Metode inovative folosite în cadrul D.L.C.

Domeniul limbă şi comunicare este domeniul care implică copilul  în tot ceea ce înseamnă exprimare orală şi scrisă, abilitatea de a înţelege  comunicarea verbală şi scrisă. Se apreciază că prin ascultare şi exprimare  în situaţii de grup, preşcolarii devin capabili să exploreze şi alte persoane şi să-şi extindă astfel repertoriul de experienţe semnificative. Se urmăreşte prin acest domeniu, ca preşcolarii  să vorbească şi să se exprime corect, cu încredere, cu dezinvoltură.

Astfel că noi, educatorii, căutăm cele mai eficiente metode care să-i motivese şi să-i incite la comunicare la jocul de cuvinte, la imaginaţie creatoare exprimată prin cuvinte, lăsându-le imaginaţia şi inteligenţa să dea frâu liber dorinţei de a cunoaşte cât mai mult, de a se exprima cât mai frumos, mai melodios.

Una dintre metodele inovative cu cea mai largă utilizare în învăţământul preşcolar, în cadrul Domeniului Limbă şi Comunicare, este ”Şorţul povestitor”.

Plecând de la originea termenului de metodă, ne gândim imediat la ”drumul sau calea de urmat, de către profesor şi elevi pentru ca scopul ativităţii didactice să fie atins”, dar ce este foarte surprinzător, este că şorţul ne ” vorbeşte, ne povesteşte ”, ceea ce de fapt ar fi putut fi o simplă xpunere prin povestirea tradiţională.

Da, în cazul de faţă, şorţul ne va spune poveste, cu ajutorul copiilor.

Ca elemente componente şi de nelipsit în această metodă, sunt: un şort, de regulă din material textil, elementele de fetru detaşabile, reprezentând personaje, elementele constitutive ale poveştii: căsuţă,  elemente din natură: nori, soare, plante copaci, etc (care să permită a fi prinse cu ajutorul scaiului), dar şi un buzunar ataşat, care să permită celui ce face redarea poveştii să descopere şi să extragă elementul ce urmează a fi expus pe şorţ, în funcţie de momentul povestirii.

Povestea care urmează a fi expusă, de regulă va porni de la un element surpriză, element ce face parte din poveste şi care să ajute la intuire poveştii, de către copii: în cazul poveştii ”Ciuboţelele ogarului” -pornind de la de la prezentarea elementului surpriză ”ciuboţelele”, etc.

Odată intuită povestea cu unul dintre aceste elemente surpriză, educatoarea-şi va pune şorţul povestitor, intuind cu copiii care sunt elementele de pe el: nori, pădure, drum, casă, etc şi începe povestea propriu-zisă.

Cu fiecare etapă povestită, educatoarea va invita un copil să scoată din buzunarul şorţului un personaj, detaşabil, care va putea fi prins pe şorţ cu ajutorul scaiului, astfel încât povestea să prindă glas prin şorţul pus pe educatoare.

Cu fiecare element plasat pe şorţ, de către copii, povestea se va contura treptat, astfel încât, la final să poată fi reluată de la primul element şi să curgă lent, fiecare etapă, astfel încât povestea să fie redată în întregime, cu uşurinţă de către copii.

Această metodă inovativă, are ca rol:

  • dezvoltarea atenţiei distributive a copiilor
  • dezvoltarea simţului creativ
  • dezvoltarea limbajului expresiv, corect şi coerent
  • valorificarea potenţialului creativ al copilului

Pentru a fi eficientă este nevoie de un material viu colorat, elementele componente să fie de dimensiuni medii, să poată fi percepute de copii , detaşabile, astfel încât să poată fi lipite şi dezlipite de pe şorţ, cu uşurinţă.

Metoda ”Şorţul povestitor” este o medodă încitantă, care solicită intelectual copiii, îi stimulează şi motivează în a fi atenţi, îi provoacă la o  comunicare orală de calitate, la expunerea evenimentelor unei poveşti, cu mai mare siguranţă şi încredere.

Metodele inovative prezintă atractivitate pentru copii, oferă posibilitatea de a participa activ la activitatea de povestire, repovestire, formează comportamente de comunicare activă, expresivcaă, de interacţiune, şi cooperare între copii şi educatoare.

