Fiecare copil este văzut ca având un set inerent de puncte forte, puteri care vor apărea diferit de la un individ la altul. Imaginea copilului este creionată astfel: activ, dornic de cunoaștere și pregătit să învețe, căutând perfecțiunea prin realitate, joc și muncă.

Pentru Montessori, dezvoltarea copilului presupune patru salturi sau trepte, numite planuri de dezvoltare a câte șase ani, asemeni unor unde triunghiulare repetitive. Pe parcursul celor patru planuri, copilul are „sensibilităţi” specifice sau „ferestre de oportunitate”, în timpul cărora este capabil să învețe lucruri necesare dezvoltării sale fără efort, la potențial maxim, simțind în același timp o puternică atracție pentru aceste lucruri (cum ar fi o sensibilitate spre achiziţia limbajului în primul plan sau către dezvoltarea unei „busole” morale, în al doilea plan).

Fiecare plan are propriile obiective: în primul, dezvoltarea sinelui ca fiinţă individuală; în al doilea, dezvoltarea fiinţei sociale; în al treilea, naşterea adultului şi găsirea propriului sentiment de sine; în al patrulea, consolidarea personalităţii mature şi devenirea unui explorator specializat.

  • Perioadele între 0 și 3 ani și între 12 și 15 ani, ce presupun creștere fizică intensă și schimbări spectaculoase în creier, se adresează „nou-născuților”: în cea dintâi, copilul se naște pe lume, iar în cea de-a doua se „naște” în lumea adulților.
  • Al doilea și al patrulea plan sunt perioade calme, de stabilitate și putere, în care copiii vor să cunoască lumea și să stabilească relații cu ea.

Fiinţele umane au o serie de tendinţe comportamentale (a explora, a ordona, a manipula, a imagina, a repeta, a lucra şi a comunica) care sunt active în copil și îi oferă capacitatea de a se adapta în funcţie de locul şi timpul său.

Primul plan de dezvoltare, de la naștere la 6 ani:
• Perioada cea mai formativă și constructivă din dezvoltarea fizică, emoțională și intelectuală a copilului, fiind baza pentru învațarea și dezvoltarea viitoare.
• Acest plan este concret și senzorial și este guvernat de mintea absorbantă. Informația este procesată, fără efort, prin simțuri, mintea este concentrată datorită perioadelor senzitive și este motivată de tendințe puternice.
• În acest plan de dezvoltare se manifesta fazele senzitive pentru: mișcare, limbaj, ordine, rafinarea simțurilor, interesul pentru lucruri și pentru dezvoltarea socială. Astfel, devine important mediul care să ofere copiilor experiențe senzoriale și motorii care vor crea baza subconștienta a dezvoltării capacităților de învățare conștiente cognitive și sociale.

Subplanul de dezvoltare de la naștere la 3 ani:
• În aceasta etapă, cea mai mare parte a invățării are loc la nivelul Minții inconștiente și subconștiente, toate experiențele senzoriale și motorii semnificative fiind stocate la acest nivel.
• Educația este „indirectă”, copiii absorbind inconștient mediul în care trăiesc prin simțuri.

Subplanul de dezvoltare – 3-6 ani:
• Experiența de mișcare, limbaj și ordine acumulată în subpanul anterior este rafinată între 3-6 ani, când copilul explorează și învață prin atingere și manipulare. Copilul absoarbe în continuare limba, preia informațiile din mediu și face alegeri conștiente; „din creatorul inconștient devine lucrătorul conștient”.
• Sensibilitate pentru ordine, care ajută copilul să își construiască propria ordine interioară.
• Prin activitatea din mediu, începe să își dezvolte conștiința, prin clasificarea mediului și înțelegerea lumii. Copiii lucrează unul alături de celălalt, abia spre 6 ani începând să colaboreze unul cu celalalt.

