Particularități ale educației la vârstele adulte, imagine și stimă de sine

Educația se bazează pe valorificarea optimă a potențialului uman. Este un proces continuu, care se derulează pe tot parcursul vieții omului. În diferite etape ale vieții accentul educativ-formativ cade pe învățarea prin acumulare, asimilare și acomodare în raport de particularitățile de vârstă ale persoanei care învață.

Conceptul educație specific cadrului instituționalizat, formal, se concretizează în organizare și dirijare a învățării pe durata formării de bază, elementare, când persoana este în plin proces intenționat de formare a structurilor cognitiv-afective, care să determine capabilități de operare independentă cu informația în scopul  de a trăi o viață cu sens pentru sine într-un  mediu socio-comunitar de apartenență. Este partea vieții unei persoane, care se  întinde pe durata a mai multe etape de dezvoltare.

Conform teoriei  lui J. Piaget, stadiile dezvoltării cognitive se derulează până spre vârsta adolescenței, aceastea fiind: inteligența senzorio-motorie, inteligența preoperațională, perioada dezvoltării operațiilor concrete, perioada dezvoltării operațiilor formale.

Conform lui Riegel, etapa de viață specifică adultului, este o perioadă în care se vorbește de etapa dezvoltării operațiilor dialectice a cărei caractristică este contradicția. Alți autori, care au extins și reconfigurat teoria lui J. Piaget, susțin evoluția ontogenetică a cognitivului în perioada  vieții adultului prin faptul că după parcurgerea stadiului operațiilor formale urmează patru (conform Pascal-Leone) etape ale dezvoltării gândirii dialectice la adulți sau șapte  (conform Kramer)etape specifice adolescenței și vârstei adulte.

Adultul aduce în relația didactică părinte-cadru didactic experiențele de viață și înțelepciunea, care implică o dinamică specifică a imaginii de sine și rolul și statutul sociofamilial.Caracterul multidimensional al înțelepciunii, ca dimensiune a intelectului omului sănătos, este structurat pe baza relației intrinseci dintre: componenta afectivă: acceptare, empatie, echilibru interior, componenta reflexivă: intuiție, introspecție dar și  componenta cognitivă: informație, experiență de viață.

Conform lui Sternberg, există o relație simbolică între inteligență, înțelepciune și creativitate.Din această perspectivă, adultul ia decizii și se responsabilizează în actul învățării.

La această vârstă apare motivarea intrinsecă a învățării, facilitată de utilizarea de strategii specifce în lucrul cu adulții:expertiza este o bună pregătire în domeniu, cunoștințe, abilități, componente; empatia este un angajament cognitiv, voință participativă , transpunere afectivă, efort imaginativ, înțelegerea celuilalt; entuziasm este angajament;  claritatea predării: facilitează înțelegerea și învățarea eficientă; particularizarea diferențiată a învățării este responsabilizarea pentru o pedagogie a diferenței.

Conform Memorandumului privind învățarea permanentă elaborat de Consiliul European la Lisabona în martie 2000 (conform lui R. Paloș, S. Sava, D. Ungureanu p.124-125) sunt Șase mesaje cheie ale realizării practice a învățării permanente:

  • abilități în domeniul tehnologiei informației și al comunicării
  • cunoașterea unor limbi străine
  • competențe sociale
  • a învăța cum să învețe
  • satisfacerea intereselor și aspirațiilor persoanei;
  • asigurarea accesului liber și neîngrădit la informație de calitate dar și a  serviciilor specializate pentru orientare și consiliere.

Bibliografie selectivă
Strategii de consiliere educațională Gabriel Stan ,   editura casei Corpului Didactic Bacău 2014.

 

prof. Cornel Finaru

Școala Gimnazială Corbasca (Bacău) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/cornel.finaru

Articole asemănătoare