Nevoia alternativelor în educație. Cum dezvoltăm gândirea critică a școlarului mic?

Învățătorul este cel care creează mediul educațional favorabil, stimulativ și interesant pentru învățare în clasă, iar elevul este cel care aduce ceva din viața lui, din afara școlii, din ciclul preșcolar sau experiența lui de viață.

„Noul – cerință fundamentală a creației de orice fel – apare totdeauna din vechi, din cunoscut; el izvorăște din examinarea minuțioasă a realității externe și dintr-o muncă stăruitoare, creatoare”(Pierre Derone, Inventica).

Astfel, pentru a fi valorificat acel ceva din experiența de viață a elevului, învățătorul va ține seama de acest lucru în pregătirea și proiectarea lecțiilor și va alege metodele cele mai potrivite pentru a exploata flexibilitatea și creativitatea în gândirea lui și a elevilor săi. Pentru a putea sigura calitatea învățării trebuie evitate lecțiile plictisitoare care păcătuiesc printr-un exces de intuiție, care pretind un răspuns monosilabic ori implică o verbalizare exagerată din partea învățătorului. Calitatea învățării se asigură numai prin cooperare și învățare activă.

Succesul pentru asigurarea performanțelor școlare constă în motivarea elevilor pentru învățare, implică cunoașterea trăsăturilor distinctive ale personalității elevului. Prin felul în care învățătorul reușește să motiveze elevul, să îi trezească curiozități intelectuale, îi modelează personalitatea, creează premisele de care va depinde reușita acestuia în profesie, în viață și în societate după terminarea școlii.

Alternativele educaționale, ca alt mod de a învăța, ca alt fel de a face școală, sunt necesare în condițiile în care se constată tot mai frecvent nevoia de diversificare și diferențiere a obiectivelor, conținuturilor, metodelor, tehnicilor ori instrumentelor proprii procesului de învățământ. Afirmarea gândirii critice reprezintă o modalitate de promovare a unei alte maniere de învățare. ,,Critica” în educație se referă la imperativul trezirii conștiinței, al creșterii sentimentului de participare a celui care învață la construirea propriei personalități.

Metodele R.W.C.T (Reading and Writing for Critical Thinking) nu sunt o materie de studiu, o disciplină de învățământ, ci un demers pozitiv, un proces activ de interogație constructivă care obligă elevul să gândească în mod autentic la ceva. Prin folosirea metodelor R.W.C.T., încă din clasa I, elevilor li se dă posibilitatea de a relata experiența lor de viață, de a fi puși în situația de a dezbate anumite probleme, de a da soluții sau de a soluționa anumite probleme legate de viața din școală, de familia lor, de viața lor privată sau de comunicarea cu ceilalți. Utilizarea acestor metode dă posibilitatea antrenării elevilor la discuții, la dezbateri care le îmbogățesc și le activizează vocabularul și gândirea critică.

Metodele R.W.C.T. sunt variate și ar trebui enumerate fiecare în parte pentru a arăta cât de antrenante sunt în ceea ce privește comunicarea, scrisul și cititul. Cu ajutorul metodelor folosite, elevii po să adreseze întrebări, să găsească răspunsuri, pot să comunice în legătură cu o temă, pot să-și imagineze, să ceeze, pot să adune informații și să le împătășească și celor din jur, pot să aducă argumente pro sau contra în legătură cu o situație ivită.

Exemple de metode R.W.C.T. care pot fi utilizate în ciclul primar:

1. Gândiți-lucrați în perechi-comunicați.

Este metoda care se folosește în oricare etapă a lecției. Pentru a răspunde unei cerințe date, elevilor trebuie să li se dea suficient timp de gândire, pentru a se gândi la ceva nou, autentic, a avea timp să gândească și să descopere noutatea, să exploreze ideile, convingerile și experiențele anterioare, apoi să aibă suficient timp de a transforma gândurile în cuvinte și de a le auzi cum sună, de a le comunica și celorlalți. Aceștia pot aduce corecturi, completări, restructurări. Comunicarea care se înfiripă într-o pereche, grupă ori cu întreaga clasă, prin verbalizarea gândurilor în mod natural, nestresant încurajează elevii la o participare activă, care-i ajută să-și însușească, să-și lămurească mai bine lucrurile și ideile spuse.

