Educaţia raţional emotivă şi comportamentală nu este altceva decât o extensie a terapiei raţional emotive şi comportamentale. Rational Emotive Behavior Therapy – REBT, elaborată de către psihologul Albert Ellis din SUA – este prima formă de psihoterapie cognitiv-comportamentală. Aceasta a fost aplicată în 1969, pentru prima dată în şcoală, odată cu fondarea The Living School – “Şcoala Vieţii” în cadrul Institutului Albert Ellis din New York.
Paradigma cognitiv-comportamentală (Beck, 1976; Ellis, 1962; 1994) este fundamentată pe câteva principii:
(1) Cogniţia – reprezintă cel mai important determinant al răspunsurilor afectiv-emoţionale, cognitive, comportamentale.
(2) Mare parte din psihopatologie este rezultatul cogniţiilor disfuncţionale, iraţionale, fiind aşadar penetrabilă cognitiv.
(3) Cogniţiile iraţionale sau disfuncţionale pot fi identificate şi schimbate.
(4) Procesul schimbării se realizează prin intermediul unor tehnici cognitiv – comportamentamentale;
(5) În abordarea cognitiv-comportamentală, atât teoriile, cât şi procedurile intervenţiei trebuie validate ştiinţific.
Principiile terapiei se bazează în primul rând pe identificarea „obligațiilor morale” (prin aceasta se diferențiază de restructurarea cognitivă practicată de Beck, și care impune o trăire experiențială prin acțiune) sau a imperativelor pe care și le formulează subiectul, apoi pe reperarea consecințelor iraționale care provin din această situație.
Pornind de la aceste principii cognitiv-comportamentale, a fost dezvoltat un model terapeutic riguros – modelul ABC cognitiv (Ellis, 1962; Beck, 1976) , din care a fost apoi derivat, modelul ABC comportamental (analiza funcţională a comportamentului de la modelul behaviorist original – Skinner, 1974), fiind îmbogăţit, în dimensiunile lui moderne, cu elemente de prelucrare informaţională, (contribuţia lui Albert Bandura şi Julian Rotter). Aceste modele constituie pilonii terapiei cognitiv-comportamentale.
Ellis a emis o teorie comprehensibilă prin care arată faptul că oamenii sunt predispuși să dezvolte în diverse contexte cogniţii raţionale versus iraţionale pornind de la interpretarea pe care aceştia o atribuie evenimentelor pe care le traversează.
Teoria REBT se concentrează cu precădere asupra relaţiei dintre cogniţie, emoţie şi comportament, fără a fi excluse însă și tehnicile de intervenţie privind restructurarea cognițiilor disfuncţionale. Problemele umane apar în funcție de așteptările și de cognițiile ,, grandioase pe care indivizii le elaborează. Identificarea şi modificarea cogniţiilor iraţionale, care generează patologie şi suferinţă, precum şi asimilarea unor credinţe raţionale, care generează o stare de sănătate psihică bună, reprezintă pilonii de susținere ai terapiei (Ellis şi Bernard, 2007).
Explicația dată de către terapia cognitiv-comportamentală problemelor psihologice este aceea că, aceste problemele nu sunt altceva decât răspunsuri dezadaptative sau disfuncţionale învăţate, cu un caracter rigid, absolutist și sunt susţinute totodată de către cogniţiile disfuncţionale sau iraţionale. Albert Ellis (1962, 1994), susține că, cogniţia (numită şi convingere/ credinţă/ gând), conştientă şi/sau inconştientă, este cauza răspunsurilor subiective sau afectiv-emoţionale, cognitive, comportamentale şi a unor răspunsuri psihofiziologice/ biologice, toate interrelaţionate.
Pornind de această constatare, rezultă faptul că distresul emoțional pe care îl resimțim în diverse situații negative de viață este efectul cognițiilor iraționale. Dacă ele sunt cele care generează emoții negative disfuncționale, atunci cognițiile raționale sunt răspunzătoare pentru emoțiile negative funcționale.
Cogniţia iraţională generală centrală este gândirea inflexibilă, absolutistă (demandingness), din care derivă cele trei cogniţii iraţionale intermediare: catastrofarea (awfulizing), lipsa de toleranţă la frustrare (low frusîraîion tolerance/ frustration intolerance) şi evaluarea globală (global evaluation).
Cogniţia raţională generală centrală este gândirea flexibilă, non-absolutistă (preferenţial and accepting), din care derivă apoi celelalte trei cogniţii raţionale generale intermediare : non-catastrofarea (badness), toleranţa la frustrare (frustration tolerance) şi evaluare contextuală (antiglobal mluation). Atunci când sunt asociate cu evenimente activatoare specifice, aceste structuri cognitive evaluative generale generează structuri cognitive evaluative locale în forma gândurilor automate. (D.David, 2006)
Pentru a se produce o modificare a stării emoționale disfuncționale, cognițiile iraționale trebuie disputate. Prin această disputare obținem un set de cogniții raționale, care să aibă un impact pozitiv asupra răspunsurilor emoționale, cognitive și comportamentale în situații dificile de viață.
Teoria REBT consideră că indivizii nu sunt perturbați de lucrurile în sine, ci de maniera proprie în care le percep. Distorsiunile cognitive accentuează vulnerabilitatea persoanei la evenimente negative de viață, favorizând interpretările exagerate și catastrofizante ale acestora. Identificarea şi modificarea schemelor cognitive negative, care provoacă suferință, generează patologie, precum şi asimilarea unor credinţe raţionale, care generează o stare de sănătate psihică bună, dezvoltă un stil de gândire pozitiv, realist – constituie punctele fundamentale ale terapiei (Ellis şi Bernard, 2007).