Al doilea plan de dezvoltare – 6-12 ani:
• Perioada minții raționale, caracterizându-se, în general, printr-o mare stabilitate emoțională și sinteză cognitivă internă.
• În această perioadă trebuie stimultă imaginaţia și sprijinită gândirea abstractă pentru a genera o imagine de ansamblu asupra sarcinii şi scopului omului. Copilul lucrează în cadrul unui sistem filosofic, punând întrebări despre originile universului, natura vieţii, oameni şi diferenţele dintre ei, şi aşa mai departe; creierul nu mai are nevoie să lucreze doar în lumea concretă și se folosește de baza construită în primul plan de dezvoltare pentru a lucra cu idei abstracte.
• Vârsta rațiunii și a „de ce?”-ului, copiii fiind interesați de concepte intelectuale și morale și având un simț al dreptății foarte clar: bun sau rău, alb sau negru, fără să conceapă că pot exista și nuanțe de gri.
• Copilul testează reacțiile adulților și codul moral. Dorește să afle cum funcționează lumea socială și relațiile dintre adulți. Admiră aventura, curajul, pericolul și lumea eroilor.
• Copilul își formează noi concepte legate de viața socială. Dacă în primul plan de dezvoltare, copilul și-a găsit cu ușurință un loc în cadrul familiei și al gradiniței, acum el este motivat să găsească un grup în afara familiei cu care să se identifice, un grup în care fiecare membru își găsește propria cale de a fi acceptat.
• Copilul are simțul răspunderii și participă cu plăcere la activitățile familiei sau ale școlii – dacă i se explică clar drepturile și obligațiile pe care le are. În această perioadă experimentează loialitatea, disciplina, succesul și eșecul.

Al treilea plan de dezvoltare – 12-18 ani:
• Plan caracterizat prin sensibilitate socială. În această perioadă, se dezvoltă independența conștientă și autonomia în interiorul grupului de apartenență.
• Copilul se reconstruiește ca ființă socială și este explorator umanist, rezolvator de probleme din lumea reală și căutător rațional ai justiției.
• Adolescentul parcurge schimbări fizice şi emoţionale profunde şi, în această perioadă vulnerabilă, are nevoie să fie îngrijit
• Cele mai importante nevoi ale adolescentului sunt: nevoia de protecție și apartenență la grup, nevoia de a înțelege rolul adultului în devenire, a rolului pe care îl va juca în societate, nevoia de întărire a încrederii în sine. Nevoia de creștere a încrederii în sine este subordonată recunoașterii sociale. De încrederea în sine depinde succesul în cunoașterea propriilor capacități și a multitudinii posibilităților de folosire a acestora.

Al patrulea plan de dezvoltare – 18-24 ani:
• Planul maturității, al apariției vieții spirituale, al independenței, corespunzând vieții universitare
• Tinerii acceptă responsabilitatea de a fi membri ai societății și de a-și asuma consecințele alegerilor lor.
• Maturitatea înseamnă să fii liber, să-ți urmezi propriul drum în viată, să iei decizii care să-ți exprime conștiința. Tânărul are un puternic simț al sinelui și este conștient de ceea ce are de oferit. Maturitatea însă este atinsă atunci cand tânărul va fi capabil să lucreze nu doar pentru sine, ci pentru binele celorlalți.

Ideile educaționale ale lui Steiner urmăresc îndeaproape teoriile educaționale ale lui Comenius și ale lui Pestalozzi. Rudolf Steiner credea în rolul copilăriei – copiii nu ar trebui să fie grăbiți în această perioadă a vieții lor de o importanță extraordinară (lectura, scrierea și alte discipline academice sunt introduse doar după ce elevii intră în școala primară, când copiii au în jur de șapte ani; Steiner aprecia că angajarea copiilor mici în activități intelectuale abstracte prea devreme ar afecta negativ creșterea și dezvoltarea lor).

Învățarea timpurie se concentrează pe jocuri de imaginație, artă și muzică. Jocul este privit ca o lucrare a copilului și magia fanteziei este o parte integrantă a modului în care profesorul lucrează cu copilul.

Copilul învață prin toate simțurile, la cele cinci simțuri, Rudolf Steiner adăugând: simțul gândirii, al limbajului, al echilibrului, al mișcării, al căldurii interioare, al vieții și al individualității. Steiner credea în unitatea spirit – suflet – corp și că educația bună restabilește echilibrul dintre gândire, voință și sentiment. Fiecare copil are potențial, important fiind de a-i oferi un mediu hrănitor și libertatea de a se desfășura în propriul ritm. Imaginea copilului este creionată astfel: capabil, încrezător, creativ și activ în învățare.

Pentru Steiner, dezvoltarea copilului presupune trei stadii (similare cu cele descrise de Jean Piaget), cu o durată de aproximativ șapte ani, fiecare cu propriile nevoi de învățare, într-o spirală ascendentă a cunoașterii.

În prima fază (0-7 ani), facultatea cognitivă de bază a copilului este imitația. Atunci când copilul își schimbă dinții, o parte semnificativă a forțelor eteric-formative care au dat formă organismul copilului sunt eliberate și devin disponibile copilului în capacitatea imaginației.

