Am spune că personalitatea, în definirea lui Allport, 1991, este „organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea și comportamentul sau caracteristic” (Robu, V., 2011, p. 53).
Premiza de la care pornim este aceea conform căreia caracterul este latura relațional- valorică și de autoreglare a personalității, acel „a fi” psihologic și socio-antropoligic, maniera obișnuită și constantă de relaționale pentru fiecare subiect descrie comportamentul general, nu situațiile particulare.
Rolul mecanismelor psihice în reglajul comportamental
Proiectul VET4SCAPE și ciocolata LITTLE JOY
Echipa proiectului „Vocational Educational Training For Skills, Competence And Practice For Economy” – acronim VET4SCAPE – din cadrul Colegiului Economic ,,Delta Dunării” Tulcea, (proiect despre care v-am informat în articolul „VET4SCAPE – un nou proiect oportunist”, articol publicat pe 26 noiembrie 2017 în prezenta revistă – „Edict- Revista educației”), a participat în perioada 25 februarie – 3 martie 2018 la mobilitatea C1 ce a avut loc la Vidin- Bulgaria, iar ca gazdă a avut școala „Profesionalna gimnazia Asen Zlatarov”.
Mic dicționar al conceptelor cheie specifice didacticii domeniului Om și societate (învățământ preșcolar)
COMUNITATEA reprezintă grupul de persoane care, trăind experienţe comune, îşi creează o identitate proprie a cărei principală caracteristică o reprezintă sentimentul de solidaritate. [3]
Strategii educaționale pentru copiii cu ADHD
Actul educativ este un act ce ţine de sfera relaţiilor interpersonale, eficienţa sa se decide pe terenul raporturilor concrete zilnice dintre profesor şi elev. În problema relaţiei profesor-elev, pe lângă o bogată experienţă pozitivă ce s-a acumulat în decursul anilor se constată că, uneori, predomină arbitrajul, practicile învechite şi prejudecăţi pe care o atitudine conservatoare le menţine. Pentru perfecţionarea relaţiei profesor-elev este necesar să se ia în considerare obiectivele educaţiei, pe de o parte, şi psihologia tineretului contemporan, pe de altă parte, actul instructiv-educativ fiind un proces ce continuă să fie o invenţie socială.
Metode și mijloace de predare în lecțiile de educație fizică
Tendința actuală, în orice proces instructiv educativ bilateral, este de a transforma subiectul, adică beneficiarul acestui proces, în postura de adevărat „subiect” al propriei transformări. Pentru atingerea acestui obiectiv major, care este caracteristic învățământului contemporan în general, de foarte mare importanță sunt metodele folosite, metode care coexistă în sistem și își dovedesc eficienta numai în același „sistem”.
Go-Lab – O alternativă pentru procesul educațional
Dezvoltarea rapidă din ultimii ani a instrumentelor digitale oferă multiple oportunități de exploatare, iar o provocare cu care se confruntă cadrele didactice este integrarea în procesul de învățare a laboratoarelor la distanță și virtuale reprezentând instrumente esențiale, pentru că motivează elevii să participe activ la știință.
Școala răspunde nevoilor copiilor cu cerințe educative speciale
Element fundamental al societăţii, familia, reprezintă una dintre construcțiile sociale cele mai vechi în asigurarea continuităţii şi afirmării speciei umane. Dezvoltarea copilului depinde de felul în care este stimulat și de crearea situațiilor care oferă câmpul necesar învățării.
Proiectarea activității didactice cu ajutorul tehnologiilor informatice și comunicaționale
Integrarea tehnologiilor informatice şi comunicaţionale (TIC), în procesul de predare-învăţare-evaluare, a devenit în ultimele două decenii o prioritate a politicilor educaţionale pe toate meridianele lumii întrucât se deschid noi orizonturi pentru practica educaţiei: facilitarea proceselor de prezentare a informaţiei, de procesare a acesteia de către elev, de construire a cunoaşterii.
Jocul de scenă și valențele lui formative la vârsta preșcolarității
Din cele mai vechi timpuri, copilului i-a plăcut să fie „actor”, mereu a căutat să-şi găsească modele în personajele din poveşti, în „cei ce făceau glume” , a căutat să imită şi să creeze personaje inedite. Este de fapt ceva firesc să imite – copilaria este o imitare a realităţii şi nu numai.
Definirea conceptului de cititor
Mulţi specialişti au încercat să definească tipologia cititorului începând cu teoriile lui Aristotel (conceptele de hedone şi catharsis) sau cu cele ale lui Horaţiu (prodesse şi delectare). Cu toate acestea, cititorul reprezintă o achiziţie recentă a studiilor de teorie literară.