În prezenta cercetare am ales să abordez o problemă de maximă importanță, având ca scop înțelegerea gradului stimei de sine și a imaginii de sine la elevii cu CES integrați în școlile de masă.
Probabil că fiecare dintre noi a auzit la un moment dat fraza „nu sunt bun de nimic”, „nu voi fi capabil să fac acest lucru” „mi-ar plăcea să fiu și eu ca X”. Ei bine, acestea sunt câteva dintr-o sumedenie de alte propoziții negative care fără să vrem ajung să pună stăpânire pe noi și un lucru mult mai rău, ajung să ne definească.
Din nefericire, indivizii dintr-o populație majoritară pot admite că au o stimă de sine scăzută și că de cele mai multe ori nu se văd așa cum ar trebui. Acest lucru este întâmpinat și în rândul copiilor, deoarece stima de sine și imaginea de sine se dezvoltă încă de la vârste fragede, accentuându-se în perioada școlarității și a adolescenței când acesta întâmpină diferite situații și cunoaște anumiți oameni care sunt de multe ori niște factori în dezvoltarea celor două componente importante pentru individ. Dacă stăm să ne gândim, de cele mai multe ori stima de sine influențează puternic rezultatele școlare pe care le are un elev. Acesta poate întâmpina dificultăți la anumite materii, fiind în același timp criticat și neapreciat de către părinți, colegi sau profesori, ceea ce îi va indica un nivel scăzut al stimei de sine, o performanță slabă și de multe ori renunțarea la aspirații și idealuri.
În rândul copiilor cu CES se aplică aceste lucruri, mai mult încă, deoarece în general, aceștia nu se simt apreciați sau înțeleși, astfel, este pus un zid în fața lor cu care se confruntă o bună parte din viață, ajungând să abandoneze orice activitate care ar putea fi benefică pentru ei.
În primul rând, o stimă de sine scăzută înseamnă o nedezvoltare corespunzătoare, dar și o întârziere în activitățile care au la bază acest concept, deoarece subestimarea este simțită atât de către persoana în cauză, ci și de colectivul din care face parte și de către cadrul didactic. Acest lucru îl descurajează pe elevul care nu se vede bun la nicio activitate, care crede că nimic nu i se potrivește și are niște așteptări minimale de la toate activitățile la care acesta participă.
Elevii cu CES, de regulă, prezintă o stimă de sine scăzută datorită incapacității lor de a face față anumitor discipline, sau activităților la care aceștia sunt implicați. Faptul că aceștia prezintă anumite dizabilități și deficiențe le îngustează percepția pe care aceștia o au despre sine, despre capacitățile și abilitățile pe care mulți dintre ei le au.
Dificultățile elevilor cu o stimă de sine constau într-o integrare deficitară, aceștia având parte de o adaptare inferioară, trăind mereu cu teama de respingere socială. Performanțele acestora sunt puternic influențate de propria imagine pe care și-au format-o despre ei.
Importantă pentru acești elevi este depistarea precoce al nivelului scăzut stimei de sine, identificarea cazurilor și elaborarea unor soluții care să conducă la îmbunătățirea stimei de sine, pentru o integrare adecvată și eficientizarea reușitelor școlare.
Cred că unul dintre cele mai importante lucruri pentru un copil este nu doar să creadă că este integrat, ci să simtă, să vadă, să știe cu siguranță acest lucru mai mult ca orice. Adesea aceștia nu beneficiază de o integrare precisă, ci doar una formală, dar care în fond, se dovedește a nu fi eficientă deloc. Am ales tema proiectului deoarece, de-a lungul timpului și orelor petrecute la școală, am constatat câteva bariere privind stima de sine a elevilor dar și în integrarea lor, acestea fiind date atât de ambient, dar și de către agenții acțiunii procesului instructiv-educativ.
Astfel, îmi propun să descopăr care sunt cele mai mari dificultăți cu care se confruntă elevii integrați, cadrele didactice, dar și părinții, care sunt limitele, avantajele sau dezavantajele și cum se poate realiza integrarea în cel mai eficient mod astfel încât elevii să poată beneficia de programe individualizate și de relații eficiente în cadrul grupului din care aceștia fac parte care în final să ducă la o stima de sine și imagine de sine îmbunătățită.
Pentru a investiga imaginea și stima de sine, am folosit următoarele obiective de cercetare evaluativă:
• Obiectivul fundamental: Identificarea nivelului de dezvoltare a stimei de sine și imaginii de sine la elevii din clasa a II-a și a III-a din învățământul incluziv
• Obiectivele specifice:
O1: Investigarea imaginii de sine în două moduri (actuală și ideală) la elevii din ciclul primar, clasa a II-a și a III-a, din învățământul special incluziv
O2: Evaluarea eficienței unui program de activități, utilizând activități pentru dezvoltarea personală în scopul dezvoltării comportamentului prosocial la elevii din învățământul special incluziv și favorizării relațiilor sociale pozitive
Ipotezele construite sunt:
Pornim de la premisa că există diferențe semnificative statistic privind imaginea pe care elevii o au în prezent comparativă cu imaginea de sine pe care o proiectează în viitor elevii din clasa a II-a și a III-a din învățământul special integrat.
