Proiectarea unei lecţii este esenţială pentru ca lecţia să îşi poată atinge obiectivele. Stabilim etapele lecţiei cu rigurozitate. Anticipăm reacţiile elevilor la aflarea noilor noțiuni. Dacă predarea este bine gândită, rezultatele evaluărilor vor fi bune, cu siguranţă. Evaluarea este o consecinţă a unei comunicări eficiente, pe parcursul întregului proces instructiv-educativ. Noţiunea de comunicare implică un dialog constructiv între participanţii la lecţie. Comunicarea trebuie să existe atât din partea profesorului cât şi ca feedback din partea elevilor.
În calitate de profesor de matematică, în cei 26 de ani de experienţă, de multe ori am simţit nevoia să predau sau să evaluez elevii folosind metode alternative. Astfel, în săptămâna „Şcoala altfel”, am realizat de cele mai multe ori ore de matematică distractivă, provocând elevii la diverse jocuri didactice.
Vă prezint, în continuare, o strategie de evaluare ce iese din tiparele obişnuite şi care se pretează unei lecţii de dobândire a unor noţiuni relativ simple. Astfel, după predarea lecţiei „Rădăcina pătrată a unui număr natural pătrat perfect”, pentru evaluarea orală, am procedat în felul următor: clasa de 27 de elevi a fost așezată în trei grupe de câte 9, prin tragere la sorţi iar fiecare grupă trebuia să se aşeze în forma unui patrulater convex şi să se mişte aşa până când erau solicitaţi să se oprească. Au fost evaluaţi cu 10 puncte, dacă s-au aşezat corect, respectând forma cerută.
Următoarea cerinţă a fost ca fiecare elev din fiecare grupă să se gândească la numere naturale care sunt pătrate perfecte. Cerinţa următoare a fost ca toţi elevii care s-au gândit la pătratele perfecte ce sunt numere pare să se aşeze pe un rând în ordine crescătoare iar cei care s-au gândit la pătrate perfecte ce sunt numere impare să se așeze pe un alt rând în ordine descrescătoare. Dacă au fost mai mulţi elevi care s-au gândit la aceleaşi numere, aceştia trebuiau să se prindă de mâini. Toate aceste cerinţe solicită atenţia, concentrarea şi viteza de reacţie. S-au acordat câte 10 puncte echipelor ai căror membri au răspuns corect la cerinţă. Următoarea cerinţă a fost ca toţi elevii să se aşeze într-un cerc şi să răspundă pe rând la întrebările:
Care propoziții sunt adevărate?
1. Rădăcina pătrată a numărului 64 este 8;
2. Rădăcina pătrată a numărului obţinut prin ridicarea numărului 9 la puterea a doua este 9;
3. Rădăcina pătrată a numărului 144 este 12;
4. Rădăcina pătrată a numărului obţinut prin ridicarea numărului – 6 la puterea a doua este – 6;
5. Rădăcina pătrată a numărului obţinut prin ridicarea numărului – 25 la puterea a doua este – 25;
6. Rădăcina pătrată a numărului 121 este 11;
7. Rădăcina pătrată a numărului 25 este 4;
8. Rădăcina pătrată a numărului 400 este 10;
9. Rădăcina pătrată a numărului obţinut prin ridicarea numărului – 32 la puterea a doua este 14;
10. Rădăcina pătrată a numărului obţinut prin ridicarea numărului – 10 la puterea a doua este – 10;
11. Rădăcina pătrată a numărului 10000 este 100;
12. Rădăcina pătrată a numărului 169 este – 13;
13. Rădăcina pătrată a numărului 2025 este 43;
14. Rădăcina pătrată a numărului 576 este 22;
15. Rădăcina pătrată a numărului 49 este – 7.
În cazul în care unul dintre elevi nu ştie răspunsul sau răspunde greșit, este solicitat următorul în sensul acelor de ceasornic. S-au acordat câte 10 puncte pentru fiecare răspuns corect. Se calculează punctajul total pentru fiecare echipă prin însumarea punctelor membrilor fiecărei echipe.
Apreciez ca fiind o modalitate de a menține atenția şi concentrarea la un nivel maxim, pe perioada desfășurării unor astfel de evaluări. Evaluare fiind orală, elevii fixează mai bine noțiunile predate.
Bibliografie
Brânzei Dan; Brânzei Roxana, Metodica predării matematicii, Editura Paralela 45, Piteşti, 2010;
Horea Banea; Metodica predării matematicii; Editura Paralela 45, Piteşti, 1998;
Constantin Cucoş; Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1996