Rolul cercului de lectură în dezvoltarea creativității elevilor de gimnaziu

Acțiunea educațională se desfășoară prin implicarea unor elemente de construcție fundamentale care  valorifică o serie de influențe ce determină și duc la bun sfârșit procesul educațional. Cercul de lectură și atelierele de scriere creativă pe care am ales să le desfășor în cadrul Școlii Gimnaziale „Constantin Ioan Motaș” Mediaș au oferit elevilor posibilitatea de a descifra și de a aprofunda modul în care sunt construite textele literare, dar și mijloacele prin care ei înșiși pot redacta diverse texte, aceste activități constituind practic o deschidere spre spațiul miraculos al literaturii, ajutându-i să înțeleagă această lume, descoperindu-se pe ei înșiși într-o ipostază poate necunoscută încă, după cum afirmă Alina Pamfil.

Pornind de la aceste premise, am înțeles că a valorifica însușirile pozitive ale elevilor, respectându-se ritmurile de lucru personale, menținând un climat de încredere, dar și de cultivare a încrederii în părerile celorlalți – adică a așeza elevul în centrul activității de învățare – este și trebuie să fie o prioritate pentru orice cadru didactic.

Obiectivele pe care ni le-am fixat au fost acelea de a  identifica  abilitățile creative ale elevilor din clasele gimnaziale, de a elabora și implementa programe individuale de stimulare a creativității, de a adopta un program de promovare a lecturii prin realizarea recenziilor unor cărți citite în cadrul Cercului, dar și instituirea unor ateliere de scriere creativă pe diverse teme.

Pe baza cunoașterii particularităților psihoindividuale ale elevilor, dar având în vedere și tratarea diferențiată a acestora, am luat în considerare sarcini de învățare care au fost proiectate/ realizate în zona dezvoltării proxime, adică puțin peste posibilitățile de moment ale elevului. Altfel spus, s-a dorit realizarea unei instruiri personalizate deoarece am urmărit consecvent valorizarea însușirilor pozitive ale tuturor participanților la activitățile desfășurate, iar valorizarea potențialului fiecăruia și încurajarea reflecției la elevi a fost unul dintre dezideratele propuse, prin activități în care elevul a devenit subiect al propriei formări, fiind motivat astfel pentru învățare.

Prin acest demers, aplicând metode moderne, dar și metode clasice de stimulare a creativității elevilor, considerăm că am reușit să demonstrăm că fiecare elev are un potențial creativ latent care poate fi valorificat cu succes atât în cadrul unor cercuri de lectură ,cât și la clasă, prin adaptarea unor strategii potrivite fiecărui grup de elevi în parte.

Expresivitatea emoțională afișată de elevi pe parcursul desfășurării activităților propuse a constituit, fără îndoială, un indiciu pentru cadrul didactic coordonator în decodificarea gradului de înțelegere a sarcinilor de învățare, în aprecierea dificultății acestora și, nu în ultimul rând, asupra faptului că ne aflăm pe drumul cel bun, existând șanse optime de a obține randamentul scontat.

Principalele instrumente de stimulare a creativității aplicate în cadrul cercului de lectură, au fost următoarele: tehnica bilețelului, Eu sunt…, cvintetul, metoda proiectului, povestea de 5 minute, metoda GROWTH (Building trust), Poezie… în mișcare, cartonașele Dixit,compunere puzzle.

Climatul în care s-au desfășurat activitățile în cadrul Cercului a fost unul prietenos, favorabil, creându-se o atmosferă afectivă optimă  care să ofere elevilor posibilitatea de a-și expune opiniile într-o atmosferă neautoritară, unde ideile valoroase ale elevilor au fost apreciate constant, iar nereușitele nu au fost ridiculizate. Elevii au fost încurajați să pună cât mai multe întrebări, comunicarea fiind stimulată prin dezbateri între profesor și elevi.  Ipostazele în care cadrul didactic s-a aflat în cadrul activităților au fost –  în afara celei de pedagog-,  de proiectant, de moderator, de organizator, de mediator, de animator, de partener, oferind elevilor sprijin în situații de nesiguranță, eșec sau frustrare. Copiii din clasele gimnaziale au fost încurajați să caute alternative la problemele expuse, fiind stimulați să aibă o atitudine reflexivă față de actul lecturii, încurajându-i permanent pe aceștia să-și aducă propriile idei, uneori nonconformiste, să fie originali, ingenioși, creativi.

