Este octombrie 2021. A trecut deja o lună de la începerea anului școlar actual, an școlar care stă ca și precedentul sub semnul neștiutului, al nebănuitului, al surprizelor care ne iau pe nepregătite, cărora trebuie să le găsim rezolvare, să fim inventivi, să punem elevul pe primul loc, căci în definitiv ele este cel mai important, EL și VIITORUL lui de care noi, profesorii, alături de familie și societate, trebuie să avem grijă să fie unul cât mai bun.
Cine ar fi crezut în martie 2020 că vremurile se vor prelungi atât, că viața noastră școlară va suferi atâtea modificări la care să trebuiască să ne adaptăm continuu atât noi, profesorii, cât și elevii sau părinții acestora! Am trăit, trăim și se pare că vom mai trăi astfel de vremuri tulburi cu provocări cărora le-am făcut și sperăm noi le vom face față cu succes.
Ne-am informat, ne-am format, ne-am autodepășit, am învățat din mers, uneori mai încet, alteori mai rapid, împreună cu elevii noștri, care de multe ori s-au dovedit mai abili și mult mai cunoscători decât noi a tainelor tehnologiei moderne. Ne-am încurajat reciproc și am parcurs materia într-un mediu ostil, necunoscut, periculos, dar care ne-a permis să ne menținem aproape, la un clic distanță. Atât de aproape și totuși atât de departe! S-au rupt legături, pe care ne-am încăpățânat să le legăm din nou și din nou, în speranța că nu e totul pierdut, că mai putem fi ca altădată, chiar dacă la un clic distanță. Cam asta ar fi povestea unui an școlar și a altor trei luni care au trecut fără să ne dăm seama când și pe unde, cum și cu cine.
Și iată-ne acum: un alt an școlar, alte provocări, alte situații, alte soluții, dar tot cu noi la cârma unui sistem de învățământ care suferă și a cărui suferință se răsfrânge, ca de fiecare dată, asupra elevului și a viitorului acestuia. Alături de familie și societate, școala își asumă rolul de a dezvolta elevilor pe care îi îndrumă și îi formează competențele necesare pentru a face față noilor provocări ale zilelor noastre. Dar oare, într-un astfel de context, mai putem noi, împreună, să dăm elevului resursele necesare să facă față tuturor încercărilor ce se ivesc la orizontul întunecat al viitorului lor? Mai poate găsi acesta o rază de speranță în neantul unei lumi străbătute de boală, de moarte, de spitale arhipline, de păreri împărțite, de visuri năruite?
În toată această perioadă altfel, copiii noștri sunt cei care au suferit cel mai mult. Nici nu am realizat cât de mult! Ce proporții uriașe a luat în mintea lor fragedă, în curs de formare, aceste vremuri pe care le-au traversat? Ce au gândit sau cum au gândit ei despre această pandemie care le-a furat copilăria, le-a spulberat speranțele, le-a luat prietenii, i-a distanțat de toți ceilalți, le-acoperit fața cu o mască ce nu le-a mai permis să se vadă și să se cunoască?
Și în tot acest tumult ei trebuie să trăiască, să învețe, să obțină rezultate notabile, să promoveze examene care să le asigure un VIITOR mai bun. Mai bun în comparație cu ce? Cu prezentul acesta incert? Sau cu trecutul înnegurat? Sunt întrebări la care, din păcate, nu avem răspuns.
Și cu toate astea, ne facem datoria în continuare cu speranța că vremurile se vor mai limpezi, că cerul nostru se va însenina, iar VIITORUL lor va fi cu totul altfel: mai bun, mai promițător, mai curat, asemenea sufletelor lor ce nu au nicio vină că va trebui să ducă povara unor ani greu încercați și a unei copilării marcate de toate acestea la un loc.
Să fim optimiști și să le insuflăm elevilor noștri speranța că TOTUL VA FI BINE!