EDICT

Cercetarea prezentată în acest articol contribuie la cunoașterea percepției lărgite a cadrelor didactice vis-a-vis de problematica stimulării multisenzorială a copilului preșcolar, a limitărilor ei și identificarea nevoilor de formare ale cadrelor didactice vizând problematica cercetată.

Repere teoretice

Din perspectivă teoretică problematica stimulării multisenzoriale la copilul preșcolar a fost dezvoltată pentru prima dată, în secolul al-XX-lea, de către pedagogul italian Maria Montessori, evidențiind relația dintre frumusețea mediului înconjurător și activitatea copilului. Nucleul concepției pedagogice a Mariei Montessori era centrarea intereselor copilului preșcolar pe dezvoltarea simțurilor, acesta fiind în mod constant asaltat cu experiențe senzoriale:……”copiii mici trebuie să desprindă o vastă diversitate de mirosuri, sunete, culori, imagini pe care să le experimenteze zilnic și care îi va ajuta la formarea reprezentărilor despre mediul înconjurător” (Mullinax,M., 1998,pag.41).

Așa cum precizează Constantin Petrovici în lucrarea ”Didactica activităților matematice în grădiniță”, perioada preșcolară este caracterizată prin ”dezvoltarea tuturor analizatorilor, ceea ce va conduce la importante transformări ale conținutului cognitiv și ale valorii percepției ca proces de cunoaștere, universul senzorial lărgindu-se foarte mult datorită contactului în mod direct cu obiecte diverse din mediul înconjurător (pag.23). Copilului între naștere și șase ani trebuie să i se ofere posibilitatea de a explora, de a mânui, de a se mișca, conducând astfel la formarea de reprezentărilor despre mediul înconjurător. Pe baza datelor acumulate pe cale senzorială preșcolarul *alcătuiește mulțimi după diferite criterii, *compară mulțimile, întâi prin apreciere globală, apoi prin punere în corespondență a elementelor unei mulțimi cu elementele altei mulțimi, *ordonează mulțimile, *formează reprezentări despre numere naturale.

Materialul senzorial propus de către pedagogul Maria Montessori  pentru ”a  servi”  dezvoltării simțurilor era alcătuit dintr-un sistem de obiecte grupate după o anumită calitate fizică a corpurilor: culoare, formă, sunet, dimensiune, asperitate, greutate, temperatură, fiecare grup de obiecte prezentând aceeași calitate, dar în grade diferite. Iată cum erau grupate materialele:”trei serii de cilindri ce se fixează în orificii adecvate; trei serii de corpuri geometrice de diferite dimensiuni; diverse corpuri geometrice de lemn; o colecție de eșantioane de țesături; ……clopoței muzicali”. (Cucoș, C.,2017).

În ceea ce privește definițiile date conceptului de senzorialitate, acestea marchează existența a cinci simțuri concrete: simțul auditiv, simțul vizual, simțul tacti, simțul gustativ și simțul olfactiv. Însă alături de aceste cinci simțuri se disting și simțul cromatic, simțul stereognostic, simțul termic, simțul kinestezic și simțul baric. Aceste simțuri au un rol important în cunoașterea și în  comunicarea cu mediul înconjurător.

Scopul cercetării
Identificarea percepției cadrelor didactice din învățământul preșcolar asupra formării reprezentărilor despre mediul înconjurător prin utilizarea de elemente de stimulare multisenzorială și a nevoii de formare pe acest segment.

Ipoteza cercetării
Pregătirea profesională a cadrului didactic din învățământul preșcolar influențează semnificativ nivelul de cunoaștere și utilizarea la grupă a elementelor de stimulare multisenzorială în formarea reprezentărilor despre mediul înconjurător.

Metodologia utilizată în cercetare
Microcercetarea s-a realizat în 4 unități de învățământ preșcolar din orașul Iași, pe o populație de 50 cadre didactice. Metoda cantitativă utilizată cu orientare de tip explicativ a fost ancheta, iar instrumentul utilizat a fost chestionarul.
Structura chestionarului a  cuprins un set de întrebări deschise și întrebări închise.
Participarea la cercetare a avut un caracter voluntar, durata medie de completare a acestuia fiind de 30 de minute.

