Conflictul este nelipsit în viața cotidiană, mai ales în școli unde profesorul și școlarul au experiențe diferite de viață, vârste diferite, și percep viața în mod diferit cu dispoziții diferite.
„Managementul conflictelor trebuie înțeles ca un management al succesului.” Rahim
Din punct de vedere etimologic cuvântul „conflict’’ înseamnă o lovire reciprocă, înfruntare („conflictus” = a se lovi unul pe altul, în limba greacă). Deci reprezintă o „opoziție deschisă”, o luptă între indivizi sau grupuri de indivizi care au interese diferite, incompatibile, cu efecte distructive asupra interacțiunii sociale.
Un conflict poate fi tratat pozitiv sau negativ. În cazul tratării pozitive, conflictul este constructiv și poate determina dezvoltarea personală, sănătate mentală și individuală, schimbarea socială sau afirmarea creativității, având efecte pozitive asupra societății în general. În cazul tratării negative, conflictul este distructiv și poate determina o tensiune nervoasă mare, multe nemulțumiri și reproșuri, iar persoanele nu se acceptă reciproc. Într-un conflict, sentimentele nu pot fi controlate, de aceea au un rol important.
În mediul școlar, conflictul trebuie negociat pentru a se ajunge la soluții acceptabile pentru ambele părți. Există cinci etape distincte în dezvoltarea și stingerea unui conflict școlar:
1. Dezacordul – apariția diferențelor între școlari.
2. Confruntarea – apariția acțiunilor care susțin convingerile, cerințele sau opiniile fiecărei părți.
3. Escaladarea – violența verbală trece în violență fizică sau morală
4. Descaladarea – se încep negocierile, eliminându-se tensiunea, iraționalitatea, spontaneitatea, lipsa de logică și apărând discutarea normală a intereselor părților aflate în conflict.
5. Rezolvarea – intervine a treia parte a conflictului, obiectivă, neutră, imparțială -mediatorul.
Orice situație de comunicare afectată de conflict sau tensiune depinde automat de trei factori: sursa care este profesorul, mesajul și mediul și canalele de comunicare. Profesorul/ directorul comunică, acționează prompt, identifică în timp util sursele conflictului și stabilește strategia de aplanare a conflictului și normalizare a climatului didactic. Ca profesori, avem datoria de a-i ajuta pe elevi să obțină o imagine mai clară despre ei înșiși și despre societate și de a face din conflict o șansă educativă.
Principiile strategice de rezolvare a unui conflict
După Morris si Everard :
„Principiul 1 – Menţine comunicarea cu cei cu care pari să te afli în conflict (preferabil, încearcă să lămureşti prompt lucrurile; nu amâna discuţia).
Principiul 2 – Abţine-te de la a discuta despre alţii în absenţa lor (pentru a nu distorsiona realitatea).
Principiul 3- Dacă sesizezi semne ale unui conflict, încearcă să iniţiezi acţiuni la care să participe persoanele implicate. Aşa nimeni nu se va mai simţi atacat sau ameninţat sau ignorat.
Principiul 4 – Încearcă să eviţi toate fenomenele de tipul“eu câştig – tu pierzi”. Se recomandă abordarea unei dispute din toate perspectivele posibile, ştiut fiind că de cele mai multe ori o echipă sau un individ se comportă negativ numai dacă se simte ameninţat(ă) sau atacat(ă).
Principiul 5 – Asigură -te că ştii să recunoşti rezultatele şi nu flatarea sau linguşeala.” (Managementul conflictului – ghid , Tipogrup press, Buzău, 2001, p.32)
După Axelroad, principiile strategice de rezolvare a unui conflict sunt următoarele:
„1. Nu fiţi primul care nu cooperează (care se încăpăţânează sau dă bir cu fugiţii); fiţi plini de solicitudine, fiţi drăguţi, amabili şi afabili.
2. Aveţi grijă ca atât cooperarea, cât şi abandonul să fie în raport de reciprocitate , respectiv: daţi răspunsuri măsurate (cumpătate) pentru a asigura reciprocitatea, nu vă lăsaţi exploatat în mod direct, nu fiţi invidios, fiţi iertător, conciliant, empatic.
