Influența activităților de cunoaștere a mediului înconjurător în dezvoltarea preșcolarului

Încă de la naștere, copilul este implicat într-un proces complex de cunoaștere a mediului înconjurător, prin intermediul căruia intră în contact cu stimuli concreți, în mod nemijlocit, sau prin intermediul cuvântului, în mod mijlocit, aceștia având o contribuție considerabilă în dezvoltarea lui armonioasă.

Familiarizarea preșcolarului cu toate elementele care îl înconjoară și care îi asigură o dezvoltare integrală, presupune implicarea lui în diferite activități care să-i trezească interesul și dorința pentru cunoaștere. Acest tip de experiențe îl ajută în socializare, în integrarea lui în societate și construirea unor relații fructuoase cu mediul înconjurător.

Mediul înconjurător reprezintă totalitatea factorilor externi din natură și societate care acționează asupra omului și condiționează existența lui.

Mediul în care trăiește și se dezvoltă copilul reprezintă principala sursă de informații prin intermediul căruia acesta intră în contact cu realitatea și totodată asigură cadrul necesar evoluției sale prin oferirea condițiilor materiale și culturale.

Activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător asigură dezvoltarea intelectuală, activarea tuturor organelor de simț, care includ îmbogățirea conținutului senzațiilor și percepțiilor,  formarea de reprezentări prin identificarea însușirilor elementelor, activarea gândirii care implică analiză, sinteză, comparație, îndrumarea copilului către trecerea de la gândirea concretă la cea abstractă etc.

Însușirea cunoștințelor, integrarea copilului în mediul înconjurător se realizează treptat și cu precădere în momentul frecventării grădiniței, deoarece activitățile organizate pas cu pas, de-a lungul timpului au evidențiat faptul că stimulează procesele psihice în mai multe direcții:

  • spre desprinderea de acțiunea cu obiectele;
  • spre trecerea de la formele spontane, lipsite de organizare, haotice, la forme cu un caracter organizat, sistematic, orientat către un scop precis;
  • spre dezvoltarea inițiativei și a independenței în întreaga activitate de cunoaștere.

O.I. Soloviova consideră că „lumea înconjurătoare trebuie să pătrundă în conștiința copiilor ca un cerc determinat de fenomene concrete, care-și lărgește treptat și constant varietatea diferitelor aspecte, însușirile exterioare, legăturile concrete și interacțiunea dintre fenomenele ce se desfășoară în timp și în spațiu.”

Pe parcursul anilor de frecventare a grădiniței, copilul va intra în contact cu o varietate de informații, care se îmbogățesc treptat, astfel încât de la un nivel la altul să se constate diferențe cantitative și calitative de conținut însușite de acesta. Conținutul care poate fi abordat de educatoare în activități poate fi despre:

– Interiorul și exteriorul grădiniței (cunoștințe despre localul grădiniței și utilitatea lui, obiecte și modul lor de folosire, regulile de comportare cu oamenii din jurul lor și reguli de păstrare a obiectelor, adresa și cartierul unde este plasată grădinița etc)

– Familia și viața copilului în familie (cunoașterea numelui membrilor care compun familia, atribuțiile acestora, reguli de comportament în familie, modalități de exprimare a dragoste/ respect/ recunoștință fața de ei, aspectul casei și obiectele cu care este amenajată, clădiri importante cu care este înconjurată casa etc.)

– Omul-înfățișarea, condițiile de viața(corpul omenesc, reguli de igienă, diferențierea obiectelor și a utilității acestora, obiecte vestimentare folosite în funcție de vreme, hrană).

– Activitatea omului (munca în parcuri, livezi, grădini în funcție de anotimp, activitatea muncitorească a omului-locul de munca, îndatoririle și meseria/profesia acestuia)

– Orașul sau satul natal (orașul sau satul natal, cartierul unde locuiește, cunoașterea unor instituții/ locuri principale: poliție, biserică, spital, școală, parc etc., sesizarea unor frumuseți ale naturii specifice locului natal: pădure, râu, lac, munte, mare etc., cunoașterea unor obiecte de artizanat și a unor elemente de port popular, creații populare etc.)

– Natura (plante, fenomene ale naturii, animale, îngrijirea plantelor, reguli de comportare în parcuri și în grădini)

– Animale (părțile componente ale corpului unor animale, adăposturi, foloase și pagube aduse de acestea, modalități de îngrijire și reguli de comportare și igienă fața de animale)

– Evenimente și sărbători (Crăciun, Sfântul Nicolae, Pastele, Ziua României, Mărțișor, Ziua Copilului etc.)

– Anotimpuri (fenomene caracteristice, activitățile oamenilor pentru sprijinirea animalelor pe timpul rece, adaptarea oamenilor la fiecare anotimp: haine, alimentație, muncă în natură)

– Orientarea în timp (momentele zilei-dimineața soarele răsare-copiii merg la grădinița…noaptea apune soarele și răsare luna, cunoașterea culorilor, învățarea zilelor săptămânii)

– Mijloace de transport (categorizarea tuturor mijloacelor de transport, activitățile depuse de șofer, mecanic, pilot, marinar etc., cunoașterea culorilor semaforului și a rolului acestuia, cunoașterea unor indicatoare de circulație și marcaje rutiere, cunoașterea regulilor de circulație).

În organizarea activităților de cunoaștere a mediului înconjurător, care aparține domeniului experiențial Știință, se pot utiliza următoarele mijloace de realizare: observarea (un element/ obiect la grupele mici, de exemplu pisica, și două elemente prin comparație la grupa mare, pisica și câinele), lectura după imagini, convorbirea, jocul didactic, povestire. Această activitate este recomandată să se realizeze la începutul săptămânii sau prezentării unei noi teme, întrucât ea reprezintă principala cale prin care copilul intră în contact cu un nou subiect, cu noi informații și elemente din mediul lui apropiat sau depărtat.

De asemenea, se pot organiza diferite activități individual sau cu grupuri mici, care pot îmbrăca forma vizionării unor filme, activități cu caracter practic-aplicativ (strângerea unor materiale din natură, experimente, semănarea unor semințe, colectare de plante etc.), jocuri și exerciții senzoriale (exersarea sensibilității tactile și kinestezice auditive/ vizuale/ gustative olfactive), plimbări și vizite, conversații libere, concursuri etc.

În încheiere, vreau să aduc în atenție citatul lui Aristotel „Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viață, de aceea pe lângă viață, dăruiți copiilor și arta de a trăi bine, educându-i.”, care ne provoacă într-un mod pozitiv, să dam frâu liber creativității și să oferim copiilor cele mai frumoase, atractive activități, pentru a le asigura o încadrare perfectă în tabloul societății și al naturii.

Bibliografie
1. E. Varzari, M. Taiban, V. Manasia, E. Gheorghian, Cunoașterea mediului înconjurător și dezvoltarea vorbirii, Editura didactică și pedagogică, București, 1975.
2. MEN, Programa activității instructiv-educative în grădinița de copii și în cadrul organizației „Șoimii Patriei”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979.

 

prof. Nicoleta Stan

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/nicoleta.stan2

Articole asemănătoare