În societatea actuală, nevoile elevilor sunt în continuă schimbare în raport cu abilitățile de adaptare și competențele esențiale de integrare. Prin urmare, educația socială și emoțională ocupă un loc din ce în ce mai semnificativ în formarea elevilor. În contextul prezentat și pe baza experienței didactice, se evidențiază aplicabilitatea scenetelor la clasă prin abordarea interdisciplinară, ca metodă prin care elevii lucrează cu propriile emoții, manifestă empatie, comunică eficient și devin mai implicați prin contribuția la creșterea stimei de sine. Articolul evidențiază importanța dramatizării în ceea ce privește atingerea competențelor elevilor din clasele primare, în cadrul procesului de învățare la disciplinele de limbă și comunicare, în urma realizării și aplicării unei colecții de scenete valorificate în cadrul atelierelor de teatru și de limba engleză pentru copii.
Educația modernă se concentrează pe dezvoltarea competențelor sociale și emoționale ale elevilor, acestea fiind considerate componente esențiale în procesul de învățare. Pentru o bună aplicabilitate a cunoștințelor academice, s-au identificat, în timp, nevoile elevilor din clasele primare în ceea ce privește o bună comunicare, eficiența, gestionarea emoțiilor, empatia și motivația. Prin desfășurarea atelierelor de teatru, scriere creativă și de limba engleză, am avut ocazia să lucrez cu dorințele copiilor și să le modelez ideile, astfel încât am realizat o colecție de scenete aplicabile atât la sala de clasă, cât și în mediul familial. Am organizat mai multe module din 2016 până în prezent, astfel încât am încercat să întâmpin nevoile copiilor, în permanentă schimbare, în raport cu trecerea timpului, tehnologizarea și influența actuală AI. Copiii din noile generații se confruntă cu provocări diverse, li se cere o adaptare continuă și capacitatea de a integra tehnologia cu rapiditate, selectând informațiile care vin ca o avalanșă pe un feed selectat de un algoritm despre care nu știm prea multe, dar, la prima vedere, pare să ne cunoască atât de bine pe toți, încât contribuie la lărgirea unei distanțe care, de cele mai multe ori, hrănește tăcerea și îndepărtarea. Desigur, este incontestabil aportul informațional și chiar educațional, însă cred că încă ne aflăm cu toții în etapa în care învățăm să discernem binele de rău. Cred că orice tip de evoluție a venit cu astfel de provocări, la nivelul corespunzător. În acest context, cum echilibrăm balanța și cum venim în întâmpinarea nevoilor elevilor noștri din clasele primare?
În cadrul atelierelor desfășurate cu elevii, am constatat că învățarea experiențială are numeroase avantaje, printre care se numără și înțelegerea și interiorizarea mesajelor educative cu mai mare ușurință. Scenetele le oferă elevilor șansa de a explora situații de viață într-un cadru sigur și creativ. Aceștia se distrează învățând, iar integrarea jocurilor de rol în procesul de învățare este o metodă interactivă modernă, care permite o abordare ludică. Goleman menționează în studiile sale situații în care elevii își cunosc foarte bine lecțiile, deși s-au distrat învățând: „astfel de momente de absorbire și plăcere pot reprezenta culmi ale învățăturii.” (Goleman, 2018, 374). Acesta evidențiază faptul că situația în care elevii manifestă o stare de implicare totală în procesul de predare-învățare este una foarte inspirată. Însă sunt de menționat și situațiile în care emoțiile influențează performanța, când sarcina emoțională a profesorilor și a membrilor grupului este să lucreze la nivelul maxim al inteligenței emoționale, în raport cu personalitatea fiecăruia, dar și să se mențină motivați la acel nivel. Abordarea interdisciplinară permite gestionarea acestor provocări. Vorbim în zilele noastre despre competențe și obiective, metode și tehnici și constatăm că acestea depind atât de mult și se intercondiționează, încât adesea traversăm domenii diferite, ca într-o călătorie magică a cunoașterii. Astfel, abordăm teme precum prietenia și respectul reciproc, empatia și toleranța, gestionarea emoțiilor, prevenirea bullying-ului, cooperarea și spiritul de echipă, responsabilitatea și asumarea consecințelor, comunicarea asertivă și gestionarea conflictelor. Aceste teme conectează mai multe discipline, iar abordarea interdisciplinară este foarte importantă, în raport cu nevoile actuale ale elevilor.