Literatura de specialitate consideră că dacă acele condiții necesare sunt îndeplinite, elevii își vor dezvolta spiritul investigativ, gândirea divergentă și atitudinea creativă. Toate activitățile propuse au stimulat spiritul critic constructiv al participanților, provocându-i permanent pe aceștia să emită noi variante posibile ale problemelor sesizate.

Vom exemplifica în continuare una dintre metodele folosite în cadrul Cercului, cea care s-a bucurat de cel mai mare succes în rândul elevilor, și-anume Poezie… în mișcare.  Am pornit de la ipoteza că dacă se utilizează o astfel de tehnică de lucru, atunci elevii vor fi puși în situația de a crea un text nou, schimbând structura textului, de la un text în proză la un text în versuri, de a aplica cunoștințele teoretice legate de rima și măsura versului, de a încorpora elementele știute (citite) cu cele trăite/ simțite/ dorite și de a-și perfecționa propria activitate, din perspectiva empowerment-ului, adică una dintre potențialitățile evaluării interactive care înseamnă a da cuiva mai mult control pentru a întreprinde ceva; situație în care profesorul-evaluator este mai mult un facilitator care contribuie la formarea elevilor, iar elevul, individual sau grupul, deține rolul fundamental în evaluare. Obiectivele propuse în desfășurarea activității menționate au fost următoarele: dorința de schimbare și îmbunătățire a tehnicilor de scriere creativă; obținerea unor rezultate superioare în interpretarea unui text lecturat; învățarea noilor abilități prin muncă individuală și de grup; acceptarea sarcinilor de învățare mai dificile și de mai mare complexitate.

Demersul a avut drept scop observarea şi înregistrarea comportamentului elevilor, a modului în care aceștia pot obține rezultatele excepționale, urmărindu-se îndeosebi gândirea reflexivă, autonomă și critică  a acestora în raport cu un text literar citit, modul de transformare a structurii unui text, respectând cronologia faptelor relatate în  textul lecturat. Elevii erau deja familiarizați cu noțiunile specifice de teorie a literaturii, dar nu  și cu acest tip de activitate. Volumul care a făcut obiectul activității menționate a fost  Marile speranțe de Charles Dickens (repovestit pe înțelesul copiilor).

Fiecare elev a primit o coală de hârtie pe care erau scrise deja două strofe din poezia pe care trebuiau să o creeze împreună cu ceilalți participanți la activitățile Cercului. Cele două strofe au fost concepute de profesorul coordonator al activității, iar acestea reprezentau punctul de plecare în sarcina de lucru trasată pentru activitatea în cauză. Li s-a comunicat elevilor că în redactarea acestei poezii este necesar să se țină cont de anumite instrucțiuni. Înainte de a trece la scrierea strofei care urmează, se discută (fiind implicat tot grupul de  elevi în discuție) care sunt întâmplările care urmează și care sunt aspectele cele mai relevante care se desprind din acestea. De îndată ce s-a stabilit acest aspect, ne vom focaliza atenția asupra faptului că poezia va fi alcătuită (în mod obligatoriu) din catrene, respectându-se totodată rima impusă și, pe cât posibil, măsura versurilor.

Înainte de a trece la scrierea strofei următoare, se va da citire strofelor anterioare create și din toate variantele propuse de fiecare grup se va alege, prin vot, cea mai reușită strofă produsă de elevi, iar aceasta va fi inserată în poezie. Timpul afectat creării fiecărei strofe în parte va fi de 8-10 minute. Elevii au avut libertatea de a se grupa în echipe , cu condiția să facă echipă cu elevi din aceeași clasă, iar fiecare strofă nou creată trebuia supusă votului celorlalte echipe.Se adăugau astfel poeziei catrenele cele mai reușite, însă nu aveau drept de vot elevii care făceau parte din echipa care a creat strofa respectivă.

