Integrarea elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES) în învățământul de masă presupune nu doar accesul fizic la educație, ci și participarea activă și sprijin personalizat pentru a le asigura progresul educațional. Articolul analizează contexte, politici și practici incluzive, concentrându-se pe exemple concrete de adaptare a predării limbii și literaturii române la nivel liceal. Accentul cade pe diferențiere, adaptare curriculară și colaborare interinstituțională pentru a sprijini real integrarea acestor elevi.
1. Educația incluzivă: fundamente și direcții actuale
În România, cadrul legal al educației incluzive este asigurat de Legea educației naționale nr. 1/2011, completată de Ordinul nr. 6134/2016, care reglementează sprijinul acordat elevilor cu CES integrați în școlile de masă. În paralel, strategiile europene promovează școli echitabile, capabile să răspundă diversității elevilor (Booth & Ainscow, 2016). Totuși, realitatea din licee relevă provocări majore: lipsa formării adecvate a profesorilor, dificultăți în adaptarea conținutului și, uneori, lipsa sprijinului din partea comunității școlare.
2. Profilul elevilor cu CES în liceu: nevoi și direcții de intervenție
La nivel liceal, elevii cu CES pot prezenta dificultăți de învățare, tulburări de atenție, dizabilități intelectuale ușoare, tulburări din spectrul autist sau tulburări de comportament. Acestea impun intervenții educaționale personalizate și un proces didactic flexibil. Obiectivul nu este uniformizarea rezultatelor, ci facilitarea accesului la învățare și susținerea potențialului fiecărui elev.
3. Strategii aplicate la limba română în liceu: exemple din practică
a. Adaptarea conținutului literar
Elevii cu CES pot întâmpina dificultăți de comprehensiune în fața unui text literar clasic. Într-o lecție despre Luceafărul, elevii cu dificultăți de învățare pot primi o versiune scurtată sau rescrisă în registru accesibil, însoțită de imagini sau diagrame care explică relațiile dintre personaje. Astfel, în loc să analizeze integral metaforele eminesciene, pot lucra pe extrase-cheie, evidențiind trăsături ale Hyperionului cu sprijin vizual și ghidaj verbal.
b. Evaluarea alternativă și portofoliul
Pentru un elev cu dislexie sau anxietate la exprimarea scrisă, evaluarea poate fi adaptată. În locul unui eseu clasic, poate realiza un colaj tematic despre viziunea despre lume în poezia simbolistă, însoțit de o explicație orală ghidată. Profesorul îl poate evalua folosind o fișă de observație și grilă de progres individual.
c. Exploatarea textelor funcționale
Textele nonliterare oferă oportunități excelente pentru dezvoltarea competențelor de comunicare în rândul elevilor cu CES. De exemplu, în cadrul unei lecții despre „scrisoarea oficială”, un elev cu TSA poate redacta, cu sprijin, o scrisoare către consiliul elevilor, folosind o fișă-model cu pașii clari ai structurii. Profesorul poate lucra cu el în pereche sau în grup restrâns.
d. Lucrul în perechi și grupuri eterogene
Într-o oră de gramatică, în care tema este identificarea propozițiilor subordonate, elevul cu dificultăți cognitive poate lucra alături de un coleg-tutore. Tutorul îl ajută să recunoască propozițiile cu ajutorul culorilor sau al simbolurilor (ex. cerc pentru propoziția principală, pătrat pentru subordonată). Aceste instrumente vizuale sprijină înțelegerea funcțiilor sintactice într-un mod accesibil.
e. Proiectarea lecțiilor multisenzoriale
Pentru o lecție despre Moromeții, profesorul poate crea un joc de rol: elevii intră în pielea personajelor din capitolul întâi și reproduc o scenă de la masa din pridvor. Elevii cu CES pot citi replici scurte, pregătite dinainte, având fișe de sprijin. Acest tip de activitate crește implicarea și oferă un cadru pozitiv de învățare.
4. Rolul colaborării și al formării continue
Incluziunea reală nu poate fi realizată fără o echipă educațională coerentă. Profesorul de limba română trebuie să colaboreze cu consilierul școlar, cadrul didactic de sprijin, dirigintele și familia. Planul de intervenție personalizat trebuie revizuit semestrial, cu adaptări specifice.
Totodată, profesorii au nevoie de formare continuă în domeniul educației incluzive. Cursurile acreditate care combină teoria cu studii de caz concrete sunt cele mai eficiente. În plus, schimbul de bune practici între licee poate genera soluții viabile și replicabile.
5. Concluzii
Educația incluzivă în liceu, mai ales la disciplina limba română, presupune creativitate, empatie și profesionalism. Prin adaptări didactice aplicate, elevii cu CES pot nu doar să fie prezenți în clasă, ci să participe activ și semnificativ la procesul de învățare. O școală incluzivă este una care se reinventează în fiecare zi pentru a fi relevantă pentru toți.
Bibliografie
– Booth, T., & Ainscow, M. (2016). Index for Inclusion: Developing Learning and Participation in Schools. Centre for Studies on Inclusive Education.
– Florian, L., & Black-Hawkins, K. (2017). Exploring inclusive pedagogy. British Educational Research Journal, 37(5), 813–828.
– Gherguț, A. (2023). Educația incluzivă și adaptarea curriculară. Editura Polirom.
– Ionescu, M. (2022). Strategii didactice pentru sprijinirea elevilor cu CES în școala de masă. Revista de Pedagogie, 1(2), 45–59.
– Ministerul Educației Naționale (2016). Ordin nr. 6134/2016 privind organizarea serviciilor de sprijin educațional pentru copiii, elevii și tinerii cu CES în învățământul de masă.
– UNICEF (2021). Inclusive Education: A Framework for Implementation. www.unicef.org
– European Agency for Special Needs and Inclusive Education (2020). Inclusive Education in Action. www.european-agency.org