Noi forme ale agresivității în mediul școlar

Școala este locul principal în care sunt promovate valorile sociale, culturale și morale. Cu toate acestea în ultimii ani s-au dezvoltat tot mai puțin relațiile interpersonale și au luat amploare relațiile în mediul on-line. Tinerii folosesc tot mai mult Internet-ul ca forma de socializare, de cunoaștere. Își creează propriile pagini web, formează grupuri de conversații, de schimb de informații, poze, filmări.
Tot acest acces facil la informație și aceasta dezvoltare forțată a societății au făcut să apară și noi forme de manifestare a conflictelor care s-au transformat în violențe. Astfel, au apărut tot mai multe cazuri de filmări a scenelor agresive (happy slapping), de intimidări duse până la agresiuni prin intermediul mesajelor (cyberbullying) și violențe manifestate între tineri în cadrul întâlnirilor (date violence).
Lucrarea de față își propune o scurtă trecere în revistă a formelor de agresiune tot mai prezente în școlile românești, cu scopul de a trage un semnal de alarmă și de a fi un punct de pornire în cercetările ulterioare.

Situații conflictuale, conflicte (majore sau minore), crize totale, toate acestea fac parte din realitatea în care trăim și inevitabil ne afectează. Suferim din cauza lor, ne dor, ne macină. Încercăm să le facem față, să le găsim rezolvarea dincolo de atitudinea de negare sau de ignorare a acestora care mai mult le adâncește. Se desprinde, astfel, ca semnificativă încercarea de a caracteriza conflictul și rolul pe care îl poate avea.

Conflictele se manifestă în diferite grupuri, instituții, organizații, comunități. Se manifestă astfel și în cadrul școlii. Fără a minimaliza modul de manifestare și de abordare a conflictului în alte contexte, se poate accentua specificul acestuia în școală, cel puțin sub două aspecte: constituirea școlii într-o comunitate educațională și abordarea conflictului în sensul identificării posibilelor metode de contracarare a acestui fenomen. Conflictul este o formă de opoziție centrată pe adversar, bazată pe incompatibilitatea scopurilor, intențiilor și valorilor părților oponente dincolo de această definiție se pun în evidență diferite nuanțe: neînțelegerea, ciocnirea de interese, ceartă, discuții violente, dezacord.

Dinamica grupului de elevi surprinde totalitatea trăsăturilor ce au loc în interiorul lui, transformări care-i imprimă acestuia o anumită traiectorie.

Problematica fundamentală a dinamici grupului este cea privitoare la mecanismul prin care se realizează, izvorul și forțele motrice ale acestui aspect. Sursa acestei dinamici se află în contradicțiile interne dintre cele două tipuri fundamentale de structuri: cea formală și cea informală. Întrucât structura formală este impusă de cea informală apare în mod spontan c rezultat al relațiilor interpersonale, înseamnă că în mod necesar vor apărea contradicții a căror rezolvare constă în adaptarea, integrarea sau subordonarea reciprocă dintre cele două structuri.

Mișcarea sau dinamica grupului este un proces neîntrerupt, rezultat al unor acumulări continue și imperceptibile a acțiunilor și influențelor externe.

Cu prilejul trecerii de la un ciclu școlar la altul, se înregistrează o serie de particularități semnificative, de organizare a claselor de elevi, particularități ce constau în ceea ce ele debutează ca grupuri în formare. Asupra acestora vor influența condițiile pedagogice în care se lucrează, precum și o serie de factori psihosociali, cum ar fi statutul educațional anterior, existența școlară dobândită de elevi în grupurile precedente, relațiile interpersonale anterioare. Drept consecință, la început, aceste grupuri sunt eterogene în interiorul lor putând fi identificate mai multe subgrupuri: subgrupul dominant, subgrupul secundar și subgrupurile labile.

Dinamica grupală se manifestă pe plan intern și pe plan extern. Dinamica internă, intergrupală cuprinde toate transformările ce au loc în structurile grupului, în caracteristicile personalităților membrilor săi. Dinamica externă sau intergrupală face referire la schimburile ce au loc în cadrul relațiilor dintre grup și activitatea socială pe fundalul căreia funcționează.

Multă vreme, conflictul – interpersonal, intergrupal, organizațional sau cel social – a fost interpretat ca un fenomen cu valențe exclusiv distructive, mare consumator de resurse, veritabil impediment în calea dezvoltării societății. Conflictul este engramat în fiecare dintre noi. Putem vorbi despre existența unor factori care ne predispun la abordări conflictuale ale relațiilor cu ceilalți semeni:

  • Nevoia umană a fiecăruia dintre noi de a ne explica în primul rând propriul punct de vedere, pornind de la premisa că semenii ne vor înțelege perspectivele, ba chiar și le vor însuși;
  • Absența dispoziției de a asculta – a asculta înseamnă mai mult decât a asista tăcut; a asculta presupune un efort real și empatic de a înțelege perspectiva celorlalte persoane;
  • Teama de a pierde lucruri puternic valorizate, teama de a fi împiedicat în atingerea scopurilor fixate, în urmarea propriului destin, uneori chiar teama de adevăr;
  • Presupoziția că unul dintre participanți va pierde în măsura în care și celălalt participant câștigă. (Milcu. 2005)

La baza apariției unui conflict se regăsește comunicarea negativă. Realizată între două sau mai multe persoane și poate include obiecții reproșuri sau critici.

