Chiar dacă foarte multe cadre didactice sunt rezistente la schimbare, există şi cadre care promovează ideea schimbării şi aceştia trebuie să adopte măsuri pentru a-i familiariza pe cei refractari cu inovaţia, pentru a reduce rezistenţa şi pentru a facilita schimbarea. Efortul acestor cadre va fi foarte mare pentru a-i determina pe cei rezistenţi la nou să se alinieze către acelaşi obiectiv. Prin ce s-ar caracteriza o persoană care promovează schimbarea?
• Statut social ridicat, dobândit prin pregătirea profesională de care a beneficiat;
• Dorinţă permanentă de autoperfecţionare;
• Caracter puternic;
• Creativitate;
• Energie;
• Încredere în cunoaştere;
• Siguranţă în propriile puteri;
• Sinceritate;
• Bunăvoinţă;
• Deschis spre schimburi de experienţă.
Din statisticile efectuate, cadrele didactice care îşi desfăşoară activitatea în mediul urban sunt deschise spre inovaţie, spre descoperirea celor mai eficiente metode de predare-învăţare. Cadrele didactice tinere, aflate la debut de carieră, sunt deschise spre nou, spre perfecţionare, spre aplicarea celor mai moderne metode şi procedee utilizate în activitatea pe care o desfăşoară. În ceea ce priveşte genul, specialiştii au constatat că femeile sunt mult mai deschise spre reflecţie şi analiză decât bărbaţii.
Într-o organizaţie şcolară, promovarea noului, ca o condiţie esenţială a succesului în activitatea didactică, trebuie să fie o preocupare permanentă atât a managerului instituţiei, cât şi a cadrelor didactice aflate în subordinea sa. Managerul trebuie să se apropie foarte mult de angajaţi şi să comunice eficient cu aceştia. Se stabilesc obiective clare în vederea implementării schimbărilor, se motivează necesitatea schimbării, se verifică înţelegerea importanţei schimbării (va aduce beneficii pentru toată lumea). Managerul trebuie să fie un model pentru cadrele didactice în sensul atitudinii deschise a acestuia faţă de schimbare, în general.
Tot în vederea acceptării şi adoptării schimbărilor educaţionale, este indicată implicarea cadrele didactice în analizarea necesităţii schimbării, în luarea deciziilor, în promovarea schimbărilor educaţionale survenite. Este nevoie de timp pentru ca profesorii să se alinieze schimbării.
Oamenii care încurajează schimbarea trebuie să provină din sistemul de învăţământ pentru a instituţionaliza schimbarea. Un rol foarte important îl are managerul unităţii care trebuie să adopte un stil de conducere democratic şi care trebuie să mobilizeze întregul personal în vederea punerii în practică a planului de schimbare. Managerul poate organiza, de asemenea şedinţe în care se oferă instrucţiuni clare în vederea implementării schimbărilor educaţionale. În vederea implementării cu succes a schimbărilor educaţionale, managerul trebuie să se asigure că în organizaţia şcolară există un climat bazat pe încredere între acesta şi cadrele didactice. Managerul trebuie să creeze angajaţilor starea de stabilitate a organizaţiei şcolare, deoarece ideea de stabilitate conferă fiecărui angajat încrederea în sine. Atunci când în organizaţia şcolară se obţine un succes, managerul unităţii trebuie să antreneze angajaţii în celebrarea acestuia, deoarece, cu siguranţă vor interveni şi alte împliniri.
Managerul trebuie să găsească, de asemenea modalităţi eficiente de negociere şi consultare, bine ştiut fiind faptul că, în fiecare şcoală au existat şi vor exista aşa numitele „bisericuţe”care se vor opune cu hotărâre la orice schimbare educaţională. Datoria directorului este, prin urmare, să atragă de partea sa cât mai mulţi reprezentanţi ai acelor grupuri create.
