Reforma sistemului de învățământ este obligatorie dacă se dorește ca elevii și studenții să fie pregătiți pentru viitor și nu pentru trecut. Schimbările sociale determinate de revoluția științifică și tehnologică, denumită generic Industrializare 4.0, vor fi enorme. Ca atare, lucrurile care trebuie modificate sau îmbunătățite vor viza toate aspectele sistemului educațional.
Este evident că o asemenea transformare de amploare nu este posibilă fără să existe o viziune de ansamblu coerentă a ceea ce trebuie realizat. De aceea, ar fi necesare urgent studii de cercetare educațională întocmite de echipe de specialiști. Rezultatele studiilor ar urma să fie supuse dezbaterii publice, mai apoi aprobate politic și, la final, implementate.
Există însă doi factori care se opun, direct sau indirect, oricărei reforme: partidele politice și mafiile din învățământ.
Partidele politice destabilizează sistemul de învățământ prin mai multe mijloace de acțiune.
Numirea în funcții de conducere la nivelul M.E.N. a unor persoane slab pregătite decredibilizează instituția. Acestea nu cunosc în detaliu aspectele specifice ale învățământului, iar deciziile pe care le iau sunt contradictorii.
Schimbările inutile ale legislației, doar pentru a arăta publicului larg cât de mult se lucrează în interesul învățământului, nu fac decât să încurce lucrurile.
Numirile pe diferite funcții de director sau inspector a devenit o chestiune strict politică cu efecte devastatoare pentru managementul școlilor.
Schimbarea partidelor aflate la putere conduce la o lipsă de continuitate în sistem și provoacă animozitate.
„Mafie = grup de persoane legate între ele prin preocupări comune, care-și apără cu orice preț interesele meschine.” (Micul dicționar academic, ediția a II-a, 2010)
Mafiile din învățământ există și lucrează din greu: să-și satisfacă interesele pecuniare, să-și mângâie orgoliile printr-un fals prestigiu și să devină factori de putere prin accesarea unor funcții. Și apoi, când există aproape 340.000 de profesori, nu-i așa că poți să găsești și mafii?
Grupul mafiilor universitare
Dacă vă plimbați prin anumite universități veți avea ocazia să întâlniți castele familiilor universitare.
Fabricile de specialiști la comandă (că altele nu mai avem) care transformă maiștri în ingineri, învățători în profesori, polițiști în avocați sau muncitori în experți administrativi au mare căutare în sistemul bugetar.
Fabricile de diplome pentru specializări inutile sunt binevenite celor cu dare de mână și orgoliu nemăsurat.
Trăim într-o lume plină de amenințări nonconvenționale sau atipice și, de aceea, au apărut doctorii, experți în securitate și siguranță națională, care să ne apere de provocările pensiilor speciale și nesimțite.
Grupul mafiilor preuniversitare
Dacă ești profesor și-ți dorești o funcție, cel mai ușor este să te înscrii la un partid aflat la putere care te va numi director sau inspector, după măsura orgoliului și portofelului personal. Apoi, vei poza în mare expert în management educațional, așteptând să-ți apară articole favorabile în presa prietenă care să-ți sporească prestigiul profesional.
Profesorii slab pregătiți, care nu pot ocupa un post printr-un concurs, pot apela la ajutor calificat dacă au carnetul de partid potrivit și banii necesari.
Există și profesori merituoși, plini de adeverințe, proiecte inutile și activități educativ-reverențioase de partid, care sunt răsplătiți cu gradații de merit.
E de la sine înțeles că profesorii trebuie perfecționați, așa încât periodic sunt obligați să parcurgă anumite cursuri inutile cu formatori bine plătiți în a le păpa banii și timpul.
Schimbările dese la nivel curricular au dus la apariția fabricilor de manuale școlare și auxiliare pline de prostii și greșeli, ideale însă pentru a forma omul de tip nou care nici nu gândește, dar nici nu muncește.
Și pentru că elevii moderni nu au timp pentru studiu individual, ocupați fiind cu jocurile video, își angajează bone cu studii superioare (profesori meditatori) care să le facă temele și să le citească lecțiile.
De remarcat sunt și castele profesorilor de o anumită specialitate care se consideră cei mai importanți de pe planetă. Nu-i așa că lumea nu ar putea exista fără ei?
Grupul mafiilor sindicale
Interesante organizațiile astea sindicale care strâng bani de la membrii lor dar care nu oferă justificări asupra modului în care au cheltuit fondurile. Și nici instituțiile financiare nu-i întreabă nimic. Oare ce finanțează de fapt? Iar liderii de sindicat au devenit atât de nepăsători că nici la negocierile privind „Legea salarizării” și „Legea pensiilor” nu s-au deranjat să se prezinte. Stau bine mersi pe banii fraierilor care se tem să-i întrebe ceva.
De parcă n-ar fi fost suficiente toate acestea, gândiți-vă că învățământul românesc postdecembrist a avut de-a lungul timpului și dirijori iluștri: „genunchi”, „pamblici”, „abramburici”, „furerii”, „mărgelați” etc.
Și cum la orizont nu se întrevede apariția unui ministru al educației în armură strălucitoare și pe un cal alb, concluzia e tristă și apăsătoare: Ne Paște Trecutul!