Deși IA imită funcții umane, precum planificarea, raționamentul, creativitatea, fiind valorificată în domenii diverse (financiar, bursier, publicitar etc.), încă nu putem vorbi de o absolutizare a ei în domeniul educației, factorul uman fiind indispensabil în adaptarea și proiectarea demersului instructiv-educativ.
E bine-cunoscut cazul autoarei japoneze Rie Kudan, care a recunoscut că unul dintre romanele sale a fost scris în proporție de 5% cu ajutorul ChatGPT, dar că IA nu este un impediment în dezvoltarea creativității și a originalității, ci un stimulent, iar scriitorul Jukka Aalho a produs „la comandă”, pe computer, o carte de poezie în 24 de ore, semnalând posibilitatea ca IA să facă o concurență serioasă literaturii și jurnalismului, în contextul în care poate să genereze… emoție, chiar dacă „tehnică”. Să nu uităm că și experimentul dadaist a fost generator de emoție. În ce măsură consumatorul contemporan de artă alege să se hrănească cu produse IA livrate rapid și ieftin depinde numai de „arhitectul” care manevrează IA, fie că se numește el scriitor profesionist, fie simplu diletant, fie doar tehnicianul care reinventează și reînvie scriitori, deși, „cu cât e mai lung textul, cu atât îi va fi mai greu unei aplicații să-și amintească tot ce era înaintea sa” , sau și de modificarea radicală a gustului artistic?
Unele platforme educaționale au deja inserată această funcționalitate a IA în producerea diverselor materiale didactice. Astfel, în funcție de indicațiile profesorului referitoare la titlul lecției, domeniul abordat, mijloace multimedia, cuvinte-cheie, se generează structura și cuprinsul lecției, profesorul urmărind sugestiile și atașând videoclipuri, imagini, secvențe de evaluare relevante sau modificând, după caz, conținuturile atașate. Cât de artificial ar fi un astfel de demers și care este limita în integrarea IA în orele de literatură, putem problematiza pornind de la următoarea analiză SWOT.
Ca puncte tari s-ar evidenția interfața atractivă, ușurarea muncii profesorului prin generarea unor sugestii de abordare a temei și de utilizare a unor materiale grafice și audio, abordarea diferită a aceleiași teme. Totuși, printre punctele slabe se numără descurajarea gândirii critice, slaba utilizare a unor strategii didactice moderne, limitarea intervenției profesorului prin propriile sugestii pe care IA să i le rezolve, limbajul standardizat, deseori de lemn, cu relativ puțină preocupare pentru nuanțele unui text literar (citate, analiză de text), plata unui abonament lunar pentru versiuni mai bune. Dintre oportunități aș numi caracterul novator al IA, care impune o permanentă adaptare a profesorului la educația digitalizată, dezvoltarea de competențe digitale, caracterul interdisciplinar și transdisciplinar al lecțiilor. În lista de amenințări aș include pericolul utilizării fără discernământ a IA de către elevi și chiar de către profesori, care trebuie să fie suficient de vigilenți pentru a corecta informațiile false și sugestiile nepotrivite oferite. În plus, există riscul robotizării și standardizării muncii didactice, profesorul nemaifiind original și creativ. Totuși, sugestiile oferite de IA pot deschide profesorului calea propriei munci de căutare și inserare a citatelor semnificative, a scenelor relevante etc. IA poate realiza un plan care ar fi extrem de cronofag dacă profesorul l-ar întocmi fizic, dar există încă breșe în organizarea și transmiterea informației.
Astfel, în ciuda comenzii adresate IA de a desena un poliedru pe laturile căruia să apară inserate citate privitoare la personajul Otilia Mărculescu din romanul călinescian, urmate de puncte de suspensie, unde elevii ar fi intervenit interactiv pentru a deduce și scrie trăsăturile aferente, două dintre aplicațiile consultate nu au trimis decât un text schematic, fără a aminti măcar de tehnica reflectării poliedrice prin care este surprinsă complexitatea protagonistei. În egală măsură, asistentul virtual al altei aplicații a scris în mod repetat că Otilia are ochii verzi, apoi negri, aducând citate din alte romane! Cu alte cuvinte, IA oferă rapid punctul de plecare în abordarea unei teme, dar relativ superficial și cu destule confuzii (între temă și motiv, amestecul scenelor narative din romane diferite), în așa fel încât e de datoria profesorului să corecteze, să reformuleze și să îmbogățească formula didactică propusă. Așa se explică și de ce temele elevilor rezolvă alte conținuturi decât cele abordate la clasă.
Dacă IA necesită îmbunătățiri în realizarea unui proiect mai mare/ eseu etc., totuși poate furniza resurse deosebit de valoroase în organizarea unor activități extrașcolare pe teme literare (galerie de personaje feminine în literatura română, aniversarea unor scriitori, urmărirea unui motiv literar de mare circulație la mai mulți autori, relația literatură-cinematografie etc.), prin sugerarea unor activități de tip scriere creativă, interpretare dramatică, expoziție de desene, proiecție film, concurs literar, afiș, pliant, broșură etc., așa încât obiectivele marilor companii în domeniu să se împlinească: „o abordare responsabilă, în care tehnologia pune în valoare munca cadrelor didactice” .
În concluzie, este important ca elevul să creeze singur conținutul eseului, ulterior putându-se verifica cu o aplicație IA, ținând cont de faptul că, pe aceeași platformă, IA a furnizat foarte concret și clar aspectele teoretice care trebuie urmărite în reliefarea statutului social, moral și psihologic al personajului. Dacă IA nu se folosește cu discernământ, elevul își limitează capacitatea de gândire critică, de studiere și aprofundare a unei teme, de exprimare argumentată a propriei opinii, de problematizare și învățare prin descoperire.
Bibliografie
www.inteligenta-artificiala.com/
educatia-digitala.ro/instrumente-cu-inteligenta-artificiala-pentru-educatie/
www.twinkl.ro/blog/inteligenta-artificiala-in-educatie-un-viitor-promitator