Am constatat, prin metoda chestionarului, faptul că elevii consideră că activitățile nonformale le sunt de foarte mare ajutor în ceea ce privește creșterea motivației. Atelierele de teatru, dar și aplicarea scenetelor cu tematici specifice la clasă contribuie la dezvoltarea limbajului și a încrederii în sine. Bunăoară, sunt îmbunătățite exprimarea orală, dicția și abilitatea de a vorbi în fața unui grup, contribuind semnificativ la dezvoltarea imaginației și a spontaneității. Pe această cale, pot fi implicați toții copiii, în funcție de dorințele fiecăruia și de capacitatea fiecăruia de a ieși din zona de confort. Elevii mai timizi găsesc, treptat, curajul într-o atmosferă de poveste, care diminuează teama de a greși. Pregătirea scenetelor înseamnă colaborare, iar copiii, pe această cale, învață să negocieze și să respecte rolurile și părerile celor din jur.
Bineînțeles, fiecare activitate bazată pe scenetă trebuie să fie urmată de activități de reflecție, prin care se vor analiza sentimentele personajului, perspectivele sau informațiile extrase, cu scopul de a transfera experiența artistică în viața de zi cu zi. Aceste activități au aplicabilitate și la orele de limbi străine, în funcție de competențele vizate.
Experiența didactică sugerează faptul că utilizarea scenetelor contribuie la îmbunătățirea climatului clasei, reducerea conflictelor, creșterea nivelului de implicare a elevilor timizi, dezvoltarea abilităților de exprimare orală și creativitate, implicarea activă a tuturor elevilor în procesul de învățare. În ceea ce privește orele de limbă și comunicare, menționăm competențele de exprimare orală coerentă și expresivă, adaptarea mesajului în funcție de context, extinderea vocabularului și a cunoștințelor, respectarea regulilor de ascultare activă și formulare de răspunsuri, fără a se limita la acestea. Însă competențele sociale și emoționale se împletesc cu cele ce țin de receptare a mesajului și de producere prin înțelegere, construire și interpretare, îmbrățișând competențele transversale – creativitate și imaginație, gândire critică și reflecție asupra comportamentelor, încredere în sine și diminuarea anxietății, autonomie și responsabilitate.
Prin corelare cu Programa Școlară, menționăm faptul că scenetele contribuie în mod direct la dezvoltarea competențelor generale de comunicare, prin aplicabilitatea acestora: receptarea mesajelor orale în contexte variate de comunicare, exprimarea orală, receptarea textelor literare și nonliterare, redactarea mesajelor și textelor scurte, utilizarea limbii ca instrument de comunicare, învățare și colaborare.
În concluzie, scenetele reprezintă instrumente pedagogice eficiente pentru dezvoltarea competențelor specifice, dar și pentru implementarea educației sociale și emoționale, prin abordare interdisciplinară, condiționându-se reciproc. Prin specificul interactiv, acestea contribuie la dezvoltarea empatiei, comunicării, colaborării și autoreglării emoționale. Integrarea sistemică a dramatizării în activitatea didactică evidențiază faptul că, prin joc și reflecție, crește contribuția în ceea ce privește dezvoltarea competențelor – cheie, utile în viața de zi cu zi, în condițiile societății actuale.
Bibliografie
1. Goleman, D., Inteligența emoțională, București, Curtea Veche, 1995;
2. Goleman, D., Inteliegența socială, București, Curtea Veche, Ediția a II-a, revizuită, 2018;
3. Ministerul Educației, Programa Școlară;
4. Vygotsky, L.S., Mind in Society, Harvard University Press, 1978.