2. Brainstorming-ul

Brainstorming-ul(furtuna creierului sau afluxul de idei) este metoda care dezgheață mintea elevilor și poate fi folosită la începutul activității, în momentul de evocare, la ,,spargerea gheții”, dar și în celelalte etape ale activității, la o evaluare a activității anterioare.

3. Lectura în perechi

Această metodă e folosită în realizarea sensului. Elevii, grupați în perechi, citesc textul individual, cu foarte mare atenție, astfel încât, la sfârțitul fiecărui fragment sau după citirea textului, să rețină cât mai multe lucruri din cele citite, să poată pune întrebări sau să dea răspunsuri, să rezume oral sau în scris, să întocmească liste de idei cu informațiile descoperite, să decodifice textul. Pentru unele cerințe, fiecare elev din pereche va avea pe rând, unul dintre următoarele roluri:
– Raportorul:cu cuvintele sale spune interlocutorului rezumatul, îi răspunde la întrebări.
– Interlocutorul:ascultă cu atenție ceea ce spune raportorul, îl completează și îi pune întrebări.

4. Turul galeriei

Este metoda prin care elevii dintr-o grupă își prezintă în fața clasei ,,posterul,, (realizat individual la clasele mici, I-II). Lucrările sunt supuse analizei, dezbaterilor, se aduc completări, se evaluează produsul. Fiecare elev din clasă are dreptul să-și spună opinia.

5. Jurnalul dublu

Această metodă se poate folosi în realizarea sensului sau în reflecție. Pentru aplicarea ei, elevii trebuie să-și împartă pagina în două părți, trasând o linie verticală pe mijloc. În partea stângă se pot nota citate, fragmente, desene, benzi desenate, iar în partea dreaptă le vor comenta, vor justifica alegerea făcută, vor scrie ce i-a determinat să facă această alegere. Pot nota, de asemenea, impresii, sentimente, păreri, întrebări pe care le-au pus atunci când au făcut alegerea sau dacă le-a fost impusă, pot să-și spună părerea pro sau contra în legătură cu cerința dată.

6. Ciorchinele

Este o metodă antrenantă care dă posibilitatea fiecărui elev să participe individual, în perechi sau în grup. Solicită gândirea elevilor, deoarece ei trebuie să treacă în revistă toate cunoștințele lor în legătură cu un termen-nucleu, reprezentativ pentru lecție, în jurul căruia se leagă toate cunoștințele lor. Elevii vor colabora, vor negocia cu plăcere, vor comunica și vor scrie cu mult entuziasm. Nici unul dintre elevi nu-și va petrece timpul pasiv, ci fiecare moment va fi valorificat de fiecare elev.

7. Rețeaua personajelor

Este metoda care se folosește pentru a caracteriza sau prezenta un personaj. Elementul central este personajul care urmează să fie caracterizat sau prezentat. În jurul acestuia vor fi scrise trăsături fizice și sufletești, aducând argumente cu justificări din text sau care se subînțeleg din textul citit ori făcând analogii cu experiența de viață.

8. Cubul

Se folosește pentru fiecare grupă un cub din lemn, carton sau plastic, pe fețele căruia se scriu șase întrebări. Întrebările pot fi scrise pe bilețele și apoi lipite. În lipsa cuburilor se folosesc liste, fiecare având câte șase întrebări. Această metodă îi face pe elevi să citească conștient, să comunice, să coopereze și să colaboreze pentru a găsi răspunsurile finale, corecte, complete, cu valoare informațională și educațională, le permite să facă o evaluare sintetică, selectivă, ordonată, a informațiilor.

