Educația de astăzi seamănă, într-adevăr, cu un puzzle gigantic. Avem piese disparate: discipline școlare tradiționale, tehnologii care apar peste noapte, valori sociale în continuă transformare și o lume care se schimbă cu o viteză amețitoare. Iar noi, profesorii, suntem în centrul acestui efort, încercând să dăm o formă coerentă acestui haos, să le oferim elevilor o imagine de ansamblu.
În clasa mea, firul roșu care leagă toate aceste piese este abordarea STEAM. Nu mai vorbim doar despre Știință, Tehnologie, Engineering și Matematică. Am adăugat Artă, pentru că am înțeles că creativitatea și gândirea estetică sunt esențiale pentru a inova. STEAM este un cadru care ne permite să conectăm știința la viață, tehnologia la valori, matematica la creativitate.
„Puzzle-ul interdisciplinar: Conectarea firelor STEAM în clasa mea” nu mai are doar piesele tradiționale – cele amintite anterior. În ultimul an, o nouă piesă, o piesă mică, dar extrem de puternică și provocatoare a apărut și a provocat întregul sistem: inteligența artificială
IA nu este doar un instrument, ci un test pentru modul în care gândim despre predare. Poate ajuta la conectarea firelor STEAM? Sau riscă să le rupă dacă nu o folosim pedagogic? IA îi poate face pe elevi să lucreze foarte eficient individual, dar trebuie să ne întrebăm: cum o folosim pentru a încuraja colaborarea, empatia și spiritul critic în proiecte interdisciplinare?
Inițial, am privit-o ca pe un simplu instrument. O unealtă utilă, dar oarecum periferică. Dar rapid, am realizat că AI este mult mai mult de atât. Este un test. Un test pentru modul în care gândim despre predare, despre învățare și despre viitor.
Prima reacție, probabil familiară multora dintre voi, a fost frica. Interzicerea. Ne-am gândit că elevii vor trișa, că nu vor mai gândi cu propriul cap. Dar am înțeles repede că AI nu poate fi oprită, la fel cum nu am putut opri nici internetul sau telefoanele mobile. Rămânând blocați în această frică, nu facem altceva decât să-i lăsăm pe elevi în afara unei conversații esențiale, pregătindu-i pentru o lume care nu mai există.
A doua provocare a fost să înțelegem cum integrăm AI în predare. Am început să o privesc nu ca pe o amenințare, ci ca pe o oglindă. O oglindă care ne arată că a venit momentul să ne redefinim rolul. Rolul nostru nu mai este de a transmite informații, pentru că AI face asta mult mai rapid și mai eficient. Rolul nostru este de a-i învăța pe elevi să navigheze prin aceste informații, să le evalueze, să le pună sub semnul întrebării și să creeze ceva cu ele.
Așa că am început să experimentez. Am transformat AI dintr-un instrument de „copy-paste” într-un partener de dialog. De exemplu, în cadrul proiectului „Funny Math”, elevii au calculat înălțimea unui copac cu ajutorul umbrei sale și a Teoremei lui Pitagora. Acesta a fost un proiect clasic de matematică, dar am adăugat o componentă AI care l-a transformat.
- Am folosit aplicații de pe telefon bazate pe recunoaștere vizuală AI pentru a identifica cu precizie specia copacului (Știință).
- Am folosit AI pentru a genera probleme suplimentare de geometrie bazate pe datele noastre, cerându-le elevilor să le rezolve și să compare soluțiile.
- Le-am cerut elevilor să folosească o inteligență artificială generativă pentru a crea o poveste sau o poezie despre un copac și umbra lui, integrând ecuația matematică în firul narativ (Artă).
Alt exemplu- În cadrul aceluiasi proiect, elevii au realizat Arborele lui Pitagora, o construcție geometrică fascinantă, un fractal creat prin aplicarea iterativă a teoremei lui Pitagora pentru a construi triunghiuri dreptunghice și pătrate în interiorul unui alt triunghi dreptunghic, pornind de la un alt triunghi dreptunghic. Este o structură geometrică complexă, în continuă descompunere, care arată interesant și este utilizată în matematică și artă.