Evoluția învățământului din ziua de astăzi, accesul tot mai facil și de la vârste cât mai fragede la Internet au făcut să apară și noi forme de manifestare a conflictelor care s-au transformat în violențe. În cele ce urmează vom prezenta trei forme noi de violență care își fac din ce în ce mai mult simțită prezența în rândul tinerilor și care își lasă amprenta asupra dezvoltării armonioase a adolescenților.

Apariția noilor forme ale violenței în școală

Acum mai bine de zece ani a fost editat un articol care prezenta și analiza clasa ca o scenă privilegiată unde se dezvoltă viața afectivă și morală a elevilor (Ortega și Mora-Merchan, 1996). În acest text se susținea ideea că școala, și prin urmare clasa, se transformă într-un spațiu de interacțiune și învățare unde indivizii care iau parte la aceasta, prin intermediul activităților propuse și al rețelelor de relații interpersonale care se stabilesc, sunt capabili să construiască dezvoltarea lor și a altora din jurul ei.

Din perspectiva abordării teoretice, fenomenele de violență trebuie interpretate ca rezultat al participării în procesele interpersonale care includ diferite grade ale aceleiași violențe structurale a societății și care devin prezente în atitudinile și activitățile pe care le dezvoltă în clasă (Ortega și Mora-Merchan, 1996). În acest fel, modelul regulilor și valorilor care predomină în societate este repetat în clasă, într-o măsură mai mare, astfel începând să apară abuzul, excluderea socială, competiția, răutatea sau decepția în urma relațiilor care se stabilesc în clasă.

În prezent, problema agresiunii și violenței în școală a depășit spațial spațiul școală, generalizând manifestările violenței și în alte contexte care până nu demult păreau sigure. Formele de agresiune asociate cu noile tehnologii, precum Internet-ul și telefoanele mobile, sau prezente în relațiile dintre alții, apar frecvent în mass-media.

O primă ipoteză ar fi aceea că atunci când abuzul, dominația-suprapunere sau violența devin prezente în interacțiunile care au loc între tineri, este posibil ca acestea să sfârșească prin a fi exportate în alte spații sau relații în care elevii sunt implicați. Dacă este corectă, această ipoteză ar pute explica parțial, de exemplu, manifestările de violență în cazul întâlnirilor personale sau violența prezentă în relațiile de flirt sau logodnă. Astfel, tiparele afectiv-morale și de comportament bazate, pe scheme de dominație-supunere prezente la tineri (și tipice pentru cazurile de agresiune), ar sfârși prin a genera procese de violență în cadrul cuplurilor tinere, datorită relațiilor care apar și se dezvoltă în același spațiu, adică, în spațiul unde au loc cazurile de agresiune și violență școlară.

Totuși, pe lângă valorile pozitive ale faptului că tinerii se familiarizează din timp cu mijloace tehnologice care vor fi prezente întreaga lor viață, participarea în aceste contexte a însemnat apariția noilor forme de violență bazate pe folosirea sau abuzul de aceste mijloace.

Dezvoltarea noilor tehnologii, în special cele legate de Internet, a cauzat o creștere spectaculoasă a posibilităților de a relaționa cu alți oameni, indiferent dacă se află în apropiere (vecini, colegi de clasă, rude) sau la distanță (oameni necunoscuți până la un anumit moment, aflați în locații geografice îndepărtate). Dar, din păcate, apariția acestor relații ”on line” a fost însoțită de comportamente de abuz și violență ceea ce a făcut ca aceste interacțiuni să nu aibă întotdeauna o notă pozitivă.

Nancy Willard spune că cyberbullying constă în a fi rău cu o altă persoană prin trimiterea sau publicare unui material dăunător sau prin implicarea în alte forme de agresiune socială folosind Internet-ul sau alte tehnologii digitale. Dezvoltarea acestui tip de violență s-ar transforma într-o ”agresiune socială online” reală (Willrd, 2005).

Pentru stabilitatea tipologiei cyberbullying-ului ne putem baza pe două tipuri de criterii. Pe de o parte se pornește de la mijloacele care dezvoltă acest tip de comportament, adică Internet-ul, telefoanele mobile, fotografii, fișiere video, mesaje instant, chat-uri (de exemplu trimiterea de sms-uri ofensatoare, dăunătoare și/sau de intimidare, trimiterea de poze sau fișiere video realizate cu camera telefonului mobil și distribuite prin telefoane sau prin sisteme de difuzare a imaginilor pe Internet, a da telefoane, sau prin intermediul email-ului sau chat-urilor).

