Credință versus Fanatism

În cadrul Cercului de dezbateri de la Liceul Teoretic Alexandru Rosetti, Vidra, am propus o temă predilectă lumii contemporane, vieții noastre de zi cu zi- Credință versus Fanatism. În pregătirea dezbaterii la care participă elevi de liceu, am propus ca material suport cartea lui Amos Oz – „Cum să lecuiești un fanatic”.
Elevii au ascultat prezentarea, ca preambul al propriilor lecturi. În dezbaterea pe care o vor susține, vor aduce în discuție și alte concretizări ale fenomenului, folosind diferite surse.

Amos Oz este unul dintre cei mai cunoscuți autori israelieni contemporani, cărțile sale fiind traduse în mai mult de 40 de limbi de circulație internațională. Autorul a scris pe o perioadă de mai bine de cincizei de ani, abordând varii subiecte. A participat la două dintre războaiele israeliano-palestiniene, a facut parte din kibutz și este membru activ al societății „Pace Acum”- societate care militează pentru găsirea unei soluții sustenabile de pace atât de partea israeliana cât și de partea palestiniană.

În cartea de față, „Cum să lecuiești un fanatic”, o colecție de eseuri pe care Oz o prezintă publicului din Europa într-o serie de dezbateri, autorul ridică problematici apăsătoare pentru vremurile noastre. Cartea este structurată în trei părți: „Cum să lecuiești un fanatic”, „Între dreptate și dreptate”, „Plăceri secrete”, mai apoi fiind adăugat „Ordinul Linguriței”.

Amos Oz prezintă propriile viziuni legate de ce însemnă a fi fanatic, statutul de victimă, conflictele actuale din Orientul Mijlociu și istoria mondială. De asemenea, oferă soluții la problemele ridicate în cartea sa. „Cum să lecuiești un fanatic”  reprezintă un punct de plecare pentru orice dezbatere modernă. Ce este un fanatic? Ce face o persoana să fie sau să devină fanatică? Conform definiției din DEX fanatismul reprezintă un „atașament pătimaș pentru o convingere, o persoană etc., dublat de o totală intoleranță față de convingerile altora”. Amos Oz oferă o cu totul altă perspectivă asupra fanaticului și fanatismului, cardul fiind mult mai personal „Nu, fanatismul este aproape peste tot, și formele lui mai calme, mai civilizate sunt în jurul nostru și poate că și în noi. Îi știu prea bine pe dușmanii fumatului, care te-ar arde de viu dacă ai aprinde o țigară în preajma lor! Îi știu prea bine pe vegetarienii care te-ar manca de viu pentru ca mănânci carne! […] Și nici nu sugerez că oamenii care au opinii ferme ar fi fanatici. Nu spun decât că sămânța fanatismului zace întotdeauna în sentimentul superiorității categorice, pacostea mai multor secole.”  Astfel, aflăm că o simplă atitudine legată de orice subiect poate transforma pe oricine într-un fanatic care își susține cauza. Fanatismul modern, spune Oz, nu este portretizat doar de terorism, ci, orice îngrădire a liberului arbitru al celuilalt este considerat de autor a fi un punct de plecare pentru orice fanatic redutabil. Un alt citat- definiție îl reprezintă „Fanatismul începe de acasă. Începe exact cu foarte răspândita dorință fierbinte de a face o rudă iubită să se schimbe, pentru binele ei.”

Autorul nu doar că identifică cine este fanatic, dar în același timp oferă și soluția: umorul și abilitatea oamenilor de a se pune în pielea celuilalt, asemenea unui autor care se transpune în mintea și trupul personajelor sale. Natura pragmatică și realistă a lui Oz îl împiedică să afirme faptul că în lumea modernă se poate lupta împotriva injustițiilor având la bază doar iubire și acceptare. Nu neagă aceste sentimente ca fiind nobile, dar în opinia sa nu dau rezultat.

Pentru autor, importantă este supraviețuirea, mai ales trăind într-o zonă de conflict permanent care nu pare a avea soluționare în viitor. Amos Oz susține că opusul războiului nu este iubirea ci pacea, portretizată ca un divorț între două națiuni și un compromis de ambele părți.

Istoria joacă un rol foarte important în viețile noastre, dar, în funcție de zona geografică unde ne-am născut sau trăim pentru anumite persoane mai multe decât pentru restul omenirii. Acesta este cazul și Orientului Mijlociu care de secole este martor unor războaie fără sfârșit și care este în același timp victimă a imperialismului european. Cel de-al doilea eseu al lui Oz intitulat „Între dreptate și dreptate” face o analiză istorică a problemelor arabo palestiniene versus evreo israeliene, ambele națiuni fiind socotite ca fiind victime ale aceluiași opresor- Europa. Încă din perioada Imperiului Roman, mai apoi până după cel de-al Doilea Război Mondial Orientul Mijlociu a fost sub mandat sau ocupație europeană, care pe de-o parte a introdus cultura și valori europene, iar pe de altă parte au folosit teritoriile respective ca pe niște resurse de exploatat. Atât evreii cât și palestinienii au avut de suferit de pe urma Europei, ambele națiuni revendicând același teritoriu pe care îl numesc „acasă”. Au fost purtate mai multe războaie între aceleași două victime, care „fiecare vede în celălalt imaginea părintelui nemilos” .

Consider că scurta prezentare a suscitat interesul astfel încât următoarele întâlniri tip dezbatere să atingă problematici dintre cele expuse.

Dezbaterea nostră nu este nici pe departe exhaustivă, ci, deschide o amplă preocupare de atins atât în orele de curs de limba română, literatură universală, istorie, cultură civică, dar și activități nonformale.

Accesări: 60

Articole asemănătoare