Recenzie: „Învață cum să înveți repede. Tehnici de învățare accelerată”, de Christian Drapeau

Lucrarea Învață cum să înveți repede. Tehnici de învățare accelerată, scrisă de Chistian Drapeau, se adresează tuturor celor care vor să-și perfecționeze tehnica de învățare. Această carte este un ghid practice care ilustrează ceea ce vrea să predea… arta învățării. Volumul a fost lansat în 1996 cu titlul ,,J’apprends ẚ apprendre” și a fost tradus în limba română de către Anca Monica Bucureșteanu pentru editura Teora în anul 2000.

Titlul lucrării: Învață cum să înveți repede. Tehnici de învățare accelerată
Autor: Christian Drapeau
Traducere în limba română: Anca Monica Bucureșteanu
Editura: Teora 2000, București, România
Nr. de pagini: 140
Isbn: 973-20-0212-3
Cuvinte cheie: învățare accelerată, sugestopedia, creier, relaxare, inteligență, mnemotehnică, vizualizare și imagistică mentală, tehnică de învățare

Absolvent al Departamentului de Neurologie și Neurochirurgie de la Universitatea McGill, Christian Drapeau urmărește în prezent cercetări nutriționale, studiind efectul diferitelor alimente asupra fiziologiei umane și abilităților de învățare. Drapeau (n. 8 martie 1965 la Montreal , Canada) este „expert în celule stem” și autorul altor câteva cărți cum ar fi: The Stem Cell Theory of Renewal (Sutton Hart Press 2009), Cracking the Stem Cell Code (Sutton Hart Press 2010).

Cartea este structurată în 12 capitole, precedate de o introducere care prezintă termenul central al lucrării, cel de învățare accelerată, iar la final sunt prezentate referințele și rezolvările exercițiilor propuse de către autor. Această lucrare este ușor de citit și foarte accesibilă, chiar și pentru studenții suprasolicitați în perioada sesiunilor de examene.

În primul capitol, autorul prezintă o scurtă istorie a învățării accelerate, numită și „învățare mai bună”, aceasta fiind denumită o artă care favorizează manifestarea la maximum a capacității de învățare al fiecărei persoane, apoi continuă cu o descriere succintă  a subiectului cărții. Tot în acest capitol se menționează faptul că optimizarea procesului de învățare se realizează printr-un echilibru între suflet și corpul fizic, dar și prin abordarea acestuia „ținând cont de anumite principii ale neurologiei și psihologiei omului” (p.11).

În timp ce subliniază funcționarea creierului nostru și explică originea anumitor dificultăți de concentrare, autorul descrie o metodă de învățare foarte eficientă bazată pe sugestopedie. Această metodă își propune să utilizeze sunetul și imaginile, relaxarea și respirația pentru a studia și a păstra în mod durabil conținutul unei cărți sau materialul unui curs. Cu ajutorul unor exerciții comparative și adaptate, putem verifica eficacitatea acestei metode și dobândi o memorie fiabilă.

În următorul capitol, Drapeau sugerează cititorului să-și controleze vederea cu câteva exerciții simple, pentru a verifica dacă nu suferă de tulburări de motricitate oculară, probleme legate de mișcările ochilor, mult mai frecvente decât ne-am putea imagina. Ele încetinesc învățarea din cauza dificultăților de citire crescute.

