Rolul jocului didactic în dezvoltarea capacităților de comunicare ale preșcolarilor (Studiu de specialitate)

În anii pe care i-am petrecut în mijlocul copiilor de vârstă preșcolară, am plecat de la  ipoteza că limbajul constituie instrumentul de lucru pentru toate celelalte activități ce se vor desfășura în grădiniță, am constatat că cel mai eficace mijloc prin care copii își dezvoltă limbajul, se pot corecta anumite defecte de vorbire, se pot consolida și verifica însușirea unor noțiuni, cât și priceperilor și deprinderilor formate, este jocul didactic.

Preșcolarul, în timpul jocului didactic, mânuiește diferite obiecte, jucării, astfel îi creăm posibilitatea de a le atinge, de a le pipăi, având asupra lui un puternic caracter motivațional, dând frâu liber gândurilor fiind nevoit sa redea ceea ce vede, ceea ce gândește în momentul respectiv.

În atenția mea a stat, în primul rând, perfecționarea laturii fonetice a limbajului copiilor, ținând seama de particularitățile fonetice ale limbajului român, deoarece asimilarea compoziției sonore a cuvintelor reprezintă la grădiniță un moment însemnat în dezvoltarea limbajului, ajutându-i în mod special pe copiii cu probleme în exprimare și pronunție să se descurce mai ușor.

În cariera mea didactică am întâlnit și observat, în special la grupa mică și mijlocie, mulți copii care manifestă tulburări de vorbire, dar printr-o temeinică muncă individuală și cu grupuri mici de copii, folosind jocurile-exercițiu și jocurile didactice alese de mine am institat asupra corectării pronunției copiilor.

Am observat că forma de joc antrenează, mai bine ca oricare tip de activitate, copilul în stimularea și exersarea vorbirii în direcția propusă, fără ca el să conștientizeze acest efort, deoarece introducându-se elemente distractive, care produc bucurie copiilor, activitatea desfășurată evoluează într-o atmosferă caldă, plină de veselie, copilul participă afectiv la sarcina pe care i-o impune jocul, favorizând însușirea sau fixarea cu ușurință a cunoștințelor, a deprinderilor.

Noi, educatoarele, nu avem dreptul să uităm că modelăm materia primă-Omul- și că în meseria noastră trebuie să punem suflet, răbdare, multă înțelegere și mult tact pedagogic.

Pornind de la considerentul că activitatea predominantă din grădiniță este jocul, obiectivele propuse de programa pentru dezvoltarea vorbirii pot fi realizate prin intermediul jocului didactic deoarece îl antrenează intens pe copil în stimularea și exersarea vorbirii în direcția propusă.

Pentru a fi în măsură să-și aleagă jocurile didactice care vor contribui la dezvoltarea vorbirii copiilor, educatoarea trebuie să cunoască nivelul pe care l-a atins fiecare copil în ceea ce privește dezvoltarea limbajului, precum și aspectul deficiențelor de vorbire, ca în funcție de aceste realități să se acționeze și prin intermediul acestui eficient mijloc de formare și educare a copilului-jocul didactic.

Este necesar să subliniez și faptul că în organizarea și desfășurarea acestor jocuri, educatoarea are posibilitatea să depisteze cu mai multă ușurință defectele de vorbire ale copilului, deoarece în cadrul jocului didactic, copilul se manifestă liber, nestingherit și fără rezerve.

Activitățile de dezvoltare a limbajului atestă posibilitatea și utilitatea cultivării limbajului oral, efectuându-se exercițiile de pronunție, de exprimare, de conversație. În această privință, accentul este pus pe activitățile de comunicare, pe dialogul liber, pe formarea deprinderilor de exprimare ordonată a gândirii și de însușirea structurii gramaticale.

Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, este necesară corelarea utilizării mijloacelor de învățare cu strategiile didactice, având ca rezultat asimilarea de către copii a unui bogat volum de cunoștințe din toate domeniile. Acest deziderat poate fi concretizat desfășurând cât mai multe jocuri didactice, începând cu activitățile pe arii de stimulare și  continuând cu activitățile cu toată grupa.

Am realizat că preșcolarii mici și cei de grupă mijlocie participă cu deosebită plăcere la jocurile pe care le organizăm, dar erau atrași mai mult de aspectul distractiv decât de cel instructiv.