Fișa de lucru
„Marile speranțe” de Charles Dickens

I         Era-odată un băiețel pe nume Pip
În sărăcie fu crescut încă de mic,
Rămas orfan și fără frați, era
Crescut de sora lui cea rea.
II         Dar Joe, fierarul, tare-l mai iubea
De doamna Joe el mult îl mai ferea,
Visa să-i fie ucenic, cândva-ntr-o zi
Dar sorții-i pregătiră altceva, să știi.

Pe parcursul a patru ore (două întâlniri), elevii au reușit să creeze o poezie de nu mai puțin de 18 strofe, aceasta fiind una dintre activitățile cele mai productive din cadrul atelierelor de scriere creativă. Activitatea s-a finalizat cu numărarea voturilor, fiind alcătuit un clasament al celor mai multe voturi obținute de către elevii cu cele mai reușite creații.

Elevii au fost încântați de genul acesta  de activitate, atmosfera fiind una de-a dreptul euforică. Au fost nemulțumiri manifestate în legătură cu dificultatea de a menține măsura poeziei și de a respecta tipul de rimă. Unii dintre elevi au răspuns că n-au avut atâta inspirație pe cât și-ar fi dorit, dar ar dori să mai repete acest gen de activitate. Ca reacție la entuziasmul elevilor stârnit de această activitate, ora următoare li s-a propus acestora să creeze astfel de poezii ( care vizează conținutul unei cărți citite de ei), dar de această dată să lucreze individual, iar cartea la care se vor raporta să fie una îndrăgită de ei. Printre cărțile alese de elevi s-au numărat „Minunea” de R.J.Palacio, „Matilda” de Roald Dahl,”Războiul care mi-a salvat viața” de Kimberly Brubaker Bradley și „Supraviețuitorii. Orașul pustiu” de Erin Hunter.

A pune elevul în centrul activității de învățare devine evident un demers obligatoriu în școală indiferent de disciplina predată. Cel care învață are nevoie de exercițiu, are nevoie de timp pentru a reflecta la ceea ce învață și, de asemenea, are nevoie să își dezvolte deprinderea de a-și pune întrebări cu privire la ceea ce a învățat. Pe măsură ce elevii citesc, ei învață, își îmbogățesc cunoștințele în mod natural, își dezvoltă competențele de lectură. Încurajarea elevilor înspre a citi mai mult ar trebui să fie combinată cu alte activități, și-anume acelea de a compune, de a scrie deoarece activitatea de învățare presupune și o activitate de gândire. Elevii trebuie ajutați să își dezvolte în mod firesc curiozitatea și să ajungă să își pună întrebări disciplinate – ceea ce reprezintă fundamentul gândirii critice și creative – contribuind astfel la viața lor personală.

Bibliografie:
1. Adams, Marilee, Învățături care schimbă vieți.12 instrumente mentale de autoperfecționare, Editura Amalteea, București, 2014.
2. Anderson, Chris, TED Talks.Ghidul oficial TED pentru vorbit în public, Editura Publica, București, 2016.
3. Gordon, Thomas.Burch, Noel, Profesorul eficient.Programul Gordon pentru îmbunătățirea relației cu elevii, Editura Trei,București,2011.
4. Oprea, Crenguța-Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, Editura didactică și pedagogică, București, 2007.
5. Pamfil, Alina, Didactica literaturii.Reorientări, Editura Art,București, 2016.
6. Robinson, Ken împreună cu Arnica Lou, Descoperă-ți elementul.Cum să-ți afli talentele și pasiunile și cum să-ți transformi viața, Editura Publica, București, 2014.
7. Robinson, Ken împreună cu Arnica Lou, Școli creative.Revoluția de la bază a învățământului, Editura Publica, București, 2015.
8. Roco, Mihaela, Creativitate și inteligență emoțională, Iași, Editura Polirom, 2001.
9. Stoica, Ana, Creativitatea elevilor.Posibilități de cunoaștere și educare, Editura didactică și pedagogică, București, 1983.

Accesări: 27

Articole asemănătoare