Pornim de la premisa că implementarea unui program de activități de dezvoltare personală, în scopul dezvoltării comportamentului prosocial la elevii din învățământul special incluziv și favorizării relațiilor sociale pozitive ale elevului cu CES cu celalți colegi și invers.
În scopul obținerii, analizei și prelucrării rezultatelor, a fost utilizată metoda anchetei bazate pe chestionar scris. Instrumentele de lucru utilizate sunt „Chestionarul privind metodica aprecierii imaginii de sine” și „Scala Toulouse a stimei de sine (E.T.E.S)”.
Eșantionul a fost format dintr-un număr de 20 de elevi din două clase, o clasă de elevi din învățământul special incluziv, și o clasă de elevi din învățământul tradițional de masă cu vârsta cuprinsă între 8 și 11 ani, clasele a II-a și a III-a.
Eșantionul de conținut cuprinde 8 activități, utilizând demersuri de cooperare și favorizare a comportamentului prosocial și al integrării, implementate/ desfășurare la disciplina „Dezvoltare personală”. Câteva exemple de activități sunt: „Detectivul de emoții”, „Construind prietenii”, „Împreună este mai bine”.
Conform analizei rezultatelor și a datelor obținute s-a confirmat că există diferențe semnificative statistic privind imaginea actuală comparativ cu imaginea ideală, elevii având o imagine de sine mai bună decât aceea pe care o proiectează în viitor. Astfel, ipoteza studiului se susține.
Referitor la cea de-a doua ipoteză a studiului, relațiile elevilor s-au îmbunătățit prin implementarea programului de activități de dezvoltare personală.
Această cercetare s-a concentrat pe abordarea problematicii imaginii și stimei de sine a elevilor cu CES din școli incluzive, privind modul în care aceștia se percep pe ei înșiși, făcând o investigație cu privire la imaginea actuală și imaginea ideală, dar analizând și legătura dintre cele două componente: stima de sine și imaginea de sine a acestora având în vedere și comportamentul prosocial al elevilor.
O stimă de sine scăzută poate însemna o performanță slabă în rândul elevilor și nu numai. Aceasta îl poate deconcentra pe elev și își poate pune amprenta într-un mod puternic asupra lui, acesta fiind mereu debusolat și având convingerea că nu poate face nimic, nu poate realiza nimic și nu este îndeajuns de bun pentru a se ridica la standardele întâlnite din societate, mediul școlar, familial, grupul de prieteni.
Privind demersul cercetării, obiectivele, ipotezele, dar și experiența practică din domeniu, consider că stima de sine și imaginea de sine poate fi percepută în multe forme, fiind prezentă atât la elevii care nu se confruntă cu dificultăți sau nevoi speciale, cât și la cei cu CES. Totodată, integrarea este un proces continuu, care are la bază dorința de a oferi tuturor elevilor o șansă la a învăța împreună cu ceilalți, fără a exista discriminare sau preferințe mai înalte pentru ceilalți și fără o defavorizare simțită din plin de elevi.
Observând dificultățile acestui proces complex al integrării, întotdeauna vor exista și vor face parte din acest proces, la fundamentul lui existând piedici și bariere, dar privind înainte cu scopul de a face din integrare o necesitate, cum de altfel, este deja, putem fiecare să vedem că există soluții optime care pot fi aplicate tuturor, în funcție de problematica întâmpinată în cadrul acestui proces.
Relațiile dintre cei integrați și colegii lor nu sunt întotdeauna cele mai bune și de multe ori apare fenomenul de bullying, ceea ce îngreunează tot mai tare atât munca profesorului de la clasă, cât și întreg parcursul și evoluția copilului cu nevoi speciale. Raportându-ne la testul sociometric, putem preconiza că elevii cu CES nu vor fi aleși în categoria „colegele sau colegii cu care ai prefera să stai în bancă” sau „colegele sau colegii cu care ai prefera să fi în echipă într-un joc, concurs”, ceea ce va imprima sentimente negative pentru copilul cu nevoi speciale.
Deși de cele mai multe ori putem întâmpina dificultăți de orice ordin, ceea ce contează în final este ca în ciuda acestor bariere să putem realiza o integrare cât mai armonioasă pentru elevii care vin cu speranța aceasta în școlile incluzive, fiind niște agenți ai schimbării și transformării școlii tradiționale într-una modernă a acceptării și integrării totale.
Prezentul material este un fragment din lucrarea de disertație cu titlul „Imaginea și stima de sine la copiii cu CES din clase incluzive”.