Modalități de dezvoltare a inteligenței emoționale prin intermediul artelor vizuale

Pe parcursul copilăriei de mijloc, sinele capătă o mai mare coerență; spre deosebire de preșcolari, la care sinele se definește în principal în termeni de trăsături fizice, copiii de vârstă școlară operează cu un concept bazat pe caracteristici psihologice. Un alt progres al vârstei constă în dezvoltarea sinelui social. Copiii de școală primară încep să se definească în termenii grupurilor cărora le aparțin, și încep să vorbească despre ei înșiși în termeni de calități (sunt timid, sunt prietenos, sunt drăguț).

Clasele primare oferă elevului posibilitatea de a se compara cu ceilalţi şi de a lucra, de a învăţa, de a se juca sub îndrumarea adulţilor din afara familiei. Rolul acestor adulţi este acela de a oferi copiilor şansa de a experienţia succesul, de a se simţi bine cu propria lor persoană (imagine de sine reală) şi de a le menţine entuziasmul şi creativitatea. Foarte mulţi copii întâmpină probleme emoţionale, iar acestea se reflectă în comportament agresiv, minciună, furt, fobie şcolară, anxietate sau depresie.

Dezvoltarea emoțională are un rol esenţial în fiecare etapă a împlinirii sociale a copilului. O dezvoltare emoţională echilibrată a copilului îl ajută să identifice rapid sentimente şi emoţii, să le exprime şi să le facă faţă corespunzător în anumite situaţii. În plus, îl ajută să perceapă si să identifice trăirile prin care trec cei cu care interacţioneaza şi să gestioneze situaţia şi dialogul în funcţie de acestea.Acele competențe care ne ajută să generăm și coordonăm răspunsuri eficiente, flexibile, adaptate la cerințele mediului în care trăim, să identificăm și construim oportunități noi.

Exprimarea prin artă poate fi o activitate de dezvoltare emoțională la orice nivel de vârstă şi la orice tip de cultură şi populaţie! Pentru ca elevii noştri să se dezvolte armonios, putem începe orele  cu activități de dezvoltare emoţională. Din păcate dezvoltarea emoţională este deseori trecută cu vederea, ca şi cum ar fi de la sine înţeleasă. Însă şi emoţiile trebuiesc învăţate, cunoscute, înţelese, şi, în cele din urmă, controlate. Competențele socio-emoţionale/ de viață sunt necesare pentru ca elevii să beneficieze la maximum de potențialul lor biologic și de oportunitățile care li se oferă. Acestea pot fi învățate, practicate și aplicate în diverse situații din viața de zi cu zi (Ladd & Mize, 1983; Weissberg, Caplan, & Sivo, 1989).

Ȋn cele ce urmează, prezentăm câteva activităţi destinate dezvoltării gândirii, imaginaţiei şi atenţiei, ȋn vederea dezvoltării inteligenţei emoţionale:

1. Masa și… cei de lângă ea (pentru dezvoltarea gândirii)

Obiectiv: definirea noţiunii “masa” prin desenarea a şase lucruri ce pot fi asociate cu această noţiune.

Metodă terapeutică:  pictura.

Materiale: masa si ..cei de langa ea, acuarele, pensule de diferite mărimi.

Etape:
– Analiza, punând accentul pe imaginea din centrul acesteia (“masă”) ;
– Definirea noțiunii “masă”;
– Alegerea a şase elemente ce pot fi asociate cu noțiunea “masă” (de ex. scaun, farfurie, fetiţă etc);
– Motivarea alegerilor făcute;
– Desenarea celor şase elemente în spațiile destinate;
– Construirea unei definiții ce includ cele şase elemente desenate;
– Discuții finele  (cum s- a simțit copilul pe parcursul activității, ce a învățat ).

Se mai poate utiliza și în dezvoltarea imaginației şi dezvoltarea atenției .

2. Povestea lui Aniel (dezvoltarea imaginației)

Obiectiv: dezvoltarea imaginației.

Metodă terapeutică: colajul.

Materiale: un panou de polistiren, ace de gămălie.

Etape:
– Alegerea personajului principal al poveștii. Aniel poate fi un obiect, un animal, o ființă, copilul putând alege orice imagine dorește;
– Descrierea personajelor şi a mediului unde se desfășoară acțiunea (așezând rând pe rând imaginile pe panou );
– Conturarea intrigii acțiunii (copilul este cel care decide ce anume se petrece în poveste şi ce anume reflectă acest lucru);
– Finalizarea panoului și implicit a poveștii cu Aniel;
– Discuții finale (cum s-a simțit copilul pe parcursul activității, ce a învățat).

Se mai poate utiliza și în dezvoltarea imaginației și dezvoltarea atenției!

3. Agrafe colorate ( Stimă de sine scăzută)

Obiectiv: conștientizarea calităților prin stimularea explorării personale.

Metodă terapeutică: construcția de materiale.

Materiale: o brățară așezată pe mâna învățătorului, agrafe de birou multicolore.

Etape:
– Specificarea rolului unei brățări în accesorizarea unei vestimentații;
– Anunțarea temei pe care o vor realiza:  construirea unei brățări ce va avea ca elemente componente calitățile copilului. Fiecare agrafă va fi asociată cu o calitate; învățătorul îi poate ajuta să își identifice calitățile;
– Sublinierea faptului că deși nu știm, avem mai multe calităţi decât considerăm noi;
– Discuții finale (cum s-a simțit copilul pe parcursul activității, ce a învățat).

Se mai poate utiliza și în cunoaşterea copilului și în stabilirea relaţiei învățător-copil!

4. Monstruleții haioși (Fobii – frici)

Obiectiv: depășirea stării de frică pe care o resimte copilul în legătură cu anumite obiecte sau persoane.

Metodă terapeutică:  pictura.

Materiale: o foaie de desen mare, acuarele în tub, pensule de diferite mărimi, un pahar cu apă, șerveţele.

Etape:
– Discutarea a ceea ce simte şi gândește copilul în momentele în care experimentează frica puternică (de ex. faţă de monştrii, animale etc.) ;
– I se va cere să deseneze obiectul fricii. În acest timp, învățătorul va lansa întrebări legate de condiţiile și emoțiile pe care le simte copilul atunci când se gândeşte la obiectul fricii sale;
– După ce a terminat desenul, învățătorul îi va cere să adauge elemente care să- l facă să arate caraghios (nas roşu, cârlionţi etc.);
– Analiza monstrulețului haios rezultat și evidenţierea unor strategii de depăşire a fricii (ex. atunci cand îți este frică să îți aminteşti ce caraghios este);
-Discuții finale (cum s- a simțit copilul pe parcursul activității, ce a învățat ) .

Se mai poate utiliza și în anxietate!

„Oamenii nu sunt tulburaţi de către lucruri, ci de modul în care ei privesc acele lucruri.” – Epictet

Bibliografie
1. Heckman & Rubinstein (2001): The importance of non-cognitive skills. The American Economic Review, 91, 145-149
2. www.selfkit.ro
3. www.unicef.ro
4. looktv.ro/selfkit-cum-sa-dezvolti-emotiile-copiilor/
5. looktv.ro/cum-intelegem-emotiile-copiilor/
6. www.procariere.ro/copii/programe

 

 

prof. Mihaela Elena Duman

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/mihaela.duman

Articole asemănătoare