Promovarea principiilor școlii incluzive, prin aplicarea prevederilor actelor normative naționale și internaționale referitoare la drepturile copilului, egalitatea de șanse, combaterea discriminării, integrarea sau incluziunea tuturor copiilor, vizează asigurarea unui climat potrivit de studiu majorității elevilor în cadrul școlilor de stat din învățământul de masă.
Pornind de la realitatea că oamenii sunt diferiți, școlile care dezvoltă practici incluzive își adaptează condițiile de învățare în funcţie de nevoile copilului, în loc să se aștepte din partea copilului să se adapteze la procesul educațional. Spre deosebire de integrare, prin care se asigura elevilor posibilitatea de a se adapta la aspectele sociale și curriculumul predat în şcolile obişnuite, plasând accentul pe adaptarea fiecărui elev, incluziunea se concentrează asupra adaptării mediului de învăţare astfel încât acesta să devină accesibil tuturor elevilor.
Dezvoltarea unor practici incluzive permite şcolilor ca prin adaptarea sistemelor, politicilor, procedurilor şi curriculum-ului să răspundă unor nevoi tot mai variate ale elevilor, inclusiv ale celor cu cerinţe educaţionale speciale. Şcolile care urmează aceste practici devin treptat mai capabile să servească comunitatea din care fac parte şi să răspundă nevoilor populaţiei locale.
Implementarea într-o unitate de învățământ a unei abordări incluzive nu este un proces ușor, necesită timp și resurse, reprezentând o transformare continuă care presupune adoptarea și integrarea unui set de valori și credințe incluzive, dezvoltarea strategiilor de funcționare a unității, a conținuturilor și metodelor didactice, cu respectarea principiilor incluziunii.
Practicile incluzive se referă la ceea ce fac principalii actori în procesul de predare și învățare, la ceea ce se predă și se învață precum și la modul în care se realizează acest proces. Din perspectiva incluziunii, cadrele didactice ar trebui să structureze predarea și să dirijeze învățarea astfel încât:
- activitățile de învățare să se adreseze nevoilor tuturor elevilor;
- toți elevii să fie încurajați să învețe și să se implice activ în propriul proces de învățare;
- gândirea critică a elevilor să fie încurajată;
- elevii să învețe unul de la celălalt;
- să fie facilitată înțelegerea faptului că între oameni există asemănări și deosebiri;
- evaluarea să se realizeze constructiv, să stimuleze progresul;
- activitățile extrașcolare și extracurriculare să fie organizate cu implicarea tuturor copiilor;
- resursele școlii să fie cunoscute și utilizate transparent.
Pentru conceperea strategiilor didactice, este necesar ca profesorii să conștientizeze că, atunci când ajung la o şcoală, elevii vin cu anumite experienţe şi aşteptări, au stiluri de învăţare diferite, unii dintre ei au nevoi sau cerinţe educaționale speciale, aspecte care vor influenţa modul în care aceștia vor învăța.
Pentru a asigura participarea efectivă și implicarea tuturor elevilor la ore, este recomandat profesorilor să îşi planifice și structureze procesul de predare astfel încât să creeze situații de învăţare în care toţi elevii să se simtă în largul lor, fiecare elev să fie capabil să contribuie corespunzător la lecție, potrivit nevoilor proprii, să aprecieze şi să privească în mod pozitiv diferenţele pe care le observă la ceilalţi, asumându-şi răspunderea pentru propriile comportamente şi acţiuni.
Tehnicile adoptate pe parcursul orei trebuie să capteze elevii și să-i motiveze, prin folosirea unor metode de predare adecvate diferitelor stiluri de învăţare, prin modalităţi de organizare variate şi prin diferențierea conţinutului şi prezentării curriculumului, astfel încât să răspundă nevoilor elevilor şi să creeze tuturor posibilitatea de a învăţa efectiv şi de a progresa.
În stabilirea ţintelor pentru învăţare, profesorii au datoria de a cunoaște experienţele, cunoştinţele, interesele şi punctele forte ale elevilor pentru a reduce slăbiciunile şi a demonstra progresele înregistrate de-a lungul timpului. Este indicat ca obiectivele stabilite să fie realizabile şi să stimuleze elevii ajutându-i să devină mai încrezători în capacitatea lor de a învăţa, dobândid astfel mai multă încredere și mai mult respect de sine.
De asemenea, având în vedere că posibilităţile elevilor sunt diferite, este necesar ca profesorul să sprijine elevii în depăşirea potenţialelor obstacole în calea învăţării iar pentru elevii cu cerințe speciale, planificarea curriculumului şi a evaluării trebuie raportată direct la tipul şi gravitatea dificultăţii cu care se confruntă elevul.
Una dintre abordarile incluzive ale procesului de predare-învățare este cea structurată pe stilurile de învățare ale elevilor, adresându-se în mod egal tuturor, în funcție de stilul de învățare predominant. Elevii primesc sarcini diferite, de scriere și citire sau studiu bazat materiale vizuale, diagrame și clipuri video, pentru stilul vizual, activități experimentale sau de documentare cu elaborarea de materiale scrise și diagrame desenate, pentru stilul chinestezic, sau activități de urmărire de materiale audio, prelegeri și dezbateri, pentru stilul auditiv. Conceperea și desfășurarea activității în acest fel are următoarele avantaje:
- permite dezvoltarea experienţelor pozitive, favorabile învăţării, elevul având posibilitatea de a face ceea ce ştie şi poate el cel mai bine;
- cunoştinţele sunt descoperite de către elev;
- elevii sunt activ implicaţi în soluţionarea problemelor;
- accentul se pune pe înţelegerea și conexiunea interdisciplinară a conceptelor;
- elevii învaţă să-şi asume responsabilităţi indiferent dacă lucrează lucrează în grupuri mici sau individual;
- evaluarea este văzută ca o modalitate de perfecţionare individuală.
Conform Declaraţiei UNESCO de la Salamanca (1994) „incluziunea şi participarea sunt esenţiale pentru demnitatea umană şi pentru a te bucura şi a-ţi exercita drepturile umane”. În educaţie aceasta se reflectă în realizarea unei egalităţi autentice de şanse, incluziunea în educație fiind pasul spre viitoarea incluziune socială.
În concluzie, într-o școală incluzivă nu elevii se adaptează procesului, ci procesul de predare și învăţare este adaptat nevoilor elevilor. Pornind de la premisa că oamenii sunt diferiți, că asemănările și deosebirile există și acest lucru este normal, practicile incluzive sunt concepute și axate pe metode de predare eficiente pentru toţi elevii, care îi implică activ, îi încurajează și motivează, îi determină să participe și îi valorizează.
Bibliografie
1. Popovici, D.V., „Elemente de psihopedagogia integrării”, Editura PRO HUMANITE, Bucureşti, 1999
2. Bernat, S.E., „Tehnica învăţării eficiente”, Editura Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003
3. Gerguţ, A.; Neamţu, C., Psihopedagogie specială, Editura Polirom, Iași, 2000