3. Nu faceti pe deşteptul. Nu complicaţi şi nu simplificaţi inutil problemele, pentru că nu veţi rezolva nimic.” (Grant, W. Rezolvarea conflictelor, TEORA, Bucureşti, 1998, p.23)
Practic, sunt necesare o serie de abilități:
- Abilitatea de a spune „nu” atunci când apare o diferență de opinie, de confruntare. Profesorul trebuie să fie deschis în rezolvarea problemelor.
- Abilitatea de accentua scopuri comune cu obiective personale, păstrând relația și depășind situația.
- Abilitatea de a prezenta emoțiile, ideile, sentimentele calm, clar, concis și onest
- Abilitatea de evaluare a situației-problemă create dintr-o perspectivă mai largă sub toate aspectele.
- Abilitatea de a asculta, de a observa și accepta emoțiile și trăirile indivizilor cu care se vine în contact.
4. „Una din modalitățile de diminuare sau chiar rezolvare a unui conflict o constituie ascultarea activă– care are etapele:
I. Lăsaţi interlocutorul să vorbească: nu întrerupeţi; nu daţi sugestii; aveţi răbdare; nu faceţi trimiteri la propriile sentimente /experienţa dumneavoastră.
II. Fiţi empatic – puneţi-vă în situaţia interlocutorului: prindeţi ideea principală şi angajaţi-vă în a-l înţelege pe vorbitor, încercând să vă detaşaţi de punctul personal de vedere; dăruiţi-vă, puneţi-vă în locul vorbitorului pentru a înţelege cu adevărat prin ce trece (ce gândeşte, ce simte, ce ştie, ce aşteaptă, ce vrea).
III. Puneţi întrebări pentru a înţelege mai bine: reformulaţi cele mai importante gânduri şi sentimente ale vorbitorului (pe care le vedeţi şi le simţiţi). Nu manifestaţi acord sau dezacord.
IV. Verificaţi dacă aţi înţeles: întrebaţi interlocutorul dacă mai există ceva ce ar vrea să mai spună; rezumaţi şi integraţi cele ascultate.
V. Îndemnaţi interlocutorul să se destăinuie: să spună ce a simţit, ce a înţeles, ce nu a înţeles, ce ar mai vrea etc. ” (Grant, W. Rezolvarea conflictelor, TEORA, Bucureşti, 1998, p.43)
Recomandările făcute de Morton Deutsch în lucrarea „Psihologia rezolvării conflictelor” profesorilor şi educatorilor:
1. Trebuie să cunoşti tipul de conflict în care eşti implicat.
2.Trebuie să conştientizezi cauzele şi consecinţele violenţei şi ale alternativelor de violenţă, chiar atunci când eşti foarte nervos.
3. Trebuie să înfrunţi conflictul, mai degrabă, decât să-l eviţi.
4. Respectă-te pe tine şi interesele tale, respectă-l pe celalalt şi interesele sale.
5. Evită etnocentrismul, înţelege şi acceptă realitatea diferenţelor culturale.
6. Fă diferenţa clară între “interese” şi “poziţii”.
7. Cercetează interesele proprii şi pe cele ale celuilalt pentru a identifica interesele comune şi compatibile pe care le aveţi.
8. Defineşte interesele conflictuale ca o problemă reciprocă ce urmează să fie rezolvată prin cooperare.
9. Ascultă cu atenţie şi vorbeşte în aşa fel încât să fii înţeles; încearcă activ să te pui în locul celuilalt şi verifică mereu dacă reuşeşti s-o faci cu succes.
10. Fii atent la tendinţele naturale spre subiectivitate, percepţii eronate, judecăţi greşite şi gândire stereotipă.
11. Dezvoltă abilităţi de a aborda conflicte grele, astfel încât să nu fi neajutorat şi disperat când te confrunţi cu cei care sunt mai puternici și care folosesc şiretlicuri.
12. Trebuie să te cunoşti pe tine şi să îţi cunoşti reacţiile la diferite conflicte.
13. Pe tot parcursul conflictului rămâi o persoană morală – atentă şi dreaptă.
Probleme dificile care pot apărea într-o școală. Exemple reale
1. Conflict între doi elevi din clasa a VI-a – Laura crescută de bunica ei, are un vocabular mai vulgar și este mai dificil de înțeles și Mădălin care este un elev cu probleme comportamentale și este orfan de mamă (Laura este agresată verbal şi chiar ameninţată cu bătaia, iar bunica ei vine la școală și îl bate pe Mădălin).
