Perioada preșcolară este descrisă în psihologie ca marcând cea de-a doua copilărie, iar datorită complexității sale, din punct de vedere al dezvoltării psiho-afective a copilului, această perioadă reprezintă „vârsta de aur a copilăriei“. Preșcolaritatea presupune stadiul în care copilul are parte de o dezvoltare psihică spectaculoasă, cu salturi și achiziții calitativ-cantitative, ce au ca rezultat adaptarea individului la mediul de viață prin organizarea și reglarea comportamentelor și a personalității.
Stadiul preșcolarității se împarte în trei substadii și anume, în preșcolaritatea mica (3-4 ani), preșcolaritatea mijlocie (4-5 ani) și preșcolaritatea mare (5-6 ani). Această departajare a stadiilor s-a realizat atât după criteriul de vârstă, cât și după transformările și achizițiile ce se realizează în această perioadă.
Repere ale dezvoltării fizice și consolidarea autonomiei
Din punct de vedere al dezvoltării fizice, în perioada preșcolară, individul își dezvoltă echilibrat proporțiile corpului, crește în înălțime de la 92 de centimetri la 116 centimetri, dar și în greutate, de la 14 kilograme la 22 de kilograme (U. Șchiopu, E. Verza, 1981). La 3 ani, copilul sare și se cațără, colorează spații mari. La 4 ani crește rapiditatea în alergat, mers, ține corect creionul, asamblează mici construcții. La 5 ani prinde și aruncă o minge mare, desenează respectând o temă dată, decupează cu foarfeca. La 6 ani poate să facă diferite sărituri, face desene mai complicate, își scrie numele.
În ceea ce privește consolidarea autonomiei, la finalul preșcolarității, individul are formate deprinderi de igienă corporală, adică își alege hainele, preferă un anumit stil vestimentar.
Dezvoltarea psiho-socială în relație cu dimensionarea trăsăturilor de personalitate
În ceea ce privește dezvoltarea socio-emoțională, aceasta are diferite caracteristici specifice fiecărui substadiu al preșcolarității.
Substadiul preșcolarului mic (3-4 ani) se caracterizează prin faptul că preșcolarul mic este instabil emoțional, impresionat, atras de orice, plânge și râde în același timp, trece de la o stare la alta.
Preșcolarul mijlociu este surprins de toate evenimentele din jurul său, ajungând să fie capabil să facă apoi câteva aprecieri, în ceea ce privește comportamentul altor persoane.
Preșcolarul mare începe să înțeleagă adecvat evenimentele și chiar cauzele unora. În preșcolaritate, copilul este deosebit de activ, curios, dornic să exploreze și să experimenteze.
Planul dezvoltării senzorio-perceptive
Senzațiile și percepțiile au un rol extrem de important în planul mental și al acțiunii individului, întrucât copilul preșcolar este atras de cunoașterea locuinței, grădiniței, vrea să descopere caracteristicile fiecărui obiect.
Planul dezvoltării intelectuale a preșcolarului
În această perioadă, memoria se caracterizează prin verbalizare (memoria de evocare), adică individul reproduce tot ceea ce face și vede, dar și tot ceea ce l-a impresionat. O altă caracteristică se referă la faptul că memoria preșcolarului este involuntară, el achiziționând o serie de cunoștințe din diferite situații de învățare.
În primul rând, atenția involuntară se manifestă permanent, întrucât preșcolarul este curios de orice. De asemenea, concentrarea atenției crește de la 10-15 minute, la preșcolarul mic până la 40-45 de minute, la preșcolarul mare. Încă de pe la 4 ani, încep să apară forme ale atenției voluntare, întrucât preșcolarul preferă activități, precum jocul, ascultarea poveștilor și altele.
Un alt proces care are un rol fundamental în cadrul dezvoltării intelectuale a preșcolarului este gândirea.. O primă caracteristică o reprezintă intuitivitatea, realizată cu ajutorul reprezentărilor și percepțiilor, adică individul poate gândi ceea ce percepe. La această vârstă, copilul preșcolar gândește ceea ce vede, iar acest lucru ne exemplifică faptul că se lasă înșelat de aparențe. De exemplu, dacă îi pui în față un kilogram de lână și un kilogram de cuie, preșcolarul va spune că este mai grea lâna decât cuiele, acest fapt datorându-se aspectului vizual.
Limbajul constituie un alt element component al intelectului, care se află în plină dezvoltare și conturare. Vocabularul se îmbogățește continuu, atât sub aspect cantitativ, cât și calitativ, preșcolarul învățând în medie cam 9 cuvinte pe zi. De pildă, la 4 ani, copilul adoptă sintaxa, adică se exprimă în propoziții concrete formate din 4-5 cuvinte. Spre finalul preșcolarității, copiii comunică prin fraze care respectă o structură logico-gramaticală, ajungând să aibă, mai apoi, o exprimare fluentă și inteligibilă (Verza E. & Verza F.E, 2017).
Imaginația este un alt proces complex al intelectualului. Jocul, desenul, povestirea, modelajul, pictura sunt activități ce contribuie la dezvoltarea imaginației și, totodată, la exersarea abilităților formate cu ajutorul memoriei și gândirii. O formă caracteristică pentru perioada preșcolarității este imaginația reproductivă, o formă stimulată prin intermediul poveștilor, povestirilor și lecturilor, pe care preșcolarul le ascultă cu mult interes.
Jocul – principala formă de activitate în perioada preșcolarității
În această perioadă, jocul marchează nivelul de dezvoltare psihică a copilului și personalitatea. Deși jocul la începutul acestui stadiu nu are un scop bine stabilit, de la substadiul preșcolarului mijlociu, jocul prinde contur, este tot mai organizat, are reguli stabilite.
Multe jocuri se desfășoară pe baza imitației, fapt ce contribuie la crearea personalității, dar și a sinelui. Jocul prin imitație se realizează încă din stadiul de antepreșcolar, însă după vârsta de 4 ani, jocul bazat pe imitație devine tot mai complex și creativ, deoarece preșcolarul dispune de o imaginație mult mai reproductivă.
Adaptarea la grădiniță și în colectivitate
Un ultim subiect abordat în cadrul prezentării stadiului preșcolarității este cel al intrării în colectivitate, pășirea către o instituție de învățământ-grădinița.
Adaptarea constituie procesul continuu prezent în viața unui om. De pildă, adaptarea presupune o serie de etape, ce facilitează integrarea în societate. Prima etapă presupune comunicare și relaționare în mediul familial și câteodată cu alte persoane în diferite contexte; etapa a doua se remarcă în cadrul preșcolarității, întrucât copilul preșcolar se confrunta cu intrarea în colectivitate, în grădiniță.
Preșcolarul este ființa umană care are o viață fericită, lipsită de griji și fără alte aspecte negative care să afecteze dezvoltarea armonioasă a personalității unui individ.
Bibliografie
Crețu, T. (2011). Psihologia vârstelor. București: Editura Universsității.
Cristea, S.; Albulescu, I.; Catalano, H. (2019). Sinteze de pedagogia învățământului preșcolar-Ghid pentru pregătirea examenelor de titularizare, definitivat și gradul didactic II. București: Editura DPH.
Stan, L. (2016). Dezvoltarea copilului și educația timpurie. București: Editura Polirom.
Verza, E. și Verza, F.E. (2017). Psihologia copilului. București: Editura Trei.
Verza, E. și Verza, F.E. (2000). Psihologia vârstelor. București: Editura Pro-Humanitas