Cadrul didactic în ziua de azi este supus multiplelor provocări. Specialiștii din domeniul medicinii și psihologiei afirmă că viteza gândirii, în secolul XXI, s-a schimbat, deoarece dezvoltarea intelectuală și psihică a elevului este influențată de imagini, mai concret televizorul și internetul. Potrivit specialiștilor, privitul diverselor imagini contribuie la dezvoltarea emisferei drepte, ce răspunde de emoții, adică anumite reacții fără activizarea gândirii îndelungate, pe când emisfera cerebrală stângă, ce răspunde de gândirea critică, rămâne inhibată. Pe măsură ce imaginile devin tot mai atractive, mai mari, ele ocupă mai mult și mai mult loc în viața elevului, ca și consecință scade capacitatea de înțelegere și folosire a informațiilor comunicate oral sau în scris. Aceste schimbări conduc la apariția sindromului gândirii accelerate, ce are un impact negativ asupra activității elevului în sala de clasă și în afara acesteia, elevii care suferă de sindromul gândii accelerate nu pot duce la bun sfârșit activitatea începută, sunt incapabili să ascute și să urmărească realizarea unui discurs; au probleme cu concentrarea și conectarea la o activitate concretă propus de cadrul didactic; au tendința de a acționa și apoi a gândi; provocarea tulburărilor de comunicare și manifestarea unei vorbiri incoerente; deficiențe de exprimare a gândurilor/ ideilor oral și în scris; dependența de ecranul telefonului, computerului, televizorului, etc. [10]
În acest context, putem menționa faptul că în ziua de astăzi este foarte important să- i formăm elevilor competențe de receptare a mesajelor orale în diverse situații de comunicare, care înglobează și abilitățile de înțelegere după auz.
Studierea disciplinei școlare Limba și literatura română are un rol important în dezvoltarea unei personalități din perspectiva „formării unui caracter integru și dezvoltării unui sistem de competențe care include cunoștințe, abilități, atitudini și valori ce permit participarea activă a individului la viața socială și economică” (articolul 11(1)). În vederea realizării idealului educațional (articolul 6 al Codului Educației al Republicii Moldova: „constă în formarea personalității cu spirit de inițiativă, capabile de autodezvoltare, care posedă nu numai un sistem de cunoștințe și competențe necesare pentru angajare pe piața muncii, dar şi independență de opinie și acțiune, fiind deschisă pentru dialog intercultural în contextul valorilor naționale și universale asumate”. În articolul 26 al Codului Educației al Republicii Moldova este prezentată misiunea învățământului primar, care „contribuie la formarea copilului ca personalitate liberă și creativă și asigură dezvoltarea competențelor necesare continuării studiilor în învățământul gimnazial” [1].
Studiind literatura de specialitate, am identificat două noțiuni complementare care vizează cercetarea noastră. Este vorba de „auz” și „ascultare”. Analizând aceste noțiuni, noi putem afirma că ele pot fi considerate complementare. Așadar, auzul „este acțiunea de a percepe un sunet și se referă la capacitatea fiziologică a unei personalități de a recepta un stimul sub forma unei unde sonore și a-l interpreta”, pe când ascultarea este definită ca un „act de a acordare a atenției unui sunet care activizează nu doar sistemul auditiv, dar și procese cognitive și psihologice”.
Ascultarea necesită activizarea unor procese cognitive și psihice: voință, interesul, atenția, memoria, concentrare, care vor oferi persoanei să înțeleagă, să păstreze/ să memoreze și să răspundă la ceea ce aude.
Există câțiva factori care afectează procesul de ascultare: probleme de auz, dificultatea de atenție, probleme în procesul de comunicare (zgomote, indisponibilitatea canalelor de comunicare, incompletitudinea mesajului, etc.), probleme cognitive ale repetorului sau emițătorului [10].
Cercetătorul Vandergrift [24, p. 3-25,], afirmă că ascultarea reprezintă „un proces complex și activ în care ascultătorul, discriminând sunetele, este pus în situație să înțeleagă vocabularul mesajului ascultat și structurile gramaticale folosite, să interpreteze accentul și intonația impuse de mesaj, să memoreze informația receptată în procesul ascultării și să o interpreteze în cel mai apropiat timp, în vederea valorificării mai largi al enunțului în contextul sociocultural” [6, p. 168].
