Rolul instituției de învățământ și activitatea cadrului didactic

Instituția de învățământ are ca obiectiv de bază instruirea şi educarea elevilor. Școala are o dublă funcție: de a produce resurse umane, produce informaţii, respectiv capacitatea instituției de învățământ de a gestiona integrarea socială a fiecărui om, de a organiza posibilităţile de procesare a informaţiei proprii fiecăruia cu necesitățile societăţii.

Societatea cere de la școală:

  • să prezinte informaţia necesară generaţiilor care se vor succeda alcătuind şi dezvoltând posibilitatea lor de procesare;
  • să educe profesional pe cei care o traversează;
  • să ghideze rezultatele procesării interpretative ale fiecărui om în scop dezirabil pentru societate;
  • să aibă ca rezultat resurse informaţionale necesare.

Procesul caracteristic prin care instituția de învățământ își desfășoară funcția sa educativă este procesul de învăţământ. Şcoala este o etapă de pregătire pentru ca persoana să-şi poată urma formarea în tot parcursul vieţii. În organigramă se decid şi se prezintă alcătuirea organismelor cu generale ca de exemplu Consiliul de administraţie, Comisiile metodice, Comisia profesorilor diriginţi etc., precum şi cele cu funcția de a dirija activitatea din variatele domenii (grupele de lucru pe tematici) care pot funcţiona semestrial ori anual (după tematică).

Ținând cont de varietatea de responsabilităţi ce sunt necesare a fi asumate, nevoia soluționării dificultăților ce se prezintă de-a lungul anului şcolar şi, nu în ultimul rând, pentru o evaluare cât mai obiectivă a aportului fiecărei persoane din colectiv la evoluția instituției şcolare, organigrama care hotărăște, totodată, responsabilităţi şi ierarhizează cadrele, oferă posibilitatea managerilor să cunoască, prin responsabilii deciși/ aleşi, forme ale activităţii într-un anumit moment al anului şcolar, să acționeze pentru a stimula, a evalua şi a oferi soluţii de dezvoltare ori de evoluție imediate, să aprecieze activitatea fiecărei persoane din colectiv, precum şi să cristalizeze sistemul de informare, comunicare şi relaţionare în interiorul instituției de învățământ.

Evoluția profesională în profil şi formarea continuă în alte domenii înrudite constituie cea mai semnificativă metodă prin care cadrele se pot forma. De aceea, este nevoie ca responsabilul cu perfecționare la nivelul instituției să observe necesitățile de dezvoltare la nivelul catedrelor, dar şi necesitățile de formare continuă la nivelul instituției şi să schițeze, în funcție de diversitatea ofertelor de perfecționare continuă a furnizorilor externi de formare, programul anual de formare şi perfecționare profesională.

Dintre cele mai folosite forme de organizare a formării profesorilor, putem numi:

  • activităţi metodico-ştiinţifice şi psihopedagogice organizate în interiorul catedrelor, din instituție;
  • sesiuni de comunicări ştiinţifice, simpozioane, schimburi de experienţă la nivel local, județean, naţional, internațional;
  • stagii de formare în specialitate şi în domeniul psihopedagogiei;
  • cursuri de formare de specialitate, metodice şi psihopedagogice pentru obţinerea gradelor didactice;
  • masterat, cursuri postuniversitare.

A pune în valoare un management şcolar performant înseamnă a atinge obiectivele propuse prin munca comună a cadrelor didactice, care iau parte conştient şi benevol la toată activitatea proiectată. Motivarea este starea care necesită o adâncă implicare pentru atingerea obiectivului propus, libertate în gândire şi acționare şi nevoia de a aplica gândurile şi necesitățile exprimate. Pentru a determina pe cineva să lucreze motivat, conducătorul este nevoie să-l determine să muncească cu plăcere, cu credința că realizează ceva important nu doar pentru școală, ci şi pentru el însuşi.

Motivaţia este forţa care formează acţiunea, care influenţează atitudinea faţă de lucru şi dacă este determinată de competenţă, duce spre succes. Dintre factorii motivaţionali folosite în instituția de învățământ se prezintă:

  • împărțirea de sarcini după capacități şi interese;
  • identificarea şi aprecierea rezultatelor pozitive în procese verbale, informări periodice;
  • remarcarea în faţa cadrelor, a reprezentanţilor autorităţii locale;
  • realizarea dosarului pentru participarea la concursul pentru acordarea gradaţiei de merit;
  • evoluția în funcţie.

Bibliografie:
Mocanu M., Schuster C., Managementul proiectelor, Ediţia a II-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2001
Nicolescu O., Verboncu I., Management, Editura Economică, Bucureşti, 1996
Orţan Fl., Management educaţional, Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 2002
Pop R., Managementul proiectelor economice, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2007

Accesări: 21

Articole asemănătoare