Deseori ne punem întrebarea privind rolul pe care îl deţin în ziua de azi basmele în viaţa unui copil. În tercut, când încă nu existau atâtea canale/ posturi TV, era un lucru firesc acela, ca părinţii să le citească copiilor poveşti înainte de culcare. Astăzi, este mult mai uşor să laşi copilul în faţa televizorului, în acest interval nefiind necesar să te ocupi de el. Din păcate, în zilele noastre, din ce în ce mai puţini părinţi au timp să- şi acorde răgazul de a sta alături de copilaşul lor, și de a-i citi o poveste. Conform evaluărilor şi experienţei dobândite din alte surse, din ce în ce mai puţini copii au şansa să li se citească acasă poveşti. În schimb, copiii sunt tot mai „inițiați” în vizionarea desenelor animate, a serialelor TV şi în lumea virtuală a calculatorului cu toate că, basmul reprezintă tărâmul miracolelor și al fanteziei, iar acest mediu arată multă afinitate cu lumea copiilor.
Chiar și copiii mici trebuie să se confrunte cu diferite conflicte în fiecare zi. Mai tot timpul aud de la adulți că „trebuie să faci asta, nu ar trebui să faci asta!” Sunt și povești în care se spune: „scoate pâinea din cuptor!”, „să nu îndrăznești să intri în ultima cameră!”. Eroul poveștii trebuie să îndeplinească multe așteptări, la fel și un copil mic.
Copilul simte adesea că viața lui este încurcată și, prin urmare, este determinat să înțeleagă unde îi este locul în această lume complicată în care trebuie să prospere cumva. Singurătatea și separarea îl fac să se îndoiască, adesea să se teamă. De multe ori nu poate exprima aceste sentimente în cuvinte, cel mult indirect: îi este frică de întuneric sau de vreun animal. El trebuie ajutat să găsească conexiuni și să navigheze în labirintul sentimentelor sale. De asemenea, are nevoie de ajutor pentru a crea ordine în gospodăria sa spirituală și apoi să se bazeze pe aceasta de-a lungul vieții. De asemenea, are nevoie – și asta nici nu mai trebuie subliniat în zilele noastre – de foarte multă educație morală, care să-i arate avantajele comportamentului moral fără concepte etice abstracte, mai degrabă cu mijloace subtile, ceva, ce înțelege și, prin urmare, înseamnă ceva pentru el.
Cu ajutorul basmelor, poate experimenta propria lui soartă, în timp ce în poveste nu este vorba despre el, nu lui i se întâmplă acele lucruri înfricoșătoare și astfel, nu trebuie să se teamă de ele, ca în realitate. Ce bine este însă că asta e așa doar în basm și totul se termină cu bine până la urmă! Pentru un copil mic, lumea este plină de lucruri minunate dar totodată și de lucruri pe care nu le înțelege, de situații invincibile, la fel ca într-un basm. În povești, cel mai mic câștigă întotdeauna.
Atenția unui copil este captată cel mai bine de o poveste care îl distrează și îi stârnește curiozitatea. Dar numai atunci îi îmbogățește viața, dacă îi dezvoltă intelectul, dacă îi pune imaginația în mișcare, dacă îi ghidează emoțiile, dacă îi împacă temerile și dorințele și dacă îi sugerează și soluții,
Secretul unui basm bun este că acesta are efect întotdeauna pe realul nivelul spiritual și emoțional al copilului. Exemplele îl fac pe copil să înțeleagă că există o soluție temporară sau permanentă la problemele sale grave. Problemele nu pot fi evitate în basm (la fel ca și în viață), eforturile depuse și lupta sunt inseparabile de viața umană. Povestea se termină întotdeauna cu bine, dacă eroul preia lupta, este curajos, se confruntă cu nedreptățile primite, apoi depășește toate obstacolele care apar în calea lui.
Majoritatea părinților cred că fac ceea ce trebuie atunci, când își țin copilul departe de problemele chinuitoare și anxietățile proprii și le arată doar partea însorită a vieții. Însă viața reală nu este plină de lumină și soare, de bucurie și de fericire. Conform îndrumării lui Freud, o persoană poate da sens vieții sale doar dacă confruntă cu curaj obstacole care par de netrecut și de neînvins. Basmele le transmit copiilor acest mesaj sub diferite forme: dificultățile serioase din viață nu pot fi evitate, ci trebuie luptate, această luptă este strâns legată de existența umană, dar dacă perseverăm în fața unor încercări neașteptate și adesea nedrepte, putem în cele din urmă depăși toate obstacolele.
Totodată, basmul este extrem de util și indispensabil pentru dezvoltarea copilului, întrucât îi îmbogățește imaginația și vocabularul, el poate experimenta diferite situații prin identificarea cu personajele basmului, și nu în ultimul rând ameliorează tensiunea acumulată în el.
Generația copiilor de azi are o nevoie extraordinară de a vedea relații umane simple, de a simpatiza cu eroii basmelor și de a recunoaște răufăcătorii. În pielea protagoniștilor pot experimenta pericolul, evadarea, bucuria, tristețea, pot participa la aventuri, pot lupta pentru dreptate și într- un final pot câștiga recompensa sau pedeapsa meritată. Așa se fixează în mod indirect lecțiile morale ale basmelor la cei mici.
Basmele nu numai că îi distrează, dar îi și educă într-o măsură semnificativă: învață despre viață, oferă suport emoțional și ajută la dezvoltarea personalității. Povestea simplifică orice situație. Basmul este singurul gen literar care îi arată copilului cum să-și descopere identitatea, cum să-și găsească locul în viață. Povestea sugerează că, oricine poate obține o viață fericită, împlinită – dar numai dacă nu fuge de pericole, pentru că drumul, calea către adevărata identitate duce doar prin ele. Povestea promite în continuare că, dacă cineva pornește pe această cale terifiantă și riscantă, puterile binevoitoare îl vor ajuta și, în cele din urmă, își va atinge scopul.
Majoritatea copiilor din ziua de azi cunosc doar adaptările de film și televiziune a basmelor, fără să le citească. De aceea noi, profesorii, trebuie să exemplificăm dragostea pentru carte și pentru lectură, arătând posibilitatea și frumusețea cunoștințelor inerente acesteia. Iar dacă facem acest lucru în mod regulat, devine firesc ca ei să iubească cărțile; nu se vor uita la un basm la televizor, ci se vor bucura și vor strădui să citească.