Rezultatele și concluziile cercetării 

În urma aplicării chestionarului la un eșantion format din 50 de cadre didactice am obținut următoarele rezultate:

• 50% dintre  la respondenții cu studii liceale asociază sintagma de ”stimulare multisenzorială” cu  ”terapie de integrare”, ”tehnică prin care se poate interveni în dezvoltarea copilului”,”mediu creat pentru copii cu problem neurologice și nu numai”, „tehnică terapeutică care se poate interveni în dezvoltarea copilului”, „terapie de integrare, copii hiperactivi, copii cu cerințe speciale”, „tehnică prin care se poate interveni în dezvoltarea senzorială”. Cadrele didactice cu studii superioare asociază sintagma de ”stimulare multisenzorială” cu ”dezvoltarea tuturor stimulilor senzoriali”;”cercetarea mediului de către copii prin utilizarea a mai multor simțuri”;”implicarea a cât mai multor analizatori”;”stimularea senzațiilor”;”învățare eficientă prin implicarea simultană a simțurilor”; ”copilul învață despre mediul în care trăiește cu toate cele cinci simțuri pe care le are”, „a pune la dispoziție realități sau obiecte care pot fi percepute cu toate simțurile”.
• 98% din cadrele didactice chestionate utilizează elemente de stimulare multisenzorială în cadrul activităților desfășurate la grupă.
• Cadrele didactice chestionate, indiferent de nivelul de formare inițială sau continuă cunosc următoarele simțuri: vizual, auditiv, gustativ, olfactiv, tactil și kinestezic. Simțul termic, simțul baric, simțul cromatic, simțul stereognostic nu sunt cunoscute de către nici un cadru didactic intervievat.
• Cadrele didactice chestionate consideră că cea mai mare pondere în utilizarea elementelor de stimulare multisenzorială este la grupa mică.
• 70% dintre cadrele didactice chestionate consideră că activitățile outdoor și indoor sunt propice stimulării multisenzoriale în formarea reprezentărilor despre mediul înconjurător.
• Impedimentele cel mai des întâlnite în formarea reprezentărilor despre mediul înconjurător sunt: lipsa materialelor senzoriale, resurse financiare limitate și lipsa dotărilor spațiilor exterioare și interioare ale grădiniței.
• 65% dintre cadrele didactice consideră că propunerea noului curriculum urmărește în mare măsură stimularea multisenzorială în cadrul activităților.
• 99% dintre cadre nu au participat la cursuri de perfecționare teoretică/practică; un singur respondent a participat la ateliere în cadrul centrului de educație experiențială din cadrul Universității ”Al.I.Cuza” Iași.

În urma prelucrării datelor obținute putem concluziona că ipoteza cercetării se confirmă parțial în sensul că există o confuzie la nivel teoretic în rândul cadrelor didactice de la liceu, dar se infirmă în ceea ce privește utilizarea elementelor de stimulare multisenzorială în formarea reprezentărilor despre mediul înconjurător.

Recomandări

Printre recomandările pe care le putem menționa sunt:

• participarea la cursuri de perfecționare privind problematica stimulării multisenzoriale la copilul preșcolar;
• studierea amplă a curriculum-ului pentru învățământul preșcolar;
• abordarea temei de cercetare în cadrul comisiilor metodice și a cercurilor pedagogice;
• diseminarea la nivelul unităților de învățământ a exemplelor de bună pratică.

Bibliografie:
Montessori, M. (1977), Descoperirea copilului, Editura Didactică și Pedagogică.
Mullinax,M., Dinu, M., (1998), Manual de instruire Montessori, Editura Casa Speranța, Constanța.
Petrovici, C., (2014), Didactica activităților matematice în grădiniță, Editura Polirom.
Stan, L., (2016), Educație Timpurie. Probleme și soluții, Editura Polirom.
Leger, M. (2002/2003), L’education sensorielle: Comment exploiter les sens a l’ ecole, IUFM du Bourgogne.
Jendoubi S., (2005/2005), L’éducation sensorielle à l’école. IUFM du Bourgogne.