Se consideră că denumirea de algoritmizare şi algoritm ar proveni, după unii, de la numele savantului arab Al Kharezmi, iar după alţii, de la numele savantului uzbec Al Horezmi din secolul al XIX-lea. S-ar putea deduce că este acelaşi savant, prezentat însă diferit. Particularitatea acestei metode, introdusă de Landa în 1963, constă în asigurarea unei succesiuni rigide de operaţii între activitatea de predare (programarea externă) şi cea de învăţare (programarea internă). Algoritmul este constituit dintr-o succesiune univocă de secvenţe, care conduc întotdeauna spre acelaşi rezultat. El este o reţetă, o prescripţie de executare a unor operaţiuni elementare, o listă de instrucţiuni, o succesiune de raţionamente într-o anumită ordine.
Algoritmizarea contribuie la raţionalizarea învăţării, sporind posibilitatea de asimilare a cunoştinţelor cu un efort nervos mai redus. Această metodă, cu valoare formativă, presupune două niveluri complementare: elaborarea algoritmilor şi aplicarea lor, în vederea rezolvării unor situaţii tipice.
Algoritmii odată însuşiţi, devin deprinderi de activitate intelectuală, iar gândirea elevilor eliberându-se de efort se poate canaliza spre rezolvarea situaţiilor, care nu se pot algoritmiza.
Împotriva algoritmilor se ridică problema şablonizării gândirii, stereotipizarea nereuşind să dezvolte decât gândirea reproductivă. Argumentele care pledează pentru această strategie susţin că în procesul de instruire se urmăreşte educarea gândirii creatoare, dar şi formarea unor automatisme. De asemenea învăţarea nu se reduce numai la însuşirea unor algoritmi gata construiţi, ci şi la formularea lor de către elevi, acestea fiind procese cu caracter creator.
Cu privire la aplicarea algoritmilor în chimie, s-au concretizat câteva direcţii:
- algoritmi pentru efectuarea lucrărilor de laborator;
- algoritmi utilizaţi în rezolvarea diferitelor tipuri de probleme;
- algoritmi respectaţi în cercetarea ştiinţifică, comunicarea rezultatelor în publicaţii, conferinţe.
Clasificarea algoritmilor:
a) După structură, deosebim algoritmi simpli, fără condiţii suplimentare şi algoritmi compleţi, la care intervin o serie de condiţii logice.
b) Din punct de vedere funcţional, algoritmii pot fi: de clasificare, de transformare, de explorare şi căutare, de asamblare, de dezmembrare şi diviziune, de corelare.
Dinamica algoritmilor implică:
- conceperea (selectarea) algoritmului;
- analiza algoritmului corespunzător nevoilor acţiunii;
- verificarea algoritmului prin exerciţii practice (experimentale).
Cerinţele realizării algoritmizării sunt:
a) alegerea (conceperea) algoritmului corespunzător nevoilor rezolvării unei anumite probleme sau îndeplinirii unei anumite activităţi;
b) conştientizarea caracteristicilor algoritmului, pentru a fi folosit adecvat, creator şi eficient, mai ales în situaţia unor schimbări intervenite în conţinutul şi desfăşurarea acţiunilor.
Algoritmizarea, concepută şi utilizată inteligent, poate asigura şi spori precizia, rigoarea, operaţionalitatea şi randamentul muncii în toate domeniile de activitate teoretico-aplicative, deci şi în învăvţământ. De aceea ea trebuie folosită.
Bibliografie
Bontaş I., Tratat de pedagogie, Editura BIC ALL, Bucureşti, 2007
Pitulice L., Isac D., Chiriac A., Iagher R., Sporea-Iacob F., Didactica chimiei, Ed. Mirton, Timişoara, 2002