Convingerile iraţionale centrale pe care educatia raţional emotivă şi comportamentală încearcă să le modifice, se relaţionează cu multe dintre problemele de bază întâlnite de către elevii din ziua de azi: echivalarea aprecierii de sine cu propriile performanţe, motiv pentru care nu au niciodată o părere prea bună despre propria persoană; exagerarea evenimentelor, urmată de reacţionarea prin modalităţi de auto-înfrângere (ex. abuzul de alcool sau droguri); suprageneralizarea şi pierderea perspectivei asupra problemelor, urmate de reacţii impulsive (ex. agresivitate, impulsivitate).
Dacă ne raportăm la aceste comportamente ale elevilor, atunci când se confruntă cu evenimente care contravin valorilor personale sau îi împiedică să-şi atingă scopurile, putem spune că, potrivit lui Ellis, aceştia nutresc o convingere absolutistă, o gândire imperativă (ex. „Trebuie să fac întotdeauna totul perfect – pentru a obține aprobarea celorlalți”), de a exagera caracterul neplăcut sau greutăţile vieţii (ex. „E groaznic să ai de făcut multă treabă şi să nu ai timp suficient să o termini.”), de a percepe evenimentele frustrante ca fiind intolerabile (ex. „Nu pot suporta gândul că nu sunt iubit de către ceilalți”) şi de a generaliza, bazându-se pe unele mecanisme de atenție și memorie selectivă și pe un număr limitat de observații sau de comportamente, valoarea proprie, a celorlalţi sau a lumii (ex.: „Cred că sunt fără valoare dacă cineva nu mă aprobă sau mă respinge.”).
David, Schnur şi Belloiu (2002) prin intermediul cercetărilor făcute au evidențiat contribuţia evaluărilor cogniţiilor iraţionale şi a atribuirilor acestora în producerea distresului emoţional. Concluziile extrase au arătat faptul că, schemele cognitive pot fi interpretate prin prisma emoţiilor funcţionale cum ar fi regretul/ părerea de rău îngrijorarea, enervarea, tristeţea, şi a emoțiilor disfuncţionale – anxietatea, depresia, vina şi furia. Plecând de la aceste constatări înțelegem că, cogniţiile iraţionale explică mai bine variaţia emoţiilor disfuncţionale decât a celor funcţionale.
La baza cercetărilor educaţiei raţional emotiv-comportamentală, realizate de către Ellis (1971, apud Trip, 2007), stă concepția umanistă de trăire experiențială prin acțiune, concepție publicată în “Educational Technology”, articol intitulat “Un experiment în educaţia emoţională” (An experiment in emotional education). Ellis (1979, 1985 apud Opre şi Vaida, 2008) își prezintă concepția sa într-o manieră organizată din punct de vedere cognitiv și schiţează aplicabilitatea teoriei sale cu ajutorul modelului ABC(DE) (eveniment activator, cogniţii, consecinţe, disputare, efect). Prin natura sa, acest model este uşor de înţeles și de aplicat astfel încât oricine îl poate utiliza în vederea identificării și controlării propriilor cogniţii în sensul adoptării acelora funcţionale sau adaptative.
Este demonstrat faptul că deficitele cognitive și comportamentale contribuie la instalarea furiei și a agresivității. Date fiind aceste deficite, educaţia raţional emotivă şi comportamentală denumită și program de sănătate mentală, pe baza restructurării cognitive contribuie la învățarea unor comportamente adaptative, a unor deprinderi de gândire raţională şi aplicarea acestor deprinderi în viaţa de zi cu zi. (Bora, 2010).
Din perspectiva lui Vernon (1990) Rational Emotive Behavior Education – REBE – este o abordare curriculară sistemică în care elevii participă la lecţii planificate. Acest aspect este deosebit de important din moment ce se așteaptă de la acest program să răspundă nevoilor de sănătate mintală ale elevilor. Aplicarea acestor intervenții raţional emotiv – comportamentale, le permit elevilor să-și evalueze nevoile, să utilizeze tehnicile cognitiv – comportamentale, să-și monitorizeze evoluția, să-și consolideze abilitățile prin întărirea comportamentelor pozitive, să observe comportamentele prosociale și apoi să le adopte.
Făcând referire la educaţia raţional emotivă şi comportamentală, Knaus (2004) vorbeşte despre aceasta ca despre un program de intervenţie psihologică pozitiv şi preventiv. De ce este considerat program pozitiv? Pentru că măsurile disciplinare menite să reducă furia și agresivitatea implică de cele mai multe ori discursuri moralizatoare dure, telefoane date părinților și uneori pedepse prin izolare, respingere, marginalizare. Aceste practici cu siguranță că nu răspund nevoilor copilului.
La polul opus, educaţia raţional emotivă şi comportamentală își pune amprenta prin intervențiile axate pe restructurare cognitivă și dezvoltarea unor abilități cum sunt cele legate de gestionarea furiei, de controlul impulsurilor și rezolvarea de problemelor.
Bibliografie
Bandura, A., – ,,Social Foundation of Thought and Action: A Social-Cognitive Theory, Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall, 1986.
Bandura A. (1973). ”Aggression: a social learning analysis”, N-Y: Prentice-Hall, Englewood Cliffs.
Balica M., Fartuşnic C., Horga I., Ionescu, M. Jigău, M., Liiceanu A., & Mărutescu A. (2006).,Rezultatele cercetării de teren -Violenta în şcoală”, Bucureşti: Ed. Alpha.
Benga. O, Băban A., Opre A., (2015). ,, Strategii de prevenție a problemelor de comportament”, Edituta ASCR, Cluj –Napoca.
Bora H.C., (2011).,,Educație rațional emotivă și comportamentală pentru cadre didactice”, Editura Universității din Oradea, Oradea.