Importanța practicării ramurilor sportive în lecția de educație fizică în ciclul liceal

Obținerea performanțelor a pus și pune în fața celor direct implicați- sportivi, elevi, antrenori, cadre didactice de specialitate- o multitudine de probleme, de a căror rezolvare corectă depinde mersul ascendent spre valori mereu superioare. Viața contemporană, caracterizată printre altele de complicarea relațiilor interumane, solicită o evaluare corespunzătoare și eficientă în timp a contribuției fiecărei persoane la rezolvarea obiectelor sociale în toată complexitatea lor.

Din acest motiv, cunoașterea elevului/ respectiv a sportivului, aprecierea corectă a disponibilităților lui fizice, motrice, biologice sau psihologice a capătat o mare actualitate sub raportul eficienței. Dacă privim cunoașterea și aprecierea umană în contextul activității sportive și aici fac referire chiar și la lecția de educație fizică și sport și în general, la cadrul școlar, se poate observa că aceasta ridică frecvent dificultăți, care dacă nu sunt cunoscute și eliminate, pot determina erori apreciative și formative, cu repercursiuni marcante asupra evoluției prezente și viitoare a elevului.

În acest sens, Programa Școlară pentru Educație Fizică și Sport emisă de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, menționează încă din primele rânduri că „obiectivul general al disciplinei Educaţie fizică constă în dezvoltarea aptitudinilor bio-psihomotrice şi formarea capacităţii elevilor de a acţiona asupra acestora, în vederea menţinerii permanente a stării optime de sănătate, asigurării unei dezvoltări fizice armonioase şi manifestării unei capacităţi motrice favorabile inserţiei profesionale şi sociale”.

Astfel, în vederea dobândirii în clasele IX- XII de către elevi a cunoştinţelor necesare acţionării asupra dezvoltării fizice şi a calităţilor motrice, cât şi iniţierea/ consolidarea în practicarea unor discipline/ probe sportive se va acționa în următoarele direcții:

În clasa a IX-a:
• două probe atletice, de preferat din grupe diferite
• elemente acrobatice statice şi dinamice din gimnastica acrobatică (din cele făcute în clasele V-VIII) și variante de legări de elemente
• o săritură la aparatul de gimnastică, la alegerea elevilor, din cele prevăzute de programă – două jocuri sportive, la alegerea elevilor, din cele prevăzute de programă

În clasa a X-a:
• cele două probe atletice făcute în clasa a IX-a
• gimnastică acrobatică
• săritura la aparatul de gimnastică prevăzută de programă
• două jocuri sportive, la alegerea elevilor, din cele prevăzute de programă

În clasa a XI-a:
• trei probe atletice, din grupe diferite, dintre cele ofertate de către profesor, conform programei – gimnastică acrobatică
• o săritură la aparatul de gimnastică, la alegerea elevilor, din cele învășate – un joc sportiv, la alegerea elevilor, din cele prevăzute de programă

În clasa a XII-a:
• trei probe atletice, din grupe diferite, dintre cele ofertate de către profesor, conform programei – gimnastică, la alegere: aerobică, ritmică sportivă, artistică sportivă
• un joc sportiv, la alegerea elevilor, din cele prevăzute de programă

Despre disciplinele sportive alternative, programa școlară în vigoare spune că sunt predate, cu aprobarea directorului unităţii de învăţământ, pe perioade precizate, numai în situaţii speciale determinate de factorii de mediu şi de baza tehnicomaterială, cu condiţia existenţei materialelor didactice necesare pentru toţi elevii clasei şi abilitarea profesională a cadrului didactic în disciplina sportivă respectivă.

Elevii din ciclul liceal sunt la vârsta adolescenței care este considerată etapa cea mai complexă de dezvoltare a tânărului în drumul său spre maturitate, perioadă în care din perpectiva motricității elevii ajung la o capacitate fizică optimă. Astfel, adolescentul dă dovadă de o capacitate extraordinară de mobilizare a capacităţii psihice, spirit de sacrificiu şi o atitudine pozitivă faţă de oameni, de muncă şi societate.

Ținând cont de aceste particularități ale liceenilor, constituie o necesitate abordarea conținuturilor unei ramuri sportive alternative și a jocurilor sportive în planificarea anuală a cadrului didactic de specialitate.

Conținuturile specifice lecțiilor de educație fizică și judo sunt orientate spre menținerea stării de sănătate a elevilor, dezvoltarea fizică armonioasă, creșterea capacității motrice generale, educarea unor trăsături pozitive de caracter și formarea obișnuinței de participare independentă a exercițiilor fizice în scop igienic, compensator, de fortificare și de recreare.

În acest sens se aplică diferite forme de activitate: ștafete; jocuri dinamice; parcursuri aplicative; învățarea procedeelor tehnice de bază din judo, (care, la rândul lor, stau la baza dezvoltării autoprotecției, a căderilor amortizate, a evitării contactelor dure cu adversarul și cu solul, a echilibrului); învățarea procedeelor specifice probei, precum și concursuri sportive, iar în cadrul lecțiiilor vor fi utilizate jocurile dinamice cu elemente din diferite sporturi, precum: Gimnastică, Atletism, Baschet, Fotbal, Badminton ș.a.

Jocurile sportive au un bogat conţinut motric şi o varietate destul de mare de mişcări, prin care se îmbină armonios sistemul calităţilor motrice cu deprinderile motrice de bază şi specifice. Jocurile sportive, prin influenţele pe care le au asupra elevilor, constituie o modalitate eficientă pentru atingerea obiectivelor activităţii de educaţie fizică şi sport prin componentele sale (pregătire fizică, pregătire tehnică şi pregătire tactică). Ele dezvoltă intens procesele volitive:

  • curajul − calitate a voinţei necesară în acţiunile de joc cu grad mare de risc; ¾ hotărârea − calitate volitivă necesară punerii în aplicare a acţiunilor de joc;
  • perseverenţa – continuarea unei acţiuni deja începute;
  • stăpânirea de sine – un aspect al voinţei pasive cu caracter inhibitor asupra emoţiilor şi a altor stări care se pot exterioriza.

Desfăşurarea lecţiei sau a anumitor momente sub formă de jocuri va oferi imaginea relaxantă şi creativă a colectivului în condiţiile unei implicări depline, necenzurate decât de regulile impuse de joc, în timp ce folosirea elementelor de întrecere va creşte dinamismul şi densitatea motrică a lecţiei evidenţiind latura ludică a individului.

Acţionarea asupra capacităţii motrice prin mijloacele din jocurile sportive contribuie în mare măsură la creşterea eficienţei demersului didactic.

Atracţia deosebită exercitată de jocurile sportive, pe de o parte datorită exemplelor din exterior şi pe de altă parte datorită posibilităţilor de acţionare practic nelimitate, asigură atractivitatea conţinutului lecţiei. Succesiunea rapidă a acţiunilor, spectaculozitatea acestora, dinamismul jocului şi nu în ultimul rând relaţiile stabilite la nivel de grup prin caracteristicile lor, situează jocurile sportive pe prima poziţie în preferinţele elevilor din ciclul liceal.

Bibliografie:
1.  Dragnea, A. şi Bota, A.– Teoria activităţilor motrice,  Edit. Didactică şi Pedagogică , București, 1999
2.  Dragnea, A. − Elemente de psihosociologie a grupurilor sportive, Edit. CD PRESS, Bucureşti, 2006
3. Șerban M.- Aprecierea calităților în sport, Ed. Sport- Turism, București 1987

 

prof. Iulian-Manuel Bejinariu

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/iulian.bejinariu

Articole asemănătoare