Lecţia reprezintă un proces complex, de durată, pe parcursul căruia cei doi actanţi, profesorul şi elevul, colaborează în vederea realizării obiectivelor stabilite. Scopul principal al lecţiei, indiferent de materie, este educarea tinerei generaţii, beneficiar al actului educaţional. Conceptul de educaţie a primit, de-a lungul timpului, mai multe sensuri. Etimologic, termenul este derivat din două verbe latineşti: „1. educo, educare („a alimenta, a îngriji, a creşte”, acţiunea vizând atât fiinţa umană, cât şi creştera animalelor sau cultivarea plantelor) şi 2. educo, educere („ a duce, a conduce, a scoate”)” (Constantin Cucoş (coord.) , Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi gradele didactice, ed. a III-a, revăzută şi adăugită, Editura Polirom, Iaşi, , 2009, p. 105).
În cadrul lecţiei de Limba şi literatura română, pentru atingerea obiectivelor operaţionale şi pentru realizarea procesului de educație, cadrul didactic creionează un parcurs optim identificând o suită de metode şi mijloace.
Tradițional și modern în lecția de limba și literatura română