Schimbările fizice din perioada pubertății eliberează o parte semnificativă a forțelor astrale din organism care devine disponibilă sub forma cogniției și a răspunsului emoțional. În timpul adolescenței, personalitatea face loc individualității. Ca și în drama greacă, în care zeul vorbește prin mască, personalitatea este masca prin care vorbește, sună individul. Individualitatea nu mai poate fi împărțită, este indivizibilă. Abordarea are ca scop este trezirea fiecărui individ la nivel fizic, comportamental, emoțional, cognitiv, social și spiritual ale fiecărui individ, promovând gândirea creativă și analitică.

De asemenea, Steiner considera că dezvoltarea cognitivă, emoțională și comportamentală a copiilor este interconectată și a adaptat teoria celor patru temperamente (melancolic, sanguin, flegmatic și coleric) utilizării pedagogice în anii de școală elementară, indicând faptul că predarea ar trebui diferențiată pentru a răspunde diferitelor nevoi pe care le prezintă aceste tipuri.

Stadiul 0-7 ani – Lumea este bună:
• Etapă destinată structurării corpului și organelor, suportul activității sufletești și spirituale a copilului de-a lungul vieții. Alimentația și input-ul provenit din influențele exterioare sociale, tehnice și media au un efect puternic pentru întreaga viață psihică și spirituală ulterioară.
• Copilul, care a părăsit recent planul eteric, a integrat ușor corpul fizic prin ritual, un mediu sigur și o legătură profundă cu natura. În acest stadiu, expresia fizică este sistemul metabolic / sistemul limbic, expresia psihologică este voința, expresia spirituală este somnul, iar atributul este bunătatea.
• Copilul învață prin imitația non-auto-conștientă a activităților practice, într-un mediu hrănitor. Prin educație experiențială, acesta învață pe baza exemplului și a jocului imaginativ (cea mai importantă „lucrare” a copilului și activitatea prin care acesta crește fizic, intelectual și emoțional). Scopul general este de a insufla copilului sentimentul că lumea este bună.
• Imaginația și procesele gândirii se dezvoltă prin: cântece, povestiri și spectacole de păpuși, respectând ritmul propriu și promovând disciplină prin blândețe, munca și jocul zilnic afară pentru a ține copiii „pe pământ și înclinați spre realitate”.
• Părinții și educatorii pot și este necesar să fie autoritatea iubită, care oferă copiilor, cu fermitate, ceea ce este bine și sănătos pentru dezvoltarea lor interioară; regulile nu sunt discutate, capacitatea copilului de a decide în mod just și nu pe baza plăcerii fiind legată de dezvoltarea ulterioară a gândirii.

Etapa 0-30 luni (dezvoltarea sistemului nervos)
• Pentru o dezvoltare sănătoasă sunt absolut necesare liniștea și prezența mamei.
• Spațiul personal al copilului trebuie protejat până la dobândirea poziției verticale.

Etapa 30 luni – 5 ani (dezvoltarea sistemului cardio-respirator)
• Se dezvoltă vorbirea și apare încăpățânarea lui „nu” și primele scânteieri ale „eu”- lui. Copilul vorbește despre el la persoana I.
• Apar imaginația și jocul creativ liber, teatrul cu păpuși și personaje imaginare, toate hrănind activ fantezia.

Etapa 5-7 ani (dezvoltarea membrelor și oaselor, puseu de creștere)
• Adultul devine model urmat cu mai multă atenție și cu venerație.
• Crește focusarea pe detalii și încep marile întrebări „de ce”; copilul căruia i se oferă răspunsuri intelectuale și raționale își pierde forțele fanteziei, abandonând mai repede jocul creativ; răspunsurile potrivite vârstei trebuie să fie exprimate în imagini frumoase și povești.
• În jurul vârstei de 6 ani apare criza pregătirii pentru următorul stadiu: intensifică conflictul cu regulile impuse de adulți și curiozitatea despre propriul trup (masturbare) și al altora.
• „Unde este cartea în care profesorul poate citi despre ceea ce este predarea? Copiii înșiși sunt această carte. Nu ar trebui să învățăm să predăm din altă carte decât din cea deschisă în fața noastră și formată din copiii înșiși.” (Rudolf Steiner, Valori umane în educație)

