Sunt bine cunoscute problemele cu care s-au confruntat profesorii, elevii, părinții și autoritățile din România în anii școlari 2019-2020, 2020-2021 în condițiile pandemiei de coronavirus. În materialul prezentat, facem referire la acest subiect din perspectiva cadrului didactic.
Experiența trăită în această perioadă ne-a demonstrat că participarea noastră ca şi cadre didactice la cursuri de formare continuă, la simpozioane, conferințe, toate desfășurate în mediul on-line nu sunt suficiente pentru o mai bună calitate a procesului educaţional. Noi, cadrele didactice trebuie să ne dorim să schimbăm ceva, noi suntem cei care trebuie să propunem, să fim deschişi la noi abordări de desfăşurare a procesului instructiv-educativ.
Strategiile utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare sunt modalităţi de stimulare şi motivare a învăţării şi dezvoltării personale a elevilor, sunt instrumente didactice care permit interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe, asigurând perfecţionarea şi optimizarea demersului educaţional. Metodele moderne presupun o învăţare prin comunicare, prin colaborare, care produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe elev, pe implicarea lor directă şi activă, pe lucru în echipă, care devin mult mai greu de gestionat în învățământul on-line.
În această perioadă pandemică, noi, cadrele didactice, de cele mai multe ori, dăm vina pe lipsa de implicare şi motivare a elevilor în cadrul activităţilor şcolare on-line, pentru rezultatele nu tocmai bune ale unora dintre ei. Toate acestea sunt determinate fie de percepţia familiei asupra şcolii ca instituţie în mediul on-line, fie de propriile constatări ale elevilor şi de lipsa de atractivitate a materiei, a metodelor folosite de cadrul didactic, de antipatia faţă de profesor sau faţă de şcoală. Cu siguranţă, dacă profesorul manifestă entuziasm pentru obiectul de studiu pe care îl predă şi pentru lucrul cu elevii, dacă recurge la utilizarea unor strategii moderne de predare-învăţare-evaluare adaptate învățării în mediul virtual, tehnologizat, atunci dorinţa de implicare şi motivaţia elevilor va creşte considerabil.
Aşadar, nu este de ajuns ca şi cadru didactic să fi pregătit din punct de vedere profesional, pentru a-i determina pe elevii dezinteresaţi să înveţe și să se implice în actul educațional. Nu este de ajuns să-ţi faci scenariul desfăşurării lecţiei, secundă cu secundă, pe care urmează să o predai. Este absolut necesar să fi deschis noilor provocări, să descoperi, să cunoşti bine colectivul de elevi, să ştii ce cunoştinţe au achiziţionat până în momentul respectiv, să apreciezi corect calităţile intelectuale ale fiecăruia dintre ei şi, nu în ultimul rând, poate cel mai important în contextul actual, să utilizezi strategii moderne în derularea procesului instructiv-educativ adaptate sau adaptabile în învățământul față-în-față sau on-line.
De aceea, este esenţial să le arăţi elevilor cum să înveţe într-un mod care să-i ajute direct sau de la distanță, în mediul on-line, să asculţi, să pui întrebări, să răspunzi la nelămuriri, să îi determini pe elevi să fie cei mai buni, să deţii competenţe de comunicare şi să formezi aceste competenţe şi la elevi.
Aceştia trebuie atraşi, motivaţi şi inspiraţi să participe la lecţie şi, cum tinerii din ziua de azi sunt înconjuraţi de tehnologie, a devenit obligatoriu ca profesorul să apeleze la aceasta pentru a-i motiva. S-a dovedit că Internetul, calculatorul şi celelalte instrumente tehnologice care au fost folosite în această perioadă facilitează procesul de învăţare, oferă elevilor şansa de a se apropia de şcoală într-o manieră familiară lor, dar şi inovatoare, atractivă.
Disciplinele informatice (Informatică, Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor Tehnoredactare asistată de calculator, Tehnici de documentare asistată de calculator, Procesarea computerizată a imaginii, Tehnici de prelucrare audio-vizuală, Sistemul de gestiune a bazelor de date) sunt materii îndrăgite de către elevi, datorită calculatorului, mediului virtual de care ei sunt foarte apropiați. Chiar dacă mulţi dintre elevi foloseau calculatorul într-un mod nu tocmai util, în această perioadă acest aspect a putut fi îmbunătăţit.
În activitatea mea didactică am utilizat şi alte abordări de predare a lecţiei în cadrul disciplinelor Informatică şi Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor, discipline pe care le predau la nivel liceal. Despre una dintre acestea aş dori să va vorbesc în continuare.
Iniţial, pentru mine, metodă Learning by Doing era o metodă despre care ştiam prea puţine lucruri şi nu o folosisem niciodată. Am citit, m-am documentat și mi-am dat seama din primul moment că acestă metodă poate fi utilizată și în învățarea on-line și poate să-mi fie de mare ajutor în activitatea mea didactică.
Learning by doing, în traducere “învăţarea prin acţiune”, constă în a te implica într-o activitate şi a învaţa din această activitate. Metoda răspunde la următoarele întrebări:
– Cum funcţionează activitatea?
– Cum învăţăm?
– Ce am înţeles?
