În plină eră tehnologică, reluăm în considere și reinterpretăm o sintagma „problematica lumii contemporane”. Termenul s-a impus cu rapiditate în sferele specialiștilor din diverse domenii datorită anumitor aspecte îngrijorătoare: degradarea atmosferei și a oceanelor, punerea în primejdie a faunei și a florei, gravitatea subdezvoltării și a sărăciei, creșteri demografice vertiginoase în unele regiuni sau țări, întreținerea conflictelor armate în diverse zone etc.
În lucrarea „Educația la frontiera dintre milenii” G. Văideanu afirma că „noua problematică a declanșat sau sugerat o mulțime de reacții și de proiecte imperative, a unor direcții de acțiune.” Educația este una dintre aceste „direcții de acțiune” care se impune prin procesul de sensibilizare și formare a tinerelor generații. Astfel s-au constituit noi tipuri de conținuturi „ca răspunsuri ale sistemelor educative” la provocările erei industriale.
Noile educații vizează atât conținuturile generale cât și educația formală, nonformală și informală, de aceea necesită o abordare globală, interdisciplinară, prin care se studiază temeinic probleme precum igiena mediului, sănătatea, drepturile copiilor ș.a.m.d.
Misiunea dascălului modern este promovarea unui curriculum școlar dinamic, pe care elevul să-l perceapă nu ca pe un timp petrecut într-o stare de tensiune şi de frustrare, fără legătură cu viaţa şi cu viitorul lui, ci ca pe un timp trăit interesant, util, într-o atmosferă confortabilă psihic, în comuniune cu partenerii învăţării: învăţătorul şi colegii săi.
Lumea contemporană se confruntă cu globalizarea, interculturalitatea, explozia informaţională, protecţia mediului înconjurător, conflictele armate, migrația, fundamentalismul, etc. acestea fiind adevărate provocări ce solicită sistemul educațional să găsească o abordare centrată pe activitatea de grup, cât și o abordare interdisciplinară având ca finalitate formarea unui tip de elev social, flexibil, informat, cooperant, curajos, care să devină acel cetăţean adaptat, integrat sub toate aspectele mediului căruia îi aparţine aflat în relaţie de solidaritate cu semenii săi.
În vederea realizării acestei finalităţi atenţia învăţătorilor trebuie să se îndrepte spre crearea, în mod preponderant, a unor situaţii de învăţare cu trimiteri spre viaţa reală utilizând strategii euristice, creative. Practic, optica ”noilor educații” pune accent pe transdisciplinaritate, pe învățarea prin cooperare, învățarea interdependentă.
În noul tip de societate care a luat naștere, şcoala a căpătat un rol mult mai important, acest aspect necesitând o reformă radicală a învăţământului. loan Cerghit precizează că ”reconsiderarea în profunzime a conţinuturilor este necesară din perspectiva redefinirii finalităţilor învăţământului primar”.
Adaptarea optimă a programelor școlare la exigențele societății actuale și viitoare impune revizuirea periodică a acestora, a manualelor școlare și a materialelor didactice. În acest sens s-a început elaborarea unor noi conţinuturi cu privire la mediul înconjurător și educația moral-civică, preconizându-se o abordare interdisciplinară axată pe rezolvarea de situaţii-problemă integrate. În programele de geografie, ştiinţe ale naturii şi educaţie civică, protecţia mediului și educația moral-civică au devenit teme comune ale conţinutului învăţământului primar, dezvoltate apoi pe parcursul celorlalte trepte ale învățământului.
Bibliografie
1. Bunescu, V., Șincan, E., Enache, V., Grozăvescu, F., Pașca, M., D., – ”Ghid practic pentru aplicarea programei de educație moral-civică în învățământul primar”, Editura Coresi, București, 1994;
2. Cerghit, I., Neacșu, I., Pânișoara, O. I., Negreț-Dobridor, I., – ”Prelegeri pedagogice”, Iași, Editura Polirom, 2001;
3. Marinescu, M., – ”Noile educații în societatea cunoașterii”, București, Editura Pro Universitaria, 2013;
4. Văideanu, G., – ”Educația la frontiera dintre milenii”, Editura Politică, București, 1988;