Educația a evoluat în permanență, impunând formarea continuă a cadrelor didactice, dar ultimii doi ani școlari au adus pentru mine, cât și pentru alți dascăli, probabil, o adevărată provocare metodică prin care să transmitem elevilor cunoștințele, să formăm deprinderile și să perfecționăm aptitudinile în cu totul alt mod. Dacă în urmă cu câțiva ani puteam să facem o serie de previziuni, ne puteam proiecta peste un număr relativ de ani, în zilele noastre cu siguranță nu mai putem face acest lucru. Incertitudinea vieții curente își pune amprenta asupra școlii.
În calitate profesor titular la Colegiul de Industrie Alimentară „Elena Doamna” din Galați, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, pot afirma că niciodată experiența acumulată la catedră nu este suficientă, așa cum s-a dovedit pe parcursul ultimilor doi ani școlari.
Apariția pandemiei de COVID-19 a determinat o schimbare a sistemul educațional, accentul punându-se pe necesitatea investițiilor în resurse, tehnologie, formare, astfel încât fiecare copil să aibă acces la educație de calitate. Dacă în mediul urban realitatea ne-a ajutat la crearea unui alt tip de abordare educativă, în mediul rural copiii sunt dezavantajați din mai multe puncte de vedere, cele mai importante fiind lipsa echipamentelor digitale, lipsa conexiunii la internet sau semnalul foarte slab, traiul în locuințe supraaglomerate ceea ce face dificilă concentrarea la lecții.
Contextul actual de educație a determinat, pentru mine, o nouă experiență didactică, în mediul online. Odată cu ivirea pandemiei, m-am văzut nevoită să mă „updatez”, astfel încât să găsesc cea mai potrivită modalitate de predare-învățare-evaluare, lucru valabil în cazul tuturor profesorilor.
A face educație înseamnă continuitate, înseamnă multă muncă și pregătire atunci când vrei să faci lucrurile așa cum trebuie. Zi de zi, în clasă sau online, avem datoria de a fi dascălii vremurilor pe care le trăim și de aceea am încercat să găsesc câteva soluții, nefiind ușor să fii profesorul din fața catedrei, cu atât mai mult fiind mai dificil să educi din spatele unui dispozitiv electronic.
Urmare a experienței acumulate pe parcursul desfășurării activității în sistem online și hibrid, am desprins următoarele concluzii pentru asigurarea succesului:
- toți actorii procesului educațional, profesori și elevi, să își asume responsabilitatea pentru munca prestată;
- profesorul să aibă o pregătire științifică și pedagogică temeinică, adaptată noilor condiții de desfășurare a procesului de învățământ (formarea profesională să fie continuă);
- baza materială a școlii și personală să fie adaptată desfășurării activităților în format online și hibrid (dispozitive corespunzătoare, platforme funcționale, lecții și curriculum adaptat);
- strategiile să fie stabilite de către cadrele didactice ținând cont de fiecare resursă materială disponibilă în unitățile de învățământ;
- elevii născuți în era digital au alte așteptări de la profesori, lucru care impune depășirea realității din manual, evitându-se predarea la modul idealist (dincolo de lecțiile clasice, elevii trebuie pregătiți pentru viață);
- relațiile interumane între actorii procesului educative trebuie să fie bazate pe sinceritate, onestitate și încredere;
- în cadrul desfășurării activităților online accentul trebuie să fie pus pe conversație, încercând să se afle informații și despre problemele sau starea elevilor. Profesorul trebuie să acorde timp și pentru conversații informale, deoarece, în astfel de situații speciale, este bine să ne sprijinim unii pe alții și în scop social, distanțarea socială referindu-se strict la distanțarea fizică, nu și la cea emoțională, afectivă, elevii având cu siguranță nevoie de relații, de colegi și de empatie;
- între cadrele didactice ar trebui să aibă loc un schimb reciproc și continuu de experiență, atât între ele, cât și cu elevii, deoarece și aceștia pot oferi, la rândul lor, sfaturi utile celor din generația mai în vârstă, mulți dintre ei având experiență mai mare în utilizarea dispozitivelor digitale, posedă cunoștințe despre noutățile din domeniu si se pot descurca mai bine în spațiul online decât majoritatea profesorilor;
- sarcinile de lucru trebuie să le formulăm cât mai clar și cât mai simplu, astfel încât elevul să le poată înțelege și rezolva și singur, după desfășurarea activităților sincron din online, evitându-se situațiile în care pot fi înțelese greșit instrucțiunile legate de sarcinile de lucru.
- în activitățile desfășurate online, interacțiunea dintre profesor și elev este mai bine să fie antrenată;
- elevii pot fi încurajați să lucreze în echipe, chiar și atunci când se dau temele, ca sarcini individualizate;
- profesorii ar trebui să discute, atât cu părinții, cât și cu elevii despre dificultățile pe care le întâmpină în rezolvarea sarcinilor de lucru, feedbackul fiind esențial pentru evitarea suprasolicitării elevilor;
- între cadrele didactice este bine să existe o bună comunicare, pentru a se evita riscul suprasolicitării, atât în rândul lor, cât și in rândul elevilor;
- limita de timp petrecut în online trebuie să respecte principiul accesibilității, atât din punct de vedere al vârstei, cât și din punct de vedere al gradului de dificultate al sarcinilor transmise, copilul netrebuind să stea în fața calculatorului toată ziua, durata va fi mai scurtă la cei mici și mai extinsă la cei mari;
- orarul să fie prestabilit, sarcinile/ exercițiile/ proiectele să aibă un termen concret, astfel încât să poate fi planificată activitatea de învățare, muncă, dar și viața privată și de familie a tuturor actorilor procesului educativ;
- recomandat este ca toate sarcinile de învățare să se regăsească pe aceeași platformă, iar comunicarea să se desfășoare în același loc, fiind mai ușoară organizarea, verificarea și coordonarea activităților.
Deși la început am avut suspiciuni, acum pot afirma că educația digitală este o alternativă modernă și destul de atractivă, al cărei scop nu este doar acela de a înlocui prezența fizică din sala de clasă, ci și acela de a valorifica posibilitățile complementare de educație.