EDICT

Copiii au o curiozitate extraordinară, sunt dornici de a găsi explicaţii unor fenomene care le trezesc sentimente de admiraţie şi uimire. Dorinţa de descoperire a acestora, manifestată prin veşnicul „de ce?”, ne face să ne întrebăm dacă ştim răspunsurile la toate întrebările spuse de ei şi dacă, uitând să le spunem ceva, nu le-am ştirbit o parte din cunoaştere. De ce să alegem un astfel de opţional de teatru? Pentru a satisface dorinţa de cunoaştere a elevilor mei şi pentru că, teatrul, în marea lui parte, se desfăşoară şi se construieşte prin ludic. 

„Teatrul este poezia ce se desprinde din carte şi devine omenească.” – Federico Garcia Lorca

Jocul este cel mai important mijloc de comunicare al tuturor copiilor. Prin joc putem să-i cunoaşteam, să-i înţelegem, putem ajunge direct la sufletele lor.

Teatrul înseamnă comunicare, interacţiune şi descoperire. Prin intermediul teatrului, ei se descoperă aşa cum sunt în realitate, învaţă să se cunoască şi să se accepte aşa cum sunt, cu bune şi rele, învaţă să-şi asume complexele recunoscându-le, deci facând primul pas spre stapânirea acestora, reuşind astfel să depaşească barierele de comunicare cu ceilalţi.

Teatrul formează personalităţi libere, complete, echilibrate. Prin mijloace specifice, teatrul crează caractere, personalităţi puternice, care să-şi poată exprima punctul de vedere nu prin violenţă, ci prin discursul logic, coerent, clar şi concis, bine argumentat, deoarece teatrul operează cu individualităţi, nu cu mase amorfe de mediocritaţi.

Teatrul impune o echipă sudată. În acelaşi timp, reusita unui spectacol depinzând numai de omogenitatea trupei, li se dezvoltă copiilor spiritul de echipă, capacitatea de a lega prietenii, de a discerne între bine şi rău.

Teatrul este un exerciţiu de cultură şi viaţă. Teatrul reuşeşte să le educe gustul pentru lectură, pentru frumos, pentru adevărata cultură. O păpuşă din carton sau cârpă în sine este un obiect neînsufleţit, nu poate să creeze.emoţii, să te facă să zâmbeşti. Păpuşa numai în mâna omului prinde viaţă şi capătă semnificaţii nemărginite.

Dintre competenţele specifice şi activităţile de învăţare vizate, enumerăm:

1. Reproducerea unor mesaje scurte

• jocuri de cuvinte, de dicţie, de intonaţie,frământări de limbă;
• alcătuirea/ reproducerea unor mesaje scurte.

2. Adaptarea mesajului la partener în situaţia de comunicare dialogată

• conversaţii în echipă pe teme propuse;
• dialoguri pe teme date;
• jocuri de rol.

3. Interpretarea expresivă după model

• memorizări şi recitări de roluri;
• interpretare vocală;
• jocuri cu obiecte sonore;
• dramatizarea unor texte literare studiate;
• interpretarea rolului, în faţa unui auditoriu, exprimând propriile păreri, idei, sentimente.

4. Reproducerea unui rol cu mimica adecvată, respectând pauzele gramaticale şi psihologice, cu ritmul şi intonaţia adecvate mesajului transmis prin text

• jocuri de rol pe teme variate, accesibile copiilor;
• jocuri de construcţie a unor dialoguri;
• mimică şi gestică pe roluri date;
• jocuri de redare a unor sentimente, acţiuni sau obiecte cu ajutorul gesturilor şi mimicii; memorarea şi recitarea expresivă a unor replici, roluri date;
• interpretarea unui rol în cadrul unor piese de teatru.

5. Utilizarea unor tehnici de confecţionare a păpuşilor, marionetelor, costumelor, decorurilor şi a altor material de recuzită din materiale diverse

• colectarea de materiale şi observarea însuşirilor acestora;
• coaserea, asamblarea materialelor după modele şi tipare;
• proiectarea decorului, afişului;
• decuparea, colorarea, asamblarea diferitelor materiale disponibile pentru realizarea decorului.