O altă condiţie pe care trebuie să o îndeplinească managerul unităţii şcolare este siguranţa financiară a angajaţilor, ştiut fiind faptul că, în ultima vreme, şi în învăţământ care era un domeniu sigur, au apărut frecvente situaţii de restrângere a activităţii. Managerul trebuie să fie preocupat de acoperirea posturilor din unitatea sa cu cadre didactice titulare, deoarece suplinitorii pot proveni din domenii diferite de activitate şi, prin urmare, cu o pregătire ştiinţifică diferită.
Managerul trebuie să discute problemele apărute în unitatea sa în manieră constructivă, mizând pe ideea că se pot învăţa multe din greşelile făcute. Directorul unităţii trebuie să adopte un management bazat pe strategie educaţională de dezvoltare organizaţională, cu accent pe inovarea metodologiei didactice, metodologie care trebuie să aibă la bază utilizarea metodelor activ-participative.
O condiţie esenţială care trebuie îndeplinită pentru ca profesorii să renunţe la conservatorism şi să se aplece spre schimbările educaţionale o reprezintă formarea continuă a cadrelor didactice. Această formare continuă trebuie să se afle în strânsă legătură cu aplicabilitatea cunoştinţelor dobândite la locul de muncă. Prin intermediul formării continue, cadrele didactice se dezvoltă individual şi profesional şi dobândeşte competenţe care îl vor ajuta să se adapteze la nou. Există ţări în care formarea continuă este obligatorie, aceasta fiind un drept al fiecărui om ce asigură avansarea în carieră.
Ceea ce este esenţial în educaţie este acţiunea, dezvoltarea şi progresul. Schimbările în educaţie introduc noi idei, noţiuni, concepte care pot fi asimilate cu uşurinţă atunci când urmezi un curs de formare. Prin intermediul acestor cursuri de formare, se contribuie la realizarea schimbărilor educaţionale şi se valorifică noile conţinuturi educaţionale.
Dezvoltarea organizaţională este o strategie educaţională în care se utilizează termenii de „learning-organization”şi staff-development”. Acceptarea şi promovarea schimbărilor educaţionale impuse de societate duc la dezvoltarea organizaţională. Termenul de „learning” se referă la învăţarea organizaţională care se supune nevoilor, obiectivelor, intereselor organizaţiei. „În acest sens, schimbarea organizaţională se realizează prin redefinirea valorilor grupului, iar schimbarea oamenilor se produce în interiorul colectivităţii şi nu individual”(Reforma învăţământului – Coordonate generale, pg. 41). Termenul de „learning”se referă atât la faptul că organizaţia învaţă, cât şi la faptul că organizaţia produce învăţarea (şcoli, universităţi). Primul sens se referă la termenul de staff-development, adică schimbarea în şcoală se realizează prin dezvoltarea şi perfecţionarea resurselor umane. Schimbarea în şcoală presupune schimbarea percepţiei despre şcoală, schimbarea obiectivelor, valorilor, gestiunii etc. Resursele umane sunt elevii şi cadrele didactice care depun un efort prin învăţare în vederea schimbării organizaţiei-şcoală. Al doilea sens se referă la organizaţia care produce învăţarea, ocupându-se de educarea şi instruirea elevilor şi în acest caz, accentul cade pe învăţarea individuală şi nu pe cea organizaţională. Organizaţiile care produc învăţarea îşi propun ca schimbarea să se realizeze în raport cu cerinţele societăţii. Schimbările organizaţionale se realizează prin proiecte de dezvoltare în care există stipulată dezvoltarea personalului.
Un rol foarte important îl pregătirea managerilor competenţi care să conştientizeze nevoia de schimbare şi necesitatea perfecţionării cadrelor didactice. Prin formarea cadrelor didactice, accentul se va muta pe aplicarea celor învăţate, pe rezolvarea de probleme, pe învăţarea în grupuri mici, pe autoafirmare, trandisciplinaritate, pe educaţia dinamică, pe învăţarea prin descoperire, pe educaţia bazată pe interesele copiilor (Baciu S., 2000).
