Provocarea acestui demers didactic a apărut din „nevoia” mea ca profesoară de limba română la un liceu tehnologic din Buzău de a nu mă da bătută în faţa viziunii fataliste a inapetenţei pentru lectură a tinerilor: Este unanim recunoscut faptul că, prin lectură, se urmăreşte formarea unor competenţe şi abilităţi bazate pe mai multe tipuri de practici: lectura de informare, lectura de plăcere, lectura instituţionalizată etc. Se doreşte, aşadar, atât formarea unui lector competent, cât şi a unui cititor propriu-zis, înzestrat cu un ritm propriu de lectură, dar un cititor activ pe tot parcursul vieţii sale. Consider că există o falsă concurenţă între carte, pe de o parte şi calculator/ internet, pe de altă parte. Credinţa mea sinceră este că lectura poate câștiga teren, doar dacă profesorul găseşte strategia adecvată şi puntea de comunicare cu elevul.
Articol complet →