6. Mânuirea păpuşilor realizate urmând indicaţiile date

• demonstraţii de mânuire;
• mânuirea păpuşilor/ marionetelor;
• exerciţii mânuire-interpretare individual şi în echipă;
• interpretare/ mânuire scenică cu decor.

7. Cunoaşterea şi aplicarea regulilor de organizare şi desfăşurare a spectacolelor şi a vizitelor la teatru

• dialog pe tema cerinţelor de organizare a spectacolelor şi a vizitelor;
• reguli organizatorice specifice;
• vizite şi vizionări de spectacole de teatru;
• cunoaşterea unor actori.

8. Exersarea unor tehnici creative de grup-activităţi de învăţare prin cooperare

• realizarea în echipă a unor activităţi;
• jocuri şi întreceri pe echipe;
• realizarea de desene, pliante, hărţi, păpuşi în colaborare;
• organizarea unor concursuri şi spectacole;
• publicarea informaţiilor strânse pe site-ul clasei.

Rezultate așteptate ale învățării

1. Formarea capacităţii de comunicare

• comunicarea orală; componentele comunicării dialogate;
• factorii perturbatori ai comunicării;
• formularea mesajului; dialogul;
• construirea de dialoguri în situaţii concrete (în familie, la şcoală,în mijloacele de transport, la teatru).

2. Lumea teatrului

• vizionarea de spectacole, proiecţii etc;
• vizitarea şi cunoaşterea unei instituţii specializate;
• întâlniri cu actori, autori de piese pentru copii.

3. Confecţionarea recuzitei

• crearea şi cofecţionarea decorurilor;
• adaptarea costumelor.

4. Noţiuni de artă dramatică

• Mişcare scenică: mişcare scenică cu şi fără paravan;
• Vorbire scenică: exerciţii de dicţie, respiraţie, expresivitate;
• Atenţie scenică: corelarea cu partenerii.

5. Dramaturgie creatoare

• jocuri de rol, jocuri de creaţie;
• improvizaţie, mimică, pantomimă;
• monologuri/ dialoguri pornind de la o temă (personaj) dată;
• concursuri.

6. Realizarea momentelor artistice

• lectura pe roluri, analiza personajelor;
• repetiţii “de text”, “de mişcare”;
• punerea în scenă a momentelor artistice;
• spectacole.

7. Elemente de regie tehnică

• montarea decorurilor;
• stabilirea fondului muzical.

Modalităţile de evaluare propuse: observarea curentă, concursul oral şi scris, expoziţia de lucrări şi desene, analiza produselor activităţii, portofoliul tematic, proiectul, autoevaluarea, interevaluarea.

În loc de concluzii…

Strategia educaţională prin joc înseamnă dezvoltarea imaginaţiei, dezvoltarea atenţiei, a spiritului de observaţie, al comunicării şi al spontaneităţii. Acesta are scop educativ şi chiar terapeutic, asigură o bază de înţelegere cu sine şi cu ceilalţi, dezvoltând adaptabilitatea la diverse situaţii şi adaptabilitatea socială.

Teatrul pentru copii reprezintă „o altfel de disciplină”, pe cât de simplă, pe atât de complexă în concepere şi desfăşurare. Un astfel de opţional se adresează acelor cadre didactice care caută modalităţi diverse de a stimula dezvoltarea atitudinii pozitive a elevilor, oferind simultan şi libertate şi rigoare, dezvoltând încrederea în sine, fiind cel mai bun stimulent al capacităţii de exprimare al elevilor.

Bibliografie:

1. Byers, R., Teatrul, izvor de fantezie creatoare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970.
2. Crăciun, B., 400 de cântece, poezii şi scenete hazlii pentru copii, Editura Porţile Orientului, Iaşi, 2003.
3. Goncerencu, G., Goncerencu, V., Serbări şcolare, Editura Infcon, Constanţa, 1996.
4. Mareş, T., Copiii şi teatrul lor de păpuşi, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1985.
5. Marinescu, O., Lectura artistică şi recitarea, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1990.
6. Minulescu, C. G., Cu mic, cu mare… haideţi la serbare!, Editura Carminis, Piteşti, 2004.
7. Stan, S., Arta vorbirii scenice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985.
8. Stanciu, M., Hai la teatru!, Editura Emia, Hunedoara, 2000.