Noi ştim că rezultatele unei învăţări eficiente, ţin foarte mult de  metodele folosite la grupă. Astfel că prin utilizarea metodelor inovative , ne propunem o implicare activă şi mai ales creativă a copiilor, pentru a le stimula gândirea productivă, divergentă, de exprimare a cunoştinţelor, ideilor, sentimentelor, cu mai mare precizie .

Copiii sunt foarte încântaţi de metoda ”şorţul povestitor” ,se simt valorizaţi şi solicitaţi, nu este doar o simplă poveste, statică, plictisitoare, fără sens.

Şi după cum spunea Ion Cerghit,”nu există metode bune sau rele, ci metode adecvate, bine sau prost utilizate”.

O altă metodă folosită cu plăcere, dar şi cu eficienţă în cadrul DLC este şi metoda ”Povestea din făină”.

Este metoda prin intermediul căreia copiii pot descoperi pe foi negre de dimensiune A3, aranjate una lângă cealaltă, ca o peliculă de film, siluete de personaje, care îţi spun o poveste.

Pentru buna desfăşurare a acestei metode, educatoarea va avea nevoie de: foi  sau carton A3 de negru, care să creeze acel contrast dorit cu făina de grâu, albă. Fecare personaj din poveste, decupat, pentru a le avea la îndemână,atunci când vor fi expuse pe coala de carton neagră. Făină albă de grâu şi o sită mică, pentru a putea cerne făina pe silueta personajului.

Pe aceste coli de carton, în funcţie de ierarhia evenimentelor, dintr-o poveste se aşează siluetele personajelor din poveste, iar făina de grâu este  cernută, deasupra siluetei, până când aceasta este bine acoperită de praful de făină, Apoi se ridică cu grijă de pe foaia de hârtie, astfel că în locul siluetei, va rămâne forma care îţi indică personajul poveştii. Pe următoarea foaie, vor fi puse şi alte siluete, dacă sunt şi alte personaje ce-şi au locul în poveste şi se repetă acţiunea, astfel ca la final pe 5-6 foi să ai toată povestea.

De exemplu, pentru povestea ”Ridichea uriaşă”, pe prima coală de carton  va fi expusă ridichea uriasă, care va fi pudrată cu faină, odată conturată bine va fi extrasă cu grijă, iar în locul ei pe hârtia neagră va rămâne forma unei ridichi. Pe a doua foaie va apărea atât ridichea, cât şi primul personal implicat ”moşul”, se va continua operaţiunea de pudrare, iar la final aceste două elemente vor fi văzute în făină: ridichea, moşul şi baba, apoi:ridichea, moşul, baba şi nepoţica, ridichea, moşul, baba, nepoţica şi căţelul, ridichea, moşul, baba, nepoţica, căţelul şi pisica, iar în final : moşul, baba, nepoţica, căţelul, pisica, şoricelul.

Copiii sunt implicaţi în toată activitatea, câte unul pe rând vor fi prezenţi să aranjeze siluetele, să cearnă făina, să denumească personajele  şi nu în ultimul rând să citescă în făină, povestea ”Ridichea uriaşă”.

Această metodă este una creativă, ce ţine de atenţie, perspicacitate, de delicateţe şi nu în ultimul timp de comunicare liberă şi expresivă.Astefl copiii timizi pot fi incluşi cu succes la activitate, dându-le posibilitatea să plaseze ei siluetele, copiii agili să cearnă făina, iar cei meticuloşi să ia cu grijă siluetele pudrate, astfel încât făina să nu fie împrăştiată de pe ele .

Copiii comunicativi vor fi puşi să-şi exprime idelile proprii, să-şi valorizeze capacităţile de buni comunicatori.

Prin intemediul acestei metode sunt valorizate toate procesele psihologice ale copiilor, de la gândire, memorie, memorie vizuală, atenţie, limbaj şi voinţă, iar încrederea de sine îşi face încet încet prezenţa, astfel ca cel timid de ieri să devină cel activ de astăzi .

Copiii sunt transferaţi din câmpul unor obiecte pasive, în câmpul subiecţilor învăţării.

Bibliografie:
Curriculum pentru educaţie timpurie – 2019
Suport pentru aplicarea noului curriculum 2019
I.Cerghit- Metode de învăţare , ed a III a- EDP Bucureşti 1997

 

prof. Liliana Pricopi

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/liliana.pricopi

Articole asemănătoare