Datorită nivelului de suprapunere care există între toate acestea (telefoane cu Internet) autorii au propus o taxonomie alternativă centrată pe tipul de acțiune care este dezvoltată independent de modalitatea folosită. În concordanță cu acest principiu putem distinge șapte feluri diferite de cyberbullying (Willard, 2005):

  • Flaming: lupte, discuții aprinse on-line prin intermediul mesajelor electronice folosind un limbaj vulgar și ofensator. Acest tip de agresiune are un debut și o creștere rapidă în tonul discuției;
  • Hărțuire: mesaje ofensatoare, neplăcute și/sau insultătoare trimise repetat;
  • Denigrare: a insulta sau  defăimă pe cineva on-line prin răspândirea de zvonuri, bârfe sau minciuni, de obicei ofensatoare și răutăcioase, cu scopul de a dăuna imaginii sau reputației unei persoane sau relațiilor acestuia cu alte persoane;
  • Imitare: obținerea informațiilor personale sau a apariției unei persoane (nick, parolă) cu scopul de a se da drept acea persoană și de a-i dăuna imaginii personale, de a comite acțiuni neadecvate, de a dăuna reputației acelei persoane sau de a genera conflicte cu prietenii acesteia;
  • Înșelăciuni și divulgare: divulgarea on-line a secretelor unei persoane, a informațiilor personale sau a pozelor. În unele cazuri este posibilă înșelarea unei persoane pentru aflarea informațiilor și apoi divulgarea acestora;
  • Excludere: excluderea cuiva dintr-un grup on-line în mod intenționat  (liste de prieteni, forum-uri tematice)
  • Cyberstalking: trimiterea repetată de mesaje care includ amenințări sau sunt foarte intimidante. Poate include faptul că hărțuirea poate avea loc în cadrul activităților la care victima ia parte pentru ca aceasta să se simtă persecutată și vulnerabilă.

Efectele acestui fenomen includ amenințări, câteodată moarte, încercări de sinucidere în mod dramatic: aceștia obțin mai multă atenție din partea mass mediei și, în consecință, din partea părinților, educatorilor și a administrației educaționale. Totuși, nu putem uita că orice fel de participare în cazurile de cyberbullying provoacă efecte dăunătoare pentru elevi, de vreme ce aceste atacuri pot dăuna respectului ți încrederii de sine și conduc la apariția problemelor școlare, dificultăților stabilirii relațiilor interpersonale și adaptării din punct de vedere psiho-social.

Compararea impactului cazurilor de cyberbullying cu cele ale agresiunilor convenționale:

  • Fotografiile și filmele nedorite și mai târziu răspândite, precum și telefoanele au fost percepute ca fiind mult mai dăunătoare pentru victime decât participarea într-o formă convențională de agresiune;
  • Paginile web și agresiunea prin mesaje text sunt considerate de către elevi la fel de dăunătoare precum formele tradiționale de agresiune;
  • Atacurile prin intermediul mesajelor instant sau a poștei electronice sunt considerate mai puțin dăunătoare decât tipurile obișnuite de agresiune în școală.

Aceste afirmații au fost susținute de studii realizate de msn.uk (2006) care arată că 11% din grupul intervievat cred ca efectele cyberbullying-ului sunt mai grave decât agresiunile fizice. În aceeași cercetare sunt evidențiate zece tipuri de stări emoționale pe care victimele le experimentează frecvent în legătură cu astfel de evenimente: supărare, furie, tristețe, frică, singurătate, frustrare, invadare, enervare, rănire, depresie.

Bibliografie:
1. Milcu, M., 2005, Psihologia relațiilor interpersonale. Competiție și conflict. Abordare dinamică. Un model experimental, Editura Polirom, Iași
2. Murphy, T., 2007, Agresivitatea pasivă. Cum o recunoști și controlezi la tine și la ceilalți, Editura trei, București
3. Olweus, D., 1993, Bullying in school: what we know, can do?, Oxford, Blackwell
4. Ortega, R.; Joaquin, A.M.; Thomas, J., 2007, Luptând împotriva agresiunii și violenței în școală. Rolul mass-mediei, al autorităților locale și al internetului, Londra
5. Riedesser, P; Fischer, G., 2007, Tratat de psihotraumatologie, Editura Trei, București
6. Willard, N., 2005, Educator’s Guide to Cyberbullying and Cyberthrets, education.ohio.gov
7. cyberbully.org/docs/cbcteducator.pdf
8. www.msn.co.uk/cyberbullying
9. eu.wikipedia.org/wiki/Happy_slapping

Articole asemănătoare