Procesul de ascultate, după cum afirmă cercetătorul Lynch, „este un proces continuu de construire și modificare a unei interpretări, este vorba despre un text specific într-o anumită situație, folosind oricare informație care pare pertinentă la momentul respectiv” [8]. Prin urmare ascultătorul folosind datele obținute prin semnalele acustice transmise, folosind cunoștințe proprii, permite interpretarea informației într-o altă situație comunicativă urmărind un scop bine definit. Ascultarea este o componentă indispensabilă a pedagogiei limbajului, care permite formarea abilităților elevilor în transmiterea de informații adecvate situației de comunicare propuse.
Înțelegerea mesajului după auz/audierea, reprezintă una din abilitățile de comunicare care face parte din viața unui copil. Audierea reprezintă o activitate complexă care vizează receptarea mesajelor orale, identificarea intenției emițătorului, dar presupune și o reacție/ un feedback la mesajele transmise. Audierea fiind partea componentă a ascultării, reprezintă doar o parte a acestui proces. Scopul audierii constă în formarea la elevi a abilităților de a înțelege despre ce este vorba și de a reacționa adecvat la cele receptate. Abilitățile de ascultare pot fi formate și dezvoltate prin intermediul exersării, însă dovada că elevul a înțeles cele ascultate poate fi doar indirectă, deoarece înțelegerea este un proces care se desfășoară în mintea elevului [2, pp.25-26].
În dependență de scopul audierii, se distinge: audierea în vederea înțelegerii globale a informației; audierea în vederea înțelegerii detaliate a informației; audierea în vederea extragerii selective a informației; audierea în vederea înțelegerii critice a informației [3].
Cercetătorul Anderson propune trei etape ale înțelegerii auditive, care sunt interconectate: procesarea perceptivă; analizarea; utilizarea [7].
Prima etapă, procesarea perceptivă, se bazează pe atenția ce se acordă sunetelor care sunt stocate în memoria ecoică (depozit auditiv sau registru senzorial auditiv al unei persoane) [5, p. 418-437]. La această etapă rolul receptorului este orientat la concentrarea atenției asupra sunetelor semnificative, cuvintelor-cheie care permit să construiască sensul și să contextualizeze informațiile necesare pentru interpretarea sensului mesajului audiat.
La a doua etapă, analiză, receptorul/ascultătorul transformă noțiunile receptate în reprezentări mentale pentru a le reține în memorie pe un termen scurt. Cercetătorul Bacon evidențiază o serie de factori care influențează calitatea receptării, cunoștințele lingvistice și, respectiv, nivelul de familiarizare cu subiectul propus, au un impact asupra procesării informației audiate [4, p. 317-333].
A treia etapă, de utilizare, permite receptorilor să facă o asociere între informațiile primite oral cu reprezentările existente, ce sunt depozitate în memoria de lungă durată pentru a construi sensul celor receptate. Cercetătorul O’Malley și colaboratorii afirmă „cunoștințele de bază există sub formă de scheme, propoziții și concepte independente. Cunoștințele aparent latente reținute în memoria pe termen lung se activizează la această etapă, încât informațiile primite se transformă într-un mod acceptabil de receptor, care garantează înțelegerea ) [5, p. 418-437].
În vederea formări abilităților de ascultare / înțelegere după auz se recomandă parcurgerea a trei etape de ascultare: pre-ascultare, elevii sunt pregătiți pentru a asculta; în timpul ascultării/ ascultarea propriu-zisă, elevii sunt ghidați să-și concentreze atenția asupra mesajului ascultat în vederea înțelegerii acestuia; post-ascultare, elevii integrează cele ascultate în cunoștințele existente [12].
Ascultarea activă are câteva forme: ascultarea de sprijin: comunicarea directă sau indirectă a partenerului de dialog a informațiilor; ascultarea de răspuns: consolidarea partenerului de dialog; ascultarea de asimilare a informațiilor care se realizează prin înțelegerea mesajului.