Stadiul 7-14 ani – Lumea este frumoasă:
• În al doilea stadiu de șapte ani, copilul se întâlnește cu mediul social școlar, unde se formează noi obiceiuri, noi ritmuri și noi scheme de adaptare la regulile lumii extra-familiale. Copilul are nevoie de frumos, de artistic, de creativ, pentru a-și valorifica la maxim potențialul, dezvoltând o gândire liberă și încrederea de sine de care are nevoie în viața de adult.
• Decizia asupra momentului de a aduce copilul într-un mediu de clasă formal, unde poate începe să învețe alfabetul și numerele, depinde de independența crescută a caracterului, a temperamentului, a obiceiurilor și a memoriei și dacă își pierde dinții de lapte, semn că este pregătit pentru următoarea etapă de dezvoltare.
• În acest stadiu, expresia fizică este inima, expresia psihologică este senzația, expresia spirituală este visarea, orientarea culturală este arta, iar atributul este frumusețea.
• La finalul acestui stadiu apare sexualitatea care modifică percepția propriei corporalități și interesul pentru co-vârstnici, realizând trecerea spre al treilea mare stadiu al dezvoltării.

Etapa 7-9 ani (Rubiconul – dezvoltarea gândirii abstracte)
• Apare interesul pentru învățător-profesor, pentru a cunoaște mai multe, pentru abilități; cresc puterea de concentrare și dorința de a fi apreciat de cei din mediul social și școlar.
• Spre nouă ani urmează criza contestării părinților, când crește spiritul critic și independența, odată cu dezvoltarea gândirii abstracte; poveștile mor treptat, oscilație agresivă între vreau să fiu mare și vreau să revin la copilăria anterioară.

Etapa 9-12 ani (prepubertatea)
• După criza din jurul vârstei de 9 ani crește interesul pentru înțelegerea naturii, dar și a relațiilor sociale dintre copii și adulți-copii.
• Se dezvoltă interesul pentru un domeniu anume al cunoașterii, cel mai des fiind deschis de personalitatea model al unui dascăl favorit.
• Devin importante modelele de comportament ale adulților, care sunt urmăriți cu atenție.

Etapa 12-14 ani (dezvoltarea organelor sexuale, puseu de creștere)
• Continuă căutarea modelelor autentice în adulți, la începutul etapei.
• Apare criza conștientizării sexualității, ca legătură cu propria corporalitate, crește interiorizarea.
• Contestarea și critica adulților apare ca revoltă la neadaptarea interioară la propriul trup în schimbare; modificările hormonale și psihice produc o creștere a intensității afective: apar iritabilitatea, emotivitatea, entuziasmul, furia cu grade mai ample de manifestare și labilitate.

Stadiul 14-21 ani – Lumea este adevărată:
• Scopul acestui stadiu este de a forma spațiul personal, identitatea și concepțiile de bază care vor face trecerea de la copilărie la viața de adult.
• Perioadă de maxime schimbări și treceri de la o extremă la alta, cu rolul de a forma și modela propria lume interioară, în raport cu libertatea și cu inițiativa.
• În acest stadiu, expresia fizică este dată de nervuri / simțuri, expresia psihologică este gândirea, expresia spirituală este trezirea, orientarea culturală este știința, iar atributul este adevărul.
• Copilul, conectat deja cu corpul și cu inima, poate învăța într-un mod mai logic și mai structurat, se poate concentra asupra anumitor materii care îi explorează interesele. În acest stadiu, copilul se poate bucura de maturitatea sa emoțională și poate vedea rezultatele legăturii cu centrul său și cu vocea interioară, care îi permite să aleagă ceea ce vrea să facă în lume fără confuzii exterioare.
• Intenția celei de-a treia etape este de a încuraja copilul să simtă că lumea este adevărată și de a oferi fundamentul pe baza căruia să se dezvolte ca individ liber, independent, creativ, integrat și responsabil din punct de vedere moral.

Etapa 14-16 ani (întâlnirea cu sine)
• Pentru fete are loc o orientare spre parteneri și relații, un interes pentru viața interioară și posibiltățile ei. Pentru băieți are loc acomodarea cu modificările corpului propriu, afișând, în paralel cu criza adaptării și cunoașterii de sine, superficialitate și egoism în exterior. Fetele caută în acest stadiu stabilitatea, exersând posibile profesiuni viitoare și idealuri despre rolul feminin în viața de cuplu;
• Băieții caută trăiri și provoacă situații spre a experimenta propria afectivitate; neînțelegând încă fetele și interesul lor pentru viața interioară, ei se îndreaptă spre integrarea în grupuri și spre clădirea unor raporturi stabile în grupurile de băieți, spre a fi vizibili.