Aceasta a fost o activitate complexă, iar AI a avut un rol-cheie în procesul lor de învățare.
- Elevii au folosit AI ca pe un instrument de documentare, pentru a înțelege conceptul de fractal, proprietățile triunghiurilor dreptunghice și pentru a găsi exemple creative ale Arborilor lui Pitagora.
- Apoi, le-am cerut să folosească AI pentru a genera instrucțiuni pas-cu-pas, pe care le-au analizat și modificat pentru a se potrivi cu materialele lor de lucru.
- În final, au folosit AI pentru a genera variante artistice ale construcției, explorând culori, texturi și modele care au transformat un exercițiu de matematică într-o operă de artă vizuală.
Alt exemplu pe care as dori sa vi-l prezint este din cadrul proiectului nostru eTwinning MARCONI’S LEGACY unde elevii au studiat contribuția lui Guglielmo Marconi -inginer și fizician italian, inventatorul telegrafiei fără fir și al antenei de emisie legate electric la pământ, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1909 . În loc să le cer elevilor să memoreze date, i-am invitat să folosească AI pentru a deveni mici cercetători.
- Am folosit AI ca asistent de cercetare, pentru a explora istoria și principiile fizice din spatele undelor radio, ale telegrafiei fără fir și ale antenelor (Știință).
- Elevii au folosit AI pentru a simula și vizualiza modul în care funcționează un circuit simplu de emisie-recepție, creând un model digital (Tehnologie și Engineering).
- În final, au folosit inteligența artificială generativă pentru a crea o prezentare interactivă sau un scurt film animat, care să explice povestea vieții și invențiilor lui Marconi într-un mod creativ și captivant (Artă și Comunicare).
Am văzut o schimbare incredibilă. Elevii nu au mai căutat să evite munca, ci să o facă mai bine. Au devenit mai critici, mai curioși și mai conștienți de valoarea gândirii autentice. Am realizat că un elev care știe să pună întrebările potrivite unui sistem AI este mult mai bine pregătit pentru viitor decât unul care știe doar să răspundă la întrebări.
Aceste exemple arată cum AI nu este un substitut pentru procesul de învățare, ci un amplificator al acestuia. Ea le permite elevilor să se concentreze pe gândirea critică, creativitate și rezolvarea de probleme complexe, transformând educația într-o experiență interactivă și relevantă.
Așadar, astăzi, în clasa mea, puzzle-ul interdisciplinar are o piesă-cheie în plus: AI. O piesă care nu vine să înlocuiască, ci să completeze, să provoace și să ne oblige să evoluăm. Conectăm firele STEAM, adăugând și firul inteligenței artificiale. Pentru că scopul nostru nu este să-i învățăm pe elevi să folosească instrumentele de azi, ci să le dezvoltăm acele abilități care vor fi esențiale în orice viitor: adaptabilitate, creativitate, gândire critică și colaborare.
Cu viziune. Cu curaj. Cu inimă!
Inteligența artificială este o piesă importantă în puzzle-ul educațional modern. Dar rămâne sarcina noastră, ca educatori STEAM, să decidem unde o plasăm – să construim, nu să înlocuim. Să conectăm, nu să izolăm
Rolul educatorului STEAM în 2025:
- Să fim un ghid, nu doar un furnizor de conținut.
- Să creăm contexte de învățare autentice, în care IA este un instrument, nu o scurtătură.
- Să subliniem colaborarea, reflecția, etica și empatia, în special în proiectele STEAM.
- Să aliniem activitățile din clasă cu direcțiile Planului Strategic European pentru Educația STEM: 1. echitate, 2. dezvoltarea abilităților ecologice și digitale, 3. îndrumarea elevilor către cariere științifice.
Noi, educatorii STEAM, nu suntem doar transmițători de cunoștințe. Suntem arhitecți ai unui viitor în care știința, tehnologia, arta și umanitatea merg mână în mână. „Învățăm să folosim inteligența artificială, dar nu uităm să cultivăm întrebări.
Promovăm inovația, dar nu renunțăm la etică.
Predăm interdisciplinar, dar nu pierdem din vedere umanul.
Puzzle-ul educației este complex. Dar, împreună, îl putem construi!