Nu este întotdeauna uşor pentru profesori să îşi asume riscul de a încerca lucruri noi dar învăţarea centrată pe elevi şi lucrul dinamic cu aceştia ar putea fi benefice atât pentru elevi cât şi pentru profesori în procesul de predare-învăţare-evaluare care are loc în clasă. Învățarea ar trebui să ocupe poziţia centrală, mai presus de toate, iar profesorii ar trebui să îi implice pe elevi cât mai mult din timpul orei de curs. Aşa că ar trebui să ne întrebăm care ar fi cel mai eficient mod de a planifica timpul din clasă. Probabil că învățarea bazată pe proiecte este unul dintre cele mai utile instrumente pe care profesorii ar trebui să le folosească.
Nu contează dacă elevii lucrează în perechi, individual sau în echipe, important este că atunci când sunt puşi să proiecteze ceva de la zero le sunt stimulate abilităţile creative. Când se utilizează strategia de învăţare bazată pe proiecte, este aproape garantat că efortul va fi interdisciplinar. Profesorul are rol de antrenor, de îndrumător pentru elevi în a folosi o varietate de resurse, o strategie distractivă şi motivantă pentru a descoperi conţinut cu profunzime şi amploare, care asigură învăţare pe termen lung.
Dacă analizăm învăţarea bazată pe proiecte la modul cel mai general, o putem structura în câţiva paşi (desigur, profesorii-antrenori ar trebui să modifice sau să adapteze paşii în consecinţă pentru a se potrivi sarcinii de lucru şi nivelului elevilor):
- Profesorul-antrenor stabileşte cadrul din viaţa reală pentru proiectele pe care elevii le vor realiza.
- Elevii îşi asumă rolul de designeri de proiecte şi stabilesc modul de realizare al acestora.
- Elevii discută şi adună informaţiile de bază necesare pentru proiectele lor.
- Profesorul-antrenor şi elevii negociază/ stabilesc criteriile de evaluare a proiectelor.
- Elevii îşi procură materialele necesare pentru realizarea proiectului.
- Elevii îşi creează proiectele.
- Elevii îşi prezintă proiectele, după ce îşi pregătesc împreună expunerea acestora.
- La final, elevii reflectă asupra procesului realizării proiectului şi evaluează proiectele pe baza criteriilor stabilite anterior.
În esenţă, învăţarea bazată pe proiecte are câteva caracteristici/ avantaje pentru care ar merita aplicată la clasă. În primul rând, se bazează pe întrebări care stimulează curiozitatea intrinsecă a elevilor, iar aceştia caută răspunsuri cu caracter ştiinţific. În al doilea rând, elevii îşi dezvoltă abilităţile specifice secolului al XXI-lea şi anume comunicarea, colaborarea, creativitatea şi gândirea critică. La final, elevii îşi prezintă întreaga muncă în faţa unui public, aşa cum în viaţa reală proiectele sunt supuse evaluării în vederea obţinerii criticii constructive. Nu în ultimul rând, provocarea lansată la începutul proiectului sub formă de întrebare sau dilemă necesită înţelegerea cunoştinţelor acumulate la nivel ştiinţific/ academic.
Învăţarea bazată pe proiecte stimulează, de asemenea, îmbunătățirea abilităților tehnologice ale elevilor datorită concentrării pe abilităţile secolului al XXI-lea. Proiectele bazate pe tehnologie sunt interdisciplinare, colaborative, motivante şi abordează întreaga gamă de stiluri de învăţare. Natura colaborativă a proiectelor îi ajută pe elevi să lucreze în echipă, să comunice eficient cu ceilalţi şi consolidează programele de învăţare socială şi emoţională implementate de şcoli din întreaga lume.
De curând, am participat, în cadrul unei mobilităţi Erasmus+, la un program job shadowing la Şcoala Arco de Sierra din El Molar, Spania, ocazie cu care am putut analiza modul de realizare în fapt a învăţării bazate pe proiecte. Mai exact, la şcoala anterior amintită, care a obţinut statutul de şcoală STEM, copiii sunt încurajaţi să înţeleagă diferite concepte prin experimentare şi joacă. În prima zi când am început programul s-a organizat un festival STEM în care diferite clase şi-au prezentat propriile proiecte pe tema „Importanţa apei în natură”. Astfel, am putut observa cum, prin intermediul proiectelor, copiii au avut şansa să aplice cunoştinţe din lumea reală la clasă sau acasă. Temele proiectelor STEM au întotdeauna la bază situaţii reale din viaţa de zi cu zi, când copiii construiesc, creează, explorează, învăţarea capătă sens pentru ei. De exemplu, prin intermediul acestor proiecte, au descoperit şi învăţat proprietăţile apei, au înţeles cum să conserve apa ca mediu de viaţă sănătos, care este circuitul apei în natură, ce este o staţie de epurare, de unde provine apa potabilă din El Molar etc.
În concluzie, când elevii exersează luarea deciziilor şi raţionamentul deductiv şi sunt expuşi la exemple din viaţa reală, ei sunt capabili să îşi extindă abilităţile, să îşi evalueze opţiunile şi să gândească critic. Activităţile din cadrul proiectelor îi ajută pe elevi să vizualizeze modul în care evenimentele se desfăşoară de fapt, elevii fiind puşi să facă cercetări, să colaboreze, să discute şi să scrie despre material, să colecteze sau să deseneze ilustraţii şi să reflecteze asupra muncii lor. Elevii învaţă unii de la alţii, analizând şi sintetizând materiale, consolidând punctele pricipale şi transferând informaţiile din memoria pe termen scurt la memoria pe termen lung. Cel mai important este că elevii vorbesc despre lucruri ştiinţifice şi scriu cu un scop, deoarece munca lor este adesea prezentată în faţa colegilor lor, în cazul experienţei mele au fost invitaţi şi părinţi, aceştia din urmă au primit un „paşaport” în care au trebuit să completeze numele proiectului, descrierea pe scurt a acestuia şi câteva notiţe esenţiale despre proiect. Prin folosirea acestor strategii practice, interactive, elevii vor deveni motivaţi şi implicaţi şi astfel va fi promovat un mediu care face învăţarea distractivă.