Există o apropiere firească între literatură, artă și tehnologiile digitale, chiar dacă în școală această legătură nu este întotdeauna valorificată conștient. Literatura și arta au lucrat dintotdeauna cu forme, imagini, voci și emoții, iar mediul digital nu face decât să extindă aceste posibilități de expresie și interpretare. Din acest motiv, integrarea literar-artistică în contexte digitale nu ar trebui privită ca o concesie făcută modernității, ci ca o continuitate firească a modului în care oamenii construiesc sens.
În discursul educațional actual, integrarea este frecvent asociată cu cadrele STEM, STEAM sau STREAM, în care tehnologia apare ca instrument de rezolvare a problemelor sau de creare a unor produse funcționale. În cazul literaturii și artelor, această logică trebuie însă nuanțată. Aici, valoarea nu rezidă în eficiență sau optimizare, ci în interpretare, ambiguitate și dialog cultural. De aceea, proiectarea activităților integrate literar-artistice cere o atenție specială asupra modului în care tehnologiile digitale sunt utilizate: nu ca simple suporturi tehnice, ci ca medii de explorare și creație.
Cercetările din didactica literaturii arată că sensul unui text nu este fix, ci se construiește în relația dintre cititor și text, într-un context cultural dat. Această idee, formulată clasic de Louise Rosenblatt, rămâne relevantă și în era digitală. Platformele online, arhivele multimedia și instrumentele de creație digitală pot susține tocmai acest proces de co-construcție a sensului, oferind elevilor posibilitatea de a interpreta, de a recontextualiza și de a răspunde creativ textelor literare sau operelor artistice.
În mod similar, educația artistică valorifică procesele de observare, reflecție și expresie personală. Așa cum subliniază Elliot Eisner, artele dezvoltă forme de cunoaștere care nu pot fi reduse la limbajul strict conceptual, dar care sunt esențiale pentru înțelegerea complexității experienței umane. Mediul digital amplifică aceste posibilități, permițând combinarea imaginii, sunetului și textului într-o manieră accesibilă elevilor.
Din perspectiva proiectării didactice, integrarea literar-artistică în era digitală nu presupune activități spectaculoase sau tehnologii sofisticate. Ea începe cu o schimbare de focalizare: de la conținuturi izolate la experiențe culturale coerente. Un text literar poate deveni punctul de plecare pentru explorări vizuale, reinterpretări digitale sau dialoguri interculturale. O operă de artă poate fi analizată nu doar estetic, ci și ca produs al unui context istoric și cultural, folosind resurse digitale pentru documentare și reflecție.
În acest sens, cadrele STEAM și STREAM pot fi utile doar dacă sunt înțelese flexibil. Componenta artistică nu „înfrumusețează” un demers tehnologic, ci aduce profunzime, sens și reflecție. Tehnologia nu este scop, ci mediu. Integrarea nu este acumulare de domenii, ci articulare de perspective.
Documentele elaborate de UNESCO și de OECD subliniază importanța competențelor culturale, creative și digitale în educația contemporană. Literatura și arta oferă un cadru privilegiat pentru dezvoltarea acestor competențe, tocmai pentru că lucrează cu sensuri, valori și identități. Atunci când sunt mediate digital, ele devin accesibile, dialogice și relevante pentru elevii de astăzi.
Contribuția acestui articol constă în propunerea unei perspective echilibrate asupra integrării literar-artistice: una care nu idealizează tehnologia, dar nici nu o reduce la instrument. Proiectarea didactică devine astfel un act de finețe pedagogică, în care profesorul creează contexte de întâlnire între text, imagine, elev și lume.
În concluzie, integrarea literar-artistică în era digitală nu este o obligație curriculară, ci o oportunitate. O oportunitate de a aduce literatura și arta mai aproape de elevi, de a le oferi spații de expresie și interpretare și de a transforma tehnologia din zgomot de fond în mediu de sens. Atunci când este proiectată cu grijă, această integrare nu doar că susține învățarea, ci o face mai vie, mai coerentă și mai umană.
Referințe
Bybee, R. W. (2013). The case for STEM education: Challenges and opportunities. NSTA Press.
Cope, B., & Kalantzis, M. (2015). A pedagogy of multiliteracies: Learning by design. Palgrave Macmillan.
Eisner, E. W. (2002). The arts and the creation of mind. Yale University Press.
OECD. (2019). OECD learning compass 2030. OECD Publishing.
OECD. (2020). Future of education and skills 2030. OECD Publishing.
Rosenblatt, L. M. (1978). The reader, the text, the poem: The transactional theory of the literary work. Southern Illinois University Press.
UNESCO. (2018). ICT competency framework for teachers (Version 3). UNESCO.
UNESCO. (2021). Reimagining our futures together: A new social contract for education. UNESCO.