Având în vedere atribuțiunile jocului didactic, am desfășurat cât mai multe jocuri în care am antrenat cu deosebire acei copii care dovedeau lacune în asimilarea și folosirea cunoștințelor însușite, pregătindu-i pe toți pentru însușirea citirii. Activitatea aceasta necesită dezvoltarea limbajului sub aspectele: fonetic, lexical și gramatical dând o mare atenție fluidității și expresivității. Accent am pus pe jocurile didactice destinate dezvoltării vorbirii și care au contribuit în mare măsură la dezvoltarea acuității auditive, ale auzului fonematic. Ele solicită perceperea corectă a sunetelor, descifrarea compoziției sonore a cuvintelor, formează abilități de a distinge cuvintele din propoziții, de a pronunța corect cuvintele formând propoziții simple în care să folosească corect regulile gramaticale.

Jocurile didactice îi pun pe preșcolari în situația de a se transpune în diferite roluri din viața cotidiană, lărgind orizontul de cunoaștere al copiilor, îmbogățindu-le experiența de viață, antrenându-i în dialoguri care-i obligă să-și îmbunătățească și să-și activeze vocabularul, folosind limba ca mijloc de comunicare ce oferă copiilor posibilitatea să-și formeze anumite noțiuni, să-și însușească treptat formele structurii gramaticale, contribuind la ridicarea nivelului calității comunicării verbale.

Cu ajutorul jocurilor didactice, copiii pot fi inițiați mai ușor în tehnica analizei și sintezei fonetice. Astfel, efectuarea analizei și sintezei fonetice de către copiii preșcolari presupune găsirea de metode și procedee adecvate vârstei, prin care copilul este determinat să opereze conștient cu materialul verbal achiziționat.

În tot cuprinsul desfășurării  jocurilor didactice, am urmărit o exprimare clară, logică, corectă, folosind cuvinte și expresii alese din jurul lor, dar și din povești, basme audiate de către ei care să-i pună în situația de a exprima vorbirea directă dintre personaje.

Datorită rolului fundamental al comunicării în toate domeniile activității umane, formarea competențelor de comunicare ar trebui să exprime unul din obiectivele fundamentale în școală, cu atât mai mult cu cât comunicarea este unul din mijloacele fundamentale de expresie umană.

În grădiniță, participând efectiv și afectiv la rezolvarea exercițiilor de comunicare, copiii dobândesc deprinderi, abilități de comunicare, asimilează cunoștințe despre comunicare pe care le aplică ei înșiși în practică. Fiind concepute ca “situații de viață”, aceste exerciții și jocuri permit preșcolarilor “să trăiască” diverse situații, să “joace” diferite și variate roluri. Comunicând cu ceilalți, învață și “exersează” schimbul de mesaje, dar și respectul pentru partener, își însușesc reguli de conduită. Aceste jocuri stimulează atât formarea și dezvoltarea competenței  de comunicare, comunicarea respectuoasă, ascultarea activă și empatică, schimbul de păreri, cât și instaurarea unui climat educațional pozitiv.

Copiii trebuie să dobândească încă de la vârsta preșcolară capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-și exprima în mod inteligibil impresiile, gândurile, ideile, ceea ce va constitui o bază în activitatea școlară și apoi în activitatea și  viața socială de mai târziu. De aici decurge necesitatea însușirii vorbirii în mod sistematic în cadrul grădiniței de copii.

Sperăm că, măcar în parte, demersul de investigare a evidențiat necesitatea tratării cu deosebită atenție a fenomenului comunicării în grădinița de copii.

Călăuzită de ideea găsirii unor modalități cât mai variate de însușire a cunoștințelor, am respectat o serie de obiective generale propuse în programa de învățământ, organizând activități care încurajează vorbirea adresativă, reproductivă, dialogul în comunicare și contribuie la cultivarea sentimentelor de dragoste față de frumusețea și armonia limbii române, față de creațiile literare pentru copii, cât și la formarea trăsăturilor morale.

“Drumul parcurs de copil în lumea limbajului, cu ajutorul educatoarei, este un drept incontestabil al etapei sale de dezvoltare, care îi conferă, în etapa următoare(școlară), șanse egale cu ale celorlalți copii, indiferent de mediul sau unitatea școlară de la care provin.”(Preda, 2000, p.17).

Bibliografie:
1. Gherghina, D., Novac, C. (2005). Didactica activităților instructiv-educative pentru învățământul preprimar. Craiova: Editura Didactica Nova.
2. Stan, F. (2013). Jocul didactic. Jocurile exercițiu și rolul lor în dezvoltarea limbajului copiilor preșcolari. Bacău: Editura Rovimed Publishers.
3. Preda, V. (2000). Educația pentru știință în grădiniță- investigație, descoperire, creativitate. București: Editura Compania.

Accesări: 71

Articole asemănătoare