Fiecare persoană se naşte înzestrată cu o serie de particularităţi individuale, care pot fi influenţate într-o măsură mai mare sau mai mică de factorii de mediu. Cu toate că factorii ereditari pot determina într-o oarecare măsură personalitatea copilului, totuşi mulţi copii, pe parcursul dezvoltării lor, cunosc schimbări semnificative în ce privește comportamentul. Aceste schimbări se datorează evenimentelor de viaţă (pozitive sau negative, favorizante sau defavorizante), implicării speciale ale părinţilor în munca cu copilul (expunerea copilului la diferiţi stimuli, interacţiuni multiple, comunicare activă), experienţelor şcolare (bogate sau sărace) şi a celor sociale (recompensatorii/ restrictive).
Un prim pas în dezvoltarea personalității se referă la procesul de identificare. Aceasta constă în adaptarea de către copil a caracteristicilor , convingerilor, atitudinilor, comportamentelor unor persoane deosebite. Copilul imită un model care la început este părintele , iar apoi unul dintre bunici, un frate mai mare, un cadru didactic şi chiar diferite personalități TV. Copilul îşi alege mai multe modele pe care le imită, se comportă, vorbeşte, se îmbracă la fel ca acestea. În funcţie de puterea pe care o deţin aceste modele şi de prestigiul lor, copilul va selecta acele trăsături care reprezintă pasul de pornire şi modul de comportament. De aceea este necesar un comportament potrivit al adultului.
În cadrul orelor de Dezvoltarea personală, primele lecţii se referă la conturarea propriei persoane. Elevul se descoperă pe el însuşi, devine conştient de calităţile şi defectele sale, se defineşte în raport ce ceilalţi. Toate acestea conduc spre formarea competenței civice ca un element definitoriu a personalității. Elevul ajunge să-şi contureze identitatea, un proces care se desfășoară diferit de la un individ la altul. Pentru unii se face calm, cu tensiuni şi conflicte minore, iar pentru alţii dobândirea identității este cuprinsă de crize existențiale, de conflicte puternice şi de încercare de subminare a autorităţii (părinţi, cadre didactice, şcoală etc). Dacă copilul observă şi imită modelele, adolescentul le caută, le experimentează, le compară şi le selectează. Pe baza modelului, adolescentul îşi sintetizează Eul ideal.
Fiecare persoană este înzestrată cu capacitatea de a prelucra informaţii în vederea unei bune adaptări la madiu. Aceasta selectează informațiile, apoi le transformă, le stochează şi în cele din urmă le reactualizează pentru a-şi forma propria imagine despre realitate. Elevul , prin orele de Dezvoltare personală şi nu numai, colectează informaţii despre sine, despre ceilalţi, despre lume şi societate, despre viitor etc. Toate aceste informaţii influențează comportamentul ca rezultat al formării competenţei civice.
Subiectul uman poate fi studiat şi înţeles din punct de vedere cognitiv, emoţional şi comportamental. Nivelul cognitiv vizează modalitatea de operare cu informaţiile şi cunoştinţele dobândite pe parcursul vieţii (convingeri, atitudini, expectanţe). Nivelul emoţional face referire la tipul şi calităţile emoţiilor, la intensitatea trăirilor emoţionale, la exprimarea şi capacitate de control al emoţiilor.
Nivelul comportamental reprezintă caracteristicile care conturează un anumit comportament în situaţii date. Psihologul Eric Berne (Lassus, 2000) descrie modul în care cele trei nivele interacţionează în structura de personalitate şi maniera în care influenţează persoana. Modelul lui Berne propune structurarea personalităţii în trei stări ale Eului , stări care sunt prezente şi se manifestă din copilărie şi până la o vârstă înaintată: Eul de părinte, Eul de adult şi Eul de copil. O persoană cu un Eu de părinte dominant se impune în faţa celorlaţi, doreşte să comande, să judece, să critice pe cei din jur. Persoana dominată de Eul de adult se informează, este curioasă, compară, evaluează şi analizează informațiile, comunică, ia decizii, negociază. Cel dominat de Eul de copil se conduce după cuvintele „doresc”, „îmi place”, se bucură, se întristează, are preferinţe, se înfurie dar poate deveni necontrolată, egocentrică, manipulatoare.
Ideal este ca fiecare să adopte Eul potrivit situaţiei în care se află. Buna dezvoltare a fiecărei stări este influenţată de tipul de educaţie. O educaţie neadecvată duce la predominarea unei stări în defavoarea alteia. Cadrul didactic trebuie să ofere modele comportamentale care să demonstreze copilului echilibrul celor trei structuri.
În concluzie, personalitatea este un proces dinamic care se dezvoltă de-a lungul vieții. Acest proces de modelare a personalității este influențat de factori genetici şi de factorii de mediu, dintre care educația are un rol hotărâtor prin valorile pe care elevii le dezvoltă.