Programa școlară de matematică pentru gimnaziu are ca principal scop formarea și dezvoltarea gradată şi continuă a competențelor matematice, care permit elevilor să răspundă la situaţii diverse făcând atât corelaţii intradisciplinare, cât şi interdisciplinare. În sens larg, competenţa poate fi privită ca fiind capacitatea cuiva de a se pronunţa în legătură cu un subiect, cu scopul unei cunoașteri profunde a problemei în discuţie.
Competenţa generală reprezintă un ansamblu structurat de cunoştinţe şi achiziţii ce definesc un obiect de studiu pe parcursul unui ciclu şcolar. La nivelul disciplinei, competențele generale încadrează achiziţiile de cunoaştere şi de comportament ale elevului, fiind comune întregului ciclu de învăţământ gimnazial şi redând, într-un mod particularizat pentru această disciplină, orientarea generală a procesului educaţional.
Competenţele specifice derivă din competenţele generale și reprezintă etape măsurabile în formarea și dezvoltarea acestora și reprezintă un ansamblu structurat de cunoştinţe şi achiziţii ce definesc obiectul pe parcursul unui an şcolar. Competențele măsoară succesiv şi durativ gradul de realizare a progresului şcolar, astfel că nu se pot formula competenţe măsurabile la sfârşitul unei lecţii: pentru atingerea acestora pe termen lung, în cadrul activităţii didactice se optează pentru obiectivele operaţionale.
Operaţionalizarea semnifica transpunerea, respectiv derivarea scopurilor procesului didactic în obiective specifice şi a acestora în obiective concrete, prin precizarea unor comportamente cognitive şi/sau psihomotorii, direct observabile şi măsurabile; obiectivele operaţionale sunt acele obiective definite în mod concret, care vizează comportamente observabile şi măsurabile şi care permit realizarea eficientă a strategiilor instruirii în raport cu imaginea clară şi concretă a ceea ce va trebui să obţină elevul ca performanţa, deci ceea ce va fi evaluat, pe baza unor criterii precise.
Operaţionalizarea presupune, in primul rând, transpunerea unui obiectiv în termini de acţiune, operaţii, manifestări direct observabile, ceea ce presupune o delimitare a obiectivelor, concretizarea lor. In același timp, operaţionalizarea presupune enunţarea obiectivelor sub forma comportamentelor observabile și măsurabile, cu ajutorul verbelor de acţiune. Trebuie precizat clar ceea ce va face elevul și competența de care va fi capabil după anumite secvenţe ale procesului instructive-educativ.
Operaţionalizarea obiectivelor se poat realiza preponderent în cadrul disciplinelor care operează cu structuri algoritmice evidente, cum este cazul matematicii.
Criterii de operaţionalizare a obiectivelor
Operaţionalizarea impune ca orice obiectiv să se refere la activitatea de învăţare a elevului, nu la activitatea profesorului. Obiectivele operaţionale trebuie să se centreze pe procese, acţiuni, operaţii obsevabile, uşor costatabile şi să desemneze cu precizie rezultatele scontate în cazul diferitelor secvenţe şi situaţii de predare-invatare. De asemenea verbelele de acţiune trebuie să se refere la acţiuni, operaţii observabile şi nu la procese psihice ce nu pot fi observate şi evaluate precis. Pornind de la identificarea tipurilor învăţării implicate în asimilare de către elevi a anumitor conţinuturi, profesorul decodifica din acţiunile cerute de obiectivele operaţionale funcţionalitatea proceselor şi abilitaţilor psihice ale elevilor. Pentru realizarea unui astfel de demers, profesorul poate utiliza taxonomia lui Bloom, în care pentru fiecare nivel taxonomic (cunoaştere/ înţelegere/ aplicare/ analiza/ sinteza/ evaluare) sunt date exemple de verbe de acţiune ce permit să se treacă de la procesele capacităţii mintale, la comportamente observabile. Fiecare obiectiv trebuie să fie concret formulat, în cât mai puţine cuvinte şi în termini comportamentali expliciţi, care să vizeze o operaţie, o acţiune singular. De exemplu, un obiectiv formulat astfel: “elevul să înţeleagă şi să aplice metodele de rezolvare a sistemelor de două ecuații cu două necunoscute” nu este corect exprimat, întrucât vizează două operaţii (înţelegere, aplicare), exprimarea “să înţeleagă” fiind ambiguă și dificil de evaluat.