Directorul invita profesorul diriginte de la clasă, profesorii de serviciu din ziua respectivă pentru identificarea cauzelor conflictului.
Discută separat cu ambii elevi pentru identificarea cauzelor conflictului.
Stabilesc împreună cu toţi elevii din clasă unele prevederi referitoare la modul de comportare şi de adresare între copii şi afişarea lor la loc vizibil în clasă.
Directorul invită la școală pe tatăl băiatului și pe bunica fetei, conştientizându-i de importanţa supravegherii mai atente a comportamentului copiilor lor.
Eleva va întocmi o fişă cu cuvinte frumoase despre respect şi colegialitate, fișă pe care o va discuta împreună cu toată clasa, profesorul diriginte și va fi sprijinită să găsească prieteni potriviți pentru colaborare.
2. Conflict între o elevă de etnie rromă , şi ceilalți elevi din clasă (aceasta îi agresează fizic).
Directorul invită profesorul diriginte de la clasă, profesorii de serviciu din ziua respectivă pentru identificarea cauzelor conflictului.
Stabilesc de comun acord unele reguli (cu toată clasa), cerându-le tuturor să se conformeze tocmai pentru că au fost dezvoltate împreună.
Creează o atmosferă generală de respect şi deschidere interculturală.
Antrenează eleva în activităţi comune, atât cu băieţii, cât şi cu fetele, indiferent de etnie, stimulând astfel încurajarea diversităţii în cadrul grupului.
Propune spre rezolvare diferite activităţi pe care să le poată îndeplini cu succes, astfel va reuşi să atragă atenţia colegilor în mod pozitiv;
Directorul solicita părinţilor o atentă supraveghere a atitudinii fetei, pentru acest fapt îi invită să participe, în măsura în care timpul le permite, la orele de curs, urmând ca şi acasă să-i acorde o atenţie sporită până la schimbarea atitudinii agresive, eventual și o consiliere a părinților.
3. Un părinte vine furios la școală pentru că a simțit că fiica lui este neîndreptățită la ora de matematică. Își ia copilul și îl transferă la altă școală. Merge câteva zile la cealaltă școală, dar nu se adaptează navetei, noilor profesori și noilor colegi. Se mută din nou la fosta școală
Directorul invită la dialog profesorul de matematică și dirigintele clasei. Eleva este foarte bună la învățătură, dar puțin cam emotivă. Matematica este o știință realistă, iar profesorul de matematică este nou în școală și nu o cunoaște prea bine pe elevă.
Directorul ascultă calm argumentele părintelui nemulţumit în cadrul unei discuţii particulare și încearcă să-l calmeze și pe acesta. Îi respectă poziția și sentimentele acestuia, chiar dacă este tentat să gândească altfel. Evită situația câștig-pierdere spre rezolvarea problemelor. Îi propune părintelui și o consiliere psihologică atât a lui ca părinte cât și elevei.
Profesorul de matematică propune elevei un plan de muncă suplimentară care să o ajute în pregătirea sa pentru ora de matematică.
Implică mai mult eleva la clasă încercând să-i redea încrederea în forțele ei. O pregătește alături de alți colegi în alte activităţi şi concursuri pentru care manifestă aptitudini şi dorinţă.
„Nu e vorba de cât de deştept sunt eu, ci de faptul că am mai multă răbdare în rezolvarea problemelor.” Albert Einstein
Bibliografie:
1. Deutsch, M . Psihologia rezolvării conflictului, TEORA, Bucureşti, 1996
2. Grant, W. Rezolvarea conflictelor, TEORA, Bucureşti,1998
3. Gliga, L.(coord.) Managementul conflictului – ghid , Tipogrup press, Buzău, 2001
4. x x x Conflictele şi comunicarea, Editura Arc, Bucureşti, 1988
5. Balica, M., Horga I., Fartuşnic, C.,(2012), Elevi în situaţii speciale: devianţi şi supradotaţi (2012);
6. Neamţu, C., Psihopedagogia comportamentului deviant, Editura Aramis (2002);
7. Ulrich, Cătălin, Managementul clasei de elevi-învăţarea prin cooperare, Editura Corint, Bucureşti (2000).