– Cu ce te ajută?
Învăţarea prin acţiune este un lucru la care orice individ trebuie să reflecteze în mod ideal, în timpul şi după desfăşurarea activităţii pentru a obţine cele mai bune rezultate. Este o modalitate “naturală” de învăţare, care poate fi abordată conştient sau inconştient de către oricine, în orice moment.
Când vine vorba despre şcoală față-în-față sau on-line, în loc de a le permite elevilor să înveţe prin “a face”, uneori, cadrele didactice creează cursuri de instruire în care vorbesc elevilor despre noţiunile teoretice, fără a pune accentul pe practicarea acestora, fie din cauza programei încărcate, fie din cauza timpului insuficient. Elevii trebuie să înveţe să pună întrebări şi să formuleze propriile răspunsuri.
De altfel, profesorii au descoperit în această perioadă că ar nu trebuie să mai stea în faţa clasei şi să predea aceleaşi lucruri, oră după oră. Elevul învață „să facă lucruri” sau „să încerce un nou rol” în două moduri:
- Învaţă singur, din experienţele imediate.
- Învaţă cu ajutorul unui profesor, instructor, consilier, mentor, sau alt coleg care îl provoacă, îl încurajează în asumarea riscurilor, îi corectează eventualele erori şi îi oferă noţiuni teoretice. Această modalitate îi dă posibilitatea elevului să înveţe din experienţele şi observaţiile altora.
Un dezavantaj în situaţii din viaţă reală ar fi că nu există mentori pentru orice activitate, caz în care modalitatea de învăţare poate fi lentă, frustrantă şi poate genera un eşec.
Utilizând cea de a doua modalitate, eu am aplicat şi aplic această metodă foarte des, deoarece elevii au devenit mult mai implicaţi în activitatea desfăşurată în cadrul orei, dar şi în realizarea temelor şi proiectelor în afară orelor de curs.
“Mentorul” pot fi eu sau unul dintre elevi. Lucrând pe grupe, în general grupe de câte doi elevi, unul dintre ei poate fi “mentorul” celuilalt în realizarea unei activităţi. Pentru a-şi câştiga statutul de “mentor”, elevii trebuie să demonstreze că şi-au însuşit noţiunile teoretice, noţiuni pe care le furnizez elevilor ca temă de parcurs pentru ora următoare, sub forma unor prezentări Prezi, PowerPoint, înregistrări video, tutoriale, toate postate pe platforma educațională a școlii, în clasa lor virtuală (Google Classroom). Parcurgerea materialelor teoretice acasă de către elevi, le permite acestora să îşi câştige statutul de “mentor“ în ora următoare de curs, chiar dacă activitatea se desfășoară on-line.
Această metodă poate fi aplicată cu uşurinţă în cadrul oricărei ore, la orice disciplină, deoarece calculatorul este un instrument care permite elevilor să “înveţe să facă” activitatea respectivă, dar şi să verifice ceea ce au înţeles. Cu ajutorul mentorului şi a calculatorului, metoda devine eficientă aproape de fiecare dată.
Dacă în abordarea tradiţională a lecţiei, profesorul este actorul principal şi principala sursă de informaţie, abordarea “learning by doing” este centrată pe elev, este o metodă activ-participativă de învăţare, ce permite personalizarea procesului de învăţare.
Activităţile desfăşurate în timpul orei de curs se redefinesc, adică, sunt incluse mai multe activităţi de învăţare, mai multe probleme prin care elevii sunt implicaţi în procesul de învăţare, de exemplu: analiza documentului original, dezbatere, prezentare orală, probleme / exerciţii / proiecte bazate pe învăţare, dezvoltare de abilităţi şi punere în practică a noţiunilor teoretice. Metoda promovează învăţarea diferenţiată deoarece timpul alocat aplicaţiilor practice în timpul orei este mult mai mare, atunci când materialele teoretice sunt furnizate de profesor pentru a fi studiate acasă de elevi. Se pot realiza cercetări, proiectări şi rezolvări de probleme dificile, construirea de noi cunoştinţe cu ajutorul profesorului şi a elevilor. Elevii sunt implicaţi activ în dobândirea de cunoştinţe, putând să participe şi să evalueze propriul proces de învăţare.
Acestea sunt doar câteva dintre avantajele pe care le oferă această abordare.
În urmă aplicării acestei metode, am constatat că elevii au fost mult mai implicaţi în realizarea sarcinilor din timpul şi din afară orei de curs, mai activi în procesul de învăţare față-în-față sau on-line. Numărul de aplicaţii practice realizate în timpul orei folosind metoda „learning by doing” a fost mult mai mare faţă de cele realizate într-o ora de predare clasică. Astfel, unii elevii au avut posibilitatea să demontreze capacitatea lor de a folosi noţiunile asimilate, alţii să descopere atât ei, cât şi eu, lacunele strecurate în înţelegerea noţiunilor predate.
În concluzie, o abordare nouă şi eficientă în cadrul procesului instructiv-educativ este utilă atât pentru elevi prin motivarea şi implicarea acestora în activitatea şcoalară, cât şi pentru cadrul didactic care depăşeşte rutina zilnică şi îşi păstrează tinereţea sufletească.