Operaţionalizarea a numeroase obiective presupune şi specificarea condiţiilor didactice, în contextual cărora elevii vor exersa şi vor dovedi că au ajuns la schimbarea calitativă şi/sau cantitativă preconizată. În cadrul condiţiilor se incud material didactice, informaţii, instrucţiuni, mijoace tehnice. Deci, condiţiile vizează atât procesul învăţării pentru atingerea obiectivelor operaţionale, cât şi contextele didactice concrete ale verificării/evaluării performanţelor/capacităţilor preconizate.Formule verbale utilizate în precizarea condiţiilor pot fi următoarele: „fiind date”; “utilizând”; “cu ajutorul”; etc.
Criteriul de evaluare este a treia condiţie a operaţionalizării obiectivelor. Acesta vizează niveul reuşitei atât calitativ cât şi cantitativ, indicând cât de eficient trebuie se fie comportamentul elevilor, la ce nivel trebuie să se situeze cunoştinţele, deprinderile intelectuale sau capacităţile.
Înlănţuirea logică a obiectivelor operaţionale se poate realiza pe baza analizei sarcinii de învăţare ţinând seama de conţinutul informaţional al lecţiei şi logica didactică, precum şi de ierarhizarea operaţiilor şi “tipurilor de învăţare” implicate pe treptele procesului de achizitionre de către elevi a cunoştinţelor, deprinderilor, capacităţilor vizate de obiectivele preconizate.
În cadrul comportamentelor complexe, este de preferat să se realizeze o descriere a condiţiilor în care trebuie să se producă comportamentul, dar să nu se specifice actul comportamental particular.
Model:
UNITATEA DE INVĂŢARE: Proprietăţile triunghiurilor
SUBIECTUL: Triunghiul isoscel. Proprietatea unghiurilor de la bază
C.G. 3. Utilizarea conceptelor și a algoritmilor specifici în diverse contexte matematice
C.S. 3.5. Utilizarea unor proprietăţi referitoare la distanţe, drepte, unghiuri, cerc pentru realizarea unor construcții geometrice
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
La sfarşitul orei, elevii vor fi capabili:
– să utilizeze proprietăţile triunghiurilor isoscele pentru determinarea unor lungimi de segmente, distanţe
– să determine măsurile unghiurilor și lungimile laturilor unui triunghi isoscel(inclusiv perimetrul).
Concluzii
Obiectivele operaţionale redau în termini observabili şi măsurabili sarcini concrete prin care elevul pune în evident un anumit comportament.
Formularea unui obiectiv operaţional:
- exprimă acţiunea observabilă prin care elevul exeriorizează comportamentul dorit; se utilizează verbe care exprimă performanţele aşteptate de la elev: a exprima, a identifica, a rezolva, etc. şi se evita verbele de tipul: a şti, a înţelege, a cunoaşte, etc.
- precizează conţinutul acţiunii;
- conţine condiţiile în care elevul probează formare comportamentului dorit;
- specifică performanța minimă acceptabilă.
Bibliografie
1. Ionescu M, Bocoș M.- Tratat de didactică modernă, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2009
2. Ardelean L, Seceleanu N.- Didactica matematicii, Ed. Universității “L. Blaga”, Sibiu, 2007
3. Preda V.-Importanța obiectivelor operaţionale ale educației, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 1981
*** Curriculum Național pentru învățământul obligatoriu
*** Programa şcolară aprobată prin Ordinul MEN, 2017