Pentru integrarea unui elev cu tulburări din spectrul autist (TSA) trebuie să avem în vedere parcurgerea unor etape de cunoaștere a elevului din discuții personale, din informații primite de la părinți, colegi de clasă, consilier școlar etc. Cel mai important lucru este să creăm în școala un mediu favorabil în care elevii aceștia să se manifeste pozitiv, având sentimentul de siguranță.
Observația sistematică stă la baza proiectării didactice. Observând cum se comportă elevul în pauză, cum interacționează cu colegii, la ore cu alte cadre didactice, putem stabili o strategie didactică adaptată la nevoile acestuia. Foarte important este să descoperim lucrurile care îi plac copilului (jucării, animale de companie, locuri preferate, personaje din filme etc). Putem concepe situații de învățare, probleme, în care să apară acestea menționate mai sus.
În cazul în care elevul urmează un program de recuperare putem primii informații de la specialiști pentru a cunoaște mai bine copilul. Interviul cu părintele copilului ar trebui să ne ofere o idee despre nivelul de dezvoltare pe diferite arii: motor, limbaj, cogniție, social, autoservire etc). Este important să cunoaștem stimulii care îl deranjează pe copil (zgomote, mirosuri, gesturi etc). După ce avem o bază de date referitoare la cunoașterea copilului cu tulburări din spectrul autist putem construi scenariul didactic de învățare. Să nu omitem să pregătim și clasa, colegii lui despre eventualele aspect nepotrivite care se pot întâmpla în timpul orelor. Activitatea la clasă cu astfel de copii constituie și o provocare pentru cadrul didactic.
Predând la clase care au elevi cu TSA, la orele de fizică am desfășurat activitatea pe baza unor planuri educaționale individualizate, realizate împreună cu consilierul școlar. Pot să amintesc câteva din aspectele pozitive întâlnite în cadrul lecțiilor:
- Participarea activă a elevilor la instruirea cu ajutorul instrumentelor educaționale digitale WEB2 (kahoot, padlet, platforma Graasp, powtoon, quizizz, tarsia);
- Învățarea prin modelare (au realizat desene, colaje, scheme pentru descrierea unor fenomene fizice);
- Povestirea unor întâmplări din viața lor cu conotații științifice, îi ajută să înțeleagă fenomenele din perspectiva propriului univers ;
- Folosirea jocului didactic, învățarea devine atractivă, interesantă;
- Vizionarea unor experimente filmate le captează atenția;
- Realizarea practică a unor experimente simple, pe care le pot face cu ușurință, le creează sentimentul creșterii stimei de sine, de exemplu (electrizarea corpurilor, ciocnirea dintre bile, interacțiuni magnetice, circuite electrice simple, reflexia luminii etc.).
De fiecare dată, trebuie să nu uităm să le oferim feedback pozitiv, să le punem în evidență realizările și progresele lor, pentru a-i motiva să învețe și să capete încredere.
Am întâlnit situații când un elev avea deficiența de discalculie, dar era foarte bun în tehnoredactarea textelor. Atunci putem adapta sarcinile de învățare pe axa competenței digitale , în acord cu posibilitățile intelectuale ale acestuia.
O altă mare problemă este cum să reușim să le captăm atenția prelungită în cadrul orelor, deoarece pentru elevii cu TSA orele pot deveni plictisitoare, chiar enervante provocându-le o stare de disconfort pe care o transmit cu siguranță și celorlalți colegi din clasă. Pentru a depășii această stare critică, trebuie să apelăm la metode de activare specifice. Dacă elevul are și însoțitor putem colabora cu acesta pentru a intervenii în calmarea stării de spirit a elevului, eventual oferindu-i o scurtă pauză de relaxare, după care să reînceapă activitatea într-un mod liniștit. Dacă doar profesorul trebuie să intervină, sugerez următoarele soluții:
- Solicitarea unui elev voluntar care sa-i acorde sprijin în rezolvarea sarcinilor;
- Oferirea unor materiale vizuale „visual learns”, pentru a avea exemple concrete, sugestive care îi facilitează înțelegerea;
- Să-i oferim timp suficient , astfel încât elevul să nu fie stresat;
- Să folosească tastatura pentru a redacta răspunsul.
Primul pas pentru a realiza o educație incluzivă este de a asigura o adaptare curriculară, astfel încât să nu schimbăm obiectivele învățării, ci să le transpunem într-o formă adaptată la nevoile elevului.
Al doilea element esențial îl constituie schimbarea mentalității, să existe acceptarea din partea colectivului care nu de puține ori este foarte irascibil în astfel de situații. Rolul profesorului este de a armoniza legăturile, de a prevenii conflictele în clasă, de a avea răbdarea necesară pentru a acorda atenție fiecărui elev în funcție de nevoile sale.
În concluzie, aș menționa că succesul școlar în activitatea de predare la clase unde sunt elevi care au TSA depinde în cea mai mare măsură de abilitățile noastre de a cunoaște elevul, de colaborarea cu familia și consilierul școlar, de metodele adecvate și de relația pe care o construim cu elevul.
Succesul sau insuccesul școlar este al nostru, al tuturor celor care ne ocupăm de educație – nu trebuie să-l atribuim doar celor care nu reușesc din cvasimotive. Pentru a încheia pe un ton optimist afirm cu tărie că nu există „Nu se poate!”.
Bibliografie/ Webografie
• www.autismholistic.eu/ro/homepage_ro/
• autismvoice.ro/adaptarea-sarcinilor-pentru-elevii-cu-tulburari-din-spectrul-autist-sfaturi-practice-pentru-cadrele-didactice/
• www.academia.edu. Claudia Palea – Abordarea elevului cu spectru autist în învățământul de masă.