9. Diagrama Venn-Euler

Este o metodă care se poate folosi cu succes în evaluare, la sfârșitul unei unități de învățare, în reflecție, în paralela dintre două texte, două personaje. Această metodă cere desenarea a două diagrame care se intersectează, în interiorul cărora se trec informațiile (asemănări, deosebiri). Este o metodă activă care-i determină pe elevi să se gândească la asemănări și deosebiri, să reflecteze asupra cunoștințelor după scheme deja fixate în mintea lor.

10. Cadranele

Pentru a realiza această metodă, pagina este împărțită în patru părți prin trasarea a două drepte perpendiculare. Cadranele se numerotează de unu până la patru. În metoda cadranelor pot  fi cuprinse patru obiective din ziua respectivă.

11. Mâna oarbă

Acestă metodă presupune fragmentarea (tăierea, împărțirea) textului în fragmente, iar pentru clasa I  reprezentarea fragmentelor se prezintă în tablouri. Elevii din aceeași grupă primesc textul fragmentat și trebuie să îl reconstituie, respectând succesiunea logică. Distribuirea textului fragmentat se face aleatoriu.

12. Lectura din scaunul autorului

Prin această metodă se verifică ,,într-un mod festiv,, , în fața clasei, rezultatul muncii independente: teme, compuneri, eseuri, scrisori, bilete ș.a. Elevii clasei pot avea o imagine mai clară despre felul în care s-a implicat colegul lor în realizarea sarcinii, precum și asupra locului pe care îl ocupă în ,,topul,, clasei în urma acestei activități. Autorul este poftit pe ,,scaunul autorului” , care poate fi scaunul învățătorului sau un scaun special pregătit pentru aplicarea acestei metode, aflat în fața clasei. Elevii poftiți pe acel scaun își vor prezenta lucrările, iar cei din clasă vor asculta și vor lua notițe. După ce elevul în cauză a terminat de citit, elevii din clasă analizează, evaluează fără a descuraja, ridiculiza sau inhiba exponentul. Elevul aflat în scaunul autorului răspunde întrebărilor colegilor, își apără, susține și motivează punctele de vedere.

13. Cvintetul

Cvintetul este o poezie de cinci versuri, prin care se poate face sinteza unei lecții, caracterizarea unui personaj, descrierea unui obiect, a unui anotimp, a unui eveniment. Prin cvintet se poate realiza feedback-ul ideilor, sentimentelor,convingerilor din lecția învățată și nu numai. Formarea deprinderilor de a scrie cvintete le dă o mare satisfacție elevilor. Ei se cred deja poeții clasei și simt că sunt apreciați pentru acest lucru. Exercițiul se realizează la început cu întreaga clasă, dar după ce și-au format deprinderile de a crea, elevii sunt lăsați să facă acest lucru singuri.
Fiind o poezie modernă, toate cuvintele se scriu cu literă mică. Forma finală în care trebuie să apară este:
– Primul vers – un cuvânt care să exprime un nume;
– Versul al II-lea – două cuvinte care să exprime însușiri;
– Versul al III-lea – trei cuvinte care să exprime acțiuni ce se termină în ,,ând”;
– Versul al IV-lea – o propoziție din patru cuvinte care să exprime sentimentele noastre;
– Versul al V-lea – un cuvânt, nume , care să cuprindă, să exprime esența primului vers.

Folosirea la clasă a metodelor R.W.C.T. îi dă dascălului un elan mai mare de lucru, îl face să descopere calități pe care până atunci nu știa că le are, îl fac mai puternic, mai încrezător, îl scapă de monotonia plictisitoare a orelor de altădată. Poate descoperi la fiecare dintre copiii lui o sursă inepuizabilă de voință de participare și de dorință de a învăța. Își descoperă dorința de perfecționare continuă, de organizare a activității după cote înalte de calitate a muncii, ceea ce devine o preocupare permanentă și aceasta nu din obligație, ci pentru că descoperă satisfacție în munca lui.

Bibliografie
Chereja, Florica – „Dezvoltarea gândirii critice în învățământul primar” – București, Educația 2000+, Humanitas Educațional, 2004

 

prof. Camelia Banu

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/camelia.banu

Articole asemănătoare