Etapa 16-18 ani (întâlnirea cu ceilalți)
• Se echilibrează decalajul dintre dezvoltarea fizică a băieților și a fetelor, interesul reciproc apropiindu-se de aceleași praguri de vârstă.
• Adolescentul la acest stadiu își dorește să cunoască lumea, să împărtășească experiențele sale altora și să afle cum trăiesc alții de aceeași vârstă; devin importante momentele în care tinerii pot sta împreună, fără să aibă o activitate concretă.
• Perioada în care cei mai mulți tineri își încep viața sexuală, discuțiile despre teme sexuale sunt importante atât în grupuri de adolescenți cât și cu adulții din jur, dacă aceștia pot fi deschiși și firești în raport cu sexualitatea.

Etapa 18-21 ani (căutarea propriei identități)
• Identitatea profesională devine importantă.
• Identitatea de sine este cristalizată pe baza modelelor de adevăr și autenticitate pe care le-a avut în adolescență.
• Idealurile de bine, frumos și adevăr sau dezamăgirile privind lumea vor contribui la modul în care se structurează acum propria atitudine în fața vieții.
• Spre 20-21 ani, tânărul își ia viața în mâini mai mult sau mai puțin conștient, adoptând o atitudine generală în fața vieții, o identitate a eului său, care poate rămâne constantă până la sfârșitul vieții.

Pentru Steiner, dezvoltarea continuă și dincolo de vârsta școlară obișnuită. Următoarele trei segmente de șapte ani sunt asociate cu Soarele (21-42 ani) și cu elementele sufletului sensibil, ale sufletului intelectual și ale sufletului conștiinței. Următorul segment de șapte ani este asociat cu Marte (42-49 ani), când sufletul lucrează pentru a imprima forțele depline ale personalității omului asupra lumii. În acest moment, sufletul are ocazia de a obține o stare mai înaltă a conștiinței, numită Sine spiritual. Următorul segment de șapte ani este asociat cu Jupiter (49-56 ani), atunci când apare înțelepciunea și ego-ul trebuie să descopere Spiritul vieții. Ultima perioadă de șapte ani este asociată cu Saturn (56-63 ani) când Saturn își completează a doua “întoarcere” (de exemplu, revine la poziția pe care a avut-o la naștere), iar sufletul poate manifesta un eveniment mai important al Sinelui numit Omul Spiritului.

În concluzie, deși fiecare perspectivă are specificul său, nota comună este dată de faptul că dezvoltarea copilului/ adolescentului se realizează etapizat, fiecare stadiu de dezvoltare diferențiindu-se de celălalt prin proprietățile și nivelele proceselor, trăsăturilor și constructelor psihice, prin legăturile dintre ele, dar și prin faptul că se adaptează eficient.

Bibliografie

1. Albu, E. (2007), Psihologia vârstelor, Universitatea „Petru Maior” Târgu-Mureş, Departamentul I.F.R.D., disponibil online: www.upm.ro/facultati_departamente/depPregatirePersonal/docs/carti/psihologia_varstelor_albu.pdf;
2. Bodrova, E. (2003), Vygotsky and Montessori: One Dream, Two Visions în Montessori Life 15(1), disponibil online: www.researchgate.net/profile/Elena_Bodrova/publication/234745030_Vygotsky_and_Montessori_One_Dream_Two_Visions/links/552c0fd60cf29b22c9c3ffdd/Vygotsky-and-Montessori-One-Dream-Two-Visions.pdf;
3. Creţu, T., (2001), Psihologia vârstelor, Editura CREDIS, Bucureşti;
4. Jelinek, D., Sun, L.L. (2003), Does Waldorf Offer a Viable Form of Science Education? A Research Monograph, disponibil online: www.csus.edu/indiv/j/jelinekd/publications/waldorfscience.pdf;
5. Montessori, M. (2013), Mintea absorbantă, Editura APA, Drobeta-Turnu Severin;
6. Pope Edwards, C. (2002), Three Approaches from Europe: Waldorf, Montessori, and Reggio Emilia în Early Childhood Research and Practice, 4 (1), disponibil online: ecrp.uiuc.edu/v4n1/edwards.html;
7. Şchiopu, U., Verza, E. (1997), Psihologia vârstelor. Ciclurile vieţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
8. Steiner, R. (1998), Antropologia ca bază a pedagogiei, Editura Triade, Cluj-Napoca;
9. Verza, E., Verza F.E., (2002), Psihologia vârstelor, Editura Pro Humanitate, Bucureşti;
10. en.wikipedia.org/wiki/Waldorf_education
11. en.wikipedia.org/wiki/Montessori_education
12. www.casamontessori.ro/educatia-montessori/planurile-de-dezvoltare/

 

prof. Stela Rodica Mustățea

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/stela.mustatea

Articole asemănătoare