În cel de-al treilea capitol, sunt expuse diferențele funcționale dintre emisfera stângă și dreaptă. Este de reținut precizarea autorului referitoare la lucrările lui Robert Ornstein în care se demonstrează că „orice activitate este îndeplinită cu mult mai multă ușurință și abilitate atunci când cele două emisfere sunt solicitate simultan” (p.27). În continuare, sunt relatate exemple din viața unor cercetători precum Einstein, Crick, Watson, în care se subliniază importanța naturii emisferei drepte în înțelegerea anumitor noțiuni importante ale realității umane. Sunt propuse spre rezolvare și câteva probleme de logică pentru a solicita emisfera cerebrală dreaptă, apoi niște exerciții pentru a descoperi dominanta generală: vizuală, auditivă sau kinestezică, acestea având răspunsurile notate la sfârșitul cărții. Pentru o mai bună pregătire înainte de o activitate intelectuală este propus un exercițiu interesant care mi-a atras atenția și constă în vizualizarea cu ochii închiși a unui pod care unește cele două emisfere cerebrale, apoi trebuie să treci de la o emisferă la alta traversându-l. Cu siguranță, sunt foarte importante și exercițiile de masaj care favorizează concentrarea, acestea fiind prezentate și cu ilustrații. Prin urmare, în prima fază trebuie să descoperim care sunt dominantele vizuale, auditive și kinestezice, să scoatem în evidență dominanta generală având ca obiectiv armonizarea celor două emisfere cerebrale prin diverse mijloace. „Atunci când cele două emisfere lucrează împreună, avem cea mai mare capacitate de a învăța” (p. 39).

Restul cărții acoperă multe domenii uimitoare în care fiecare capitol alternează contribuții teoretice și exerciții practice: cele șapte inteligențe ale lui Gardner (capitolul IV); relaxare, exerciții de susținere (capitolul V); contribuția muzicii la o mai bună concentrare și învățare(capitolul VI); vizualizare și imagini mentale (capitolul VII); mnemotehnica sau arta învățării prin asociere de idei (capitolul VIII); harta mentală, pe care autorul o numește frumos luarea de note picturale (capitolul IX); superînvățarea și concertele passive ( capitolul X); citirea rapidă (capitolul XI); importanța alimentelor (capitolul XII). Trebuie amintit mai întâi că Gardner a identificat cele 7 modalități ale inteligenței descrise în capitolul al patrulea, iar acestea sunt comparate de către autor cu niște ferestre prin care intră cunoașterea sintetizate în cele trei căi VAK (vizuală, auditivă, kinestezică). Un alt aspect fundamental al învățării accelerate este starea profundă de relaxare explicată în capitolul al cincilea, prin care se creează o stare mare de receptivitate pentru a primi cu ușurință informațiile, pentru înțelegerea acestora, integrarea și întărirea lor pentru a le reține. Există mai multe tehnici de relaxare, însă autorul alege două dintre cele mai eficiente și ușor de reținut: tehnica de autorelaxare Schultz și destinderea cerebrală. În capitolul următor, Drapeau subliniază utilitatea folosirii relaxării în asociere cu muzica barocă (recomandată de dr. Lozanov), dar și cu respirația, pentru ușurarea procesului de învățare. Pentru eliminarea barierelor din activitatea de învățare și de deșteptare a întregului potential pe care îl posedă fiecare dintre noi, se abordează în capitolul al șaptelea două concepte precum: vizualizarea și imagistica mentală. În capitolul al VIII-lea, sunt prezentate mnemotehnica ca ,,artă” a primirii informației printr-un joc mental care se fixează în memorie pe o perioadă mai lungă, dar și elementele sale: atenția și concentrarea.

Capitolul nouă, despre hărțile mentale, la fel ca restul cărții, prezintă într-un mod clar și plăcut baza și posibilele beneficii. În ultimele capitol ale cărții sunt menționate alte tehnici de învățare precum: superînvățarea, lectura rapidă și cea inteligentă, apoi importanța alimentației.

În concluzie, această carte excelentă este una dintre cele mai cuprinzătoare despre învățarea accelerată și deschide noi perspective pentru oricine care a avut întotdeauna dificultăți în păstrarea informațiilor sau care dorește să-și îmbunătățească capacitatea de „păstrare a datelor”.  Foarte bine structurată și dinamică, simplă, ușor de utilizat și de lecturat, această carte este esențială pentru tinerii care au nevoie de o metodologie înainte de a învăța.

Pe scurt, această carte te face să îți dorești să te întorci pe băncile universității pentru a pune în practică ceea ce conține și se numără acum printre cărțile mele preferate. Recomand, de asemenea, cu tărie formatorilor, care vor găsi o mulțime de resurse pentru a le facilita instruirea în mod diferit.

 

prof. Gabriela Andriescu

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/gabriela.andriescu

Articole asemănătoare