În vederea acceptării şi promovării schimbărilor educaţionale se recomandă parteneriatele între persoane şi instituţii care oferă prilejul unor schimburi de experienţă. Foarte importantă este şi o politică şcolară pozitivă care construieşte conexiuni productive între partenerii educaţionali. Schimbul de experienţă are menirea de a ajuta organizaţiile şcolare să-şi îmbunătăţească activitatea instructiv-educativă. Musafirii nu trebuie să fie consideraţi un corp străin ci trebuie trataţi ca parteneri egali. Se recomandă întocmirea unor proiecte de dezvoltare şcolară viabile, adaptate la condiţiile fiecărei şcoli şi cu implicarea tuturor membrilor organizaţiei.
Parteneriatul educaţional este o relaţie de cooperare, colaborare, comunicare între şcoli, între şcoli şi alte instituţii, în vederea optimizării rezultatelor educaţiei. Prin intermediul parteneriatelor educaţionale, pătrund în organizaţia şcolară informaţii despre noile tehnologii, despre mijloace de învăţământ moderne, auxiliare, (firme IT, librării, biblioteci). Prin colaborararea eficientă cu Casa Corpului Didactic, cadrele didactice sunt înştiinţate despre cursurile de formare adecvate pregătirii lor în vederea adaptării la nou. Prin parteneriatul cu mass-media, organizaţiile şcolare reuşesc să mediatizeze schimbările implementate în unitate. Tot cu ajutorul parteneriatelor educaţionale, comunitatea se implică în vederea asigurării calităţii în educaţie.
O altă condiţie importantă pentru ca profesorii să se deschidă spre nou este motivarea acestora. Profesorii trebuie să fie motivaţi pentru a face o schimbare. Un rol foarte important în promovarea schimbării educaţionale îl are gama variată de resurse (bani, timp, spaţiu, echipamente, personal, materiale).
Activitatea creatoare se caracterizează prin noutate, originalitate, valoare, armonie, utilitate socială şi aplicabilitate. Deschiderea procesului de învăţământ spre învăţarea creativă, oferirea unui mediu educaţional favorabil, dezvoltă potenţialul creativ al tinerei generaţii, pentru a-l transforma în timp în creativitate inovativă şi inventivă. Creativitatea managerului şcolii este foarte importantă deoarece îşi va defini propriile direcţii de dezvoltare fără a pune accent pe cerinţele externe. Creativitatea reprezintă motorul inovării.
Ca măsuri pe care cadrele didactice le pot lua în vederea stimulării activităţii creatoare, amintim:
- organizarea de conferinţe
- evenimente de promovare a dezbaterii şi de sensibilizare în privinţa importanţei creativităţii de inovare
- campanii de informare, promovare
- găsirea unor exemple de bună practică în această direcţie în celelate unităţi de învăţământ
- realizarea de sondaje etc.
Pentru a realiza un învăţământ performant se pune accentul pe creativitate şi inovare, cu următoarele obiective: sprijinirea tuturor formelor de creativitate, promovarea diversităţii culturale ca sursă a creativităţi şi inovaţiei, încurajarea utilizării TIC ca modalitate de exprimare creativă a propriei personalităţi, sensibilizarea liniei publice pentru a percepe inovaţia ca modalitate de promovare a dezvoltării durabile.
În cazul găsirii barierelor în dezvoltare, colectivul trebuie să fie optimist şi să caute permanent soluţii în vederea rezolvării problemelor. Orice organizaţie şcolară trebuie să-şi stabilească ca obiectiv dezvoltarea şcolară care are loc în cadrul şcolii, iar schimbarea constituie mecanismul principal al dezvoltării şcolare.
Învăţământul şi formarea profesională de înaltă calitate contribuie la favorizarea inovării în vederea schimbării modului de gândire al cadrelor didactice, a stilului de lucru, în general.