Ascultarea activă poate fi realizată prin valorificarea aspectelor verbale (ascultarea ideilor, repetarea cuvintelor sau sintagmelor, modularea vocii) și aspectelor nonverbale (atingere, mimica, gestica, etc.) [11]
Cercetătorii Florentina Sâmihăian și Mariana Norel evidențiază câteva strategii specifice unei ascultări active: concentrarea asupra celor transmise de vorbitor, analizând cele spuse și făcând conexiunile necesare pentru înțelegerea mesajului; neîntreruperea interlocutorului până finalizarea ideii; încurajarea vorbitorului (prin mimică și gestică) în cazul exprimării acordului cu cele comunicate sau înțelegerii celor comunicate; reformularea/ parafrazarea celor comunicate pentru verificarea corectitudinii înțelegerii mesajului; oferirea de întrebări în cazul neclarităților cu cele comunicate; recapitularea ideilor exprimate de vorbitor; acordarea credibilității interlocutorului; dezvoltarea atitudinii critice față de ideile sau informațiile receptate, filtrarea prin propria gândire celor auzite și exprimarea punctului de vedere asupra celor discutate [3, p. 73].
Înțelegerea mesajului după auz/audierea, reprezintă una din abilitățile de comunicare care face parte din viața unui copil. Audierea reprezintă o activitate complexă care vizează receptarea mesajelor orale, identificarea intenției emițătorului, dar presupune și o reacție/ un feedback la mesajele transmise. Audierea fiind partea componentă a ascultării, reprezintă doar o parte a acestui proces. Scopul audierii constă în formarea la elevi a abilităților de a înțelege despre ce este vorba și de a reacționa adecvat la cele receptate. Abilitățile de ascultare pot fi formate și dezvoltate prin intermediul exersării, însă dovada că elevul a înțeles cele ascultate poate fi doar indirectă, deoarece înțelegerea este un proces care se desfășoară în mintea elevului [2, pp.25-26].
Bibliografie
1. Codul Educației al Republicii Moldova. Chișinău, 2014. lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=355156
2. Ghid de implementare a curriculumului pentru învățământul primar. Chișinău: Liceum, 2018.
3. SÂMIHĂIAN F., NOREL M. Didactica limbii și literaturii române I, 2011
4. BACON, SM. Fazele de ascultare a intrărilor autentice: un studiu descriptiv, Foreign Language Anales , vol. 25, nr. 4, 1992.
5. O’MALLEY, JM. CHAMOT, AU., KÜPPER, L. Strategii de înțelegere a ascultării în achiziția unei a doua limbi, Applied Linguistics , 1989, vol. 10, nr. 4
6. VANDERGRIFT, L. Ascultați pentru a învăța sau învățați să ascultați? Revizuirea anuală a lingvisticii aplicate , vol. 24, 2004
7. ANDERSON, JR. Cognitive Psychology and Its Implications, ediția a 4-a, New York: , WH Freeman, 1995
8. LYNCH, T. Communication in the Language Classroom , Oxford; Oxford University Press, 1996
9. „Sindromul gandirii accelerate” la elevi, o noua provocare pentru profesori. Disponibil: www.medicinascolara.md/index.php/sfaturi-utile/pag-elevului/item/874-sindrom [accesat 2025-02-24]
10. Diferența dintre auz și ascultare. Disponibil: www.totcum.com/diferenta-dintre-auz-si-ascultare/ [accesat 2025-02-24]
11. Comunicarea verbală. Tehnici de ascultare. Disponibil: www.slideshare.net/slideshow/6-com-verbala-tehnici-de-ascultareppt/253952572 [accesat 2025-02-24]
12. A framework for planning a listening skills lesson. Disponibil: www.teachingenglish.org.uk/professional-development/teachers/planning-lessons-and-courses/articles/framework-planning [accesat 2025-03-15]
* * *
Autori:
Natalia POPA, dr., conf. univ.,
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău
Natalia BOROZAN, studentă, ciclului II, Master,
programul de studii